1,326 matches
-
al IV-lea Diogenes a jucat un rol important în subminarea autorității bizantine în Anatolia și Armenia, și a permis turcificarea treptată a Anatoliei. Lupta a fost dusă de soldați profesioniști din "tagmata" deoarece un număr mare de mercenari și recruți anatolieni au dezertat înainte și au supraviețuit bătăliei. Înfrângerea de la Manzikert a fost dezastruosă pentru bizantini, cauzând conflicte civile și o criză economică care a slăbit grav capacitatea de apărare a Imperiului Bizantin. A condus la colonizarea turcilor în Anatolia
Bătălia de la Manzikert () [Corola-website/Science/320209_a_321538]
-
texanii au atacat trupele mexicane în prima bătălie a Revoluției Texane. Hotărât să înăbușe rebeliunea, Santa Anna a început să adune o forță mare, Armata de Operațiuni din Texas, cu scopul de a restaura ordinea. Majoritatea soldaților săi erau simpli recruți, iar mulți dintre ei fuseseră recrutați cu forța. Texanii au învins sistematic armata mexicană deja existentă în Texas. Ultimul grup de soldați mexicani din regiune—sub comanda ginerelui lui Santa Anna, generalul Martín Perfecto de Cos—s-a predat la
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
lua prizonieri de război: la acea vreme, pirații capturați erau executați pe loc. Santa Anna a reiterat acest mesaj într-o scrisoare pe un ton dur adresată președintelui Statelor Unite Andrew Jackson. Această scrisoare nu a fost publicată, și probabil majoritatea recruților americani din armata texană nu știau că mexicanii nu vor lua prizonieri de război. Când trupele mexicane au plecat din San Antonio de Béxar, soldații texani înființaseră o garnizoană la fosta misiune Alamo, un fost avanpost religios spaniol transformat într-
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
trupele înspre interiorul continentului, spre Béxar, centrul politic al Texasului și locul înfrângerii lui Cos. Armata a început marșul spre nord la sfârșitul lui decembrie. Ofițerii s-au folosit de lunga călătorie pentru a-și instrui trupele. Mulți dintre noii recruți nu știau să utilizeze cătarea puștii și refuzau să tragă de la umăr din cauza reculului puternic. Avansul era lent. Nu erau suficienți catâri pentru transportul proviziilor, și mulți dintre căruțași, toți civili, au plecat când li s-a întârziat plata. Numărul
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
se pregătească pentru asaltul final. Armata a fost împărțită în patru coloane, comandate respectiv de Cos, colonelul Francisco Duque, colonelul José María Romero și colonelul Juan Morales. Veteranii au fost poziționați în afara coloanelor pentru a controla mai bine pe noii recruți din centru. Ca măsură de precauție, 500 de cavaleriști mexicani au fost poziționați în jurul Alamoului pentru a preveni fuga texanilor sau a vreunui soldat mexican. Santa Anna a rămas în tabără cu 400 de soldați, trupe de rezervă. În ciuda frigului
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
să le dăm!” și, spre un grup de Tejanos, ""¡No rendirse, muchachos!"" („Nu vă predați, băieți!”). În momentele inițiale ale asaltului, mexicanii erau în dezavantaj. Formația pe coloane a permis doar rândurilor frontale de soldați să tragă direct. Neînțelegând pericolele, recruții nepregătiți din spate „au tras orbește”, rănind sau omorând pe soldații din fața lor. Concentrația mare de trupe a constituit ținte optime pentru artileria texană. În lipsă de mitralii, texanii își umpleau proiectilele de tun cu orice fel de metal găseau
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
pe populația de etnie vietnameză. Apelul lui Lon Nol pentru adunarea de 10.000 de voluntari pentru a mări forța armatei cambodgiene slab echipate, de 30.000 de oameni a ajuns să aglomereze armata cu peste 70.000 de noi recruți. Abundau zvonurile privind o posibilă ofensivă a APV asupra Phnom Penh-ului. Paranoia era la ordinea zilei și a dus la declanșarea unei reacții violente împotriva minorității vietnameze de 400.000 de oameni din Cambodgia. Lon Nol spera să-i folosească
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
cele două tabere erau puternic dezechilibrate. Trupele guvernului, denumite acum "Forces Armees Nationales Khemeres" ("Forțele Armate Naționale Khmere", FANK) și mii de tineri cambodgieni din mediul urban li s-au alăturat în lunile de după înlăturarea lui Sihanouk. Creșterea numărului de recruți a dus, însă, la extinderea FANK dincolo de capacitatea sa de a absorbi noi resurse umane. Ulterior, dată fiind presiunea noilor operațiuni tactice și cea de a înlocui rapid victimele luptelor, nu a fost suficient timp pentru pregătirea recruților și pentru
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
numărului de recruți a dus, însă, la extinderea FANK dincolo de capacitatea sa de a absorbi noi resurse umane. Ulterior, dată fiind presiunea noilor operațiuni tactice și cea de a înlocui rapid victimele luptelor, nu a fost suficient timp pentru pregătirea recruților și pentru asignarea lor la noi unități, lipsa de pregătire militară rămânând o caracteristică a FANK până la prăbușirea sa. În perioada 1974-1975, forțele FANK au crescut oficial de la 100.000 de oameni la circa 250.000, dar probabil că în
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
unilaterală în toată țara. Toate operațiunile americane de bombardament au fost oprite în speranța unei șanse pentru pace. Khmerii Roșii au ignorat pur și simplu proclamația și au continuat lupta. În martie, pierderile mari, dezertărille și numărul mic de noi recruți îl forțaseră deja pe Lon Nol să introducă serviciul militar obligatoriu și, în aprilie, forțele insurgente au lansat o ofensivă ce a ajuns până în suburbiile capitalei. Forțele aeriene americane au răspuns lansând o operațiune de bombardamente intense care i-au
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
Cape Town. Cei încă bolnavi au fost lăsați la țărm pentru tratament. Nava a rămas patru săptămâni în port așteptând însănătoșirea echipajului și suferind mici reparații la catarge. La 15 aprilie, cei bolnavi au fost aduși înapoi la bord împreună cu zece recruți din Cape Town, iar "Endeavour" și-a reluat drumul spre casă. Pământul Angliei a fost văzut la 10 iulie iar "Endeavour" a ancorat după două zile în portul Dover. La circa o lună după întoarcere, Cook a fost înaintat la gradul
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
de a mobiliza noi legiuni pentru a întâri armata aflată în Africa, acesta a făcut o mutare fără precedent, apelând la cetățenii cei mai săraci, care nu aveau bani pentru recrutare. Legătura între proprietate și serviciul militar a dispărut complet. Recruții proveneau tot mai mult din rândul săracilor. Războiul social a dus la acordarea cetățeniei aproape tuturor oamenilor de la sud de râul Pad. În timpul lui Marius, alele (alae) au dispărut, trupele fiind recrutate în legiuni organizate la fel. Multe aspecte ale
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
public pe Eddard. Sansa este obligată să urmărească decapitarea tatălui ei, la fel cum face și Arya, din mulțime. Înainte de reacționa fără să gândească, Arya este scoasă din oraș de Yoren, un membru al Rondului de Noapte care aduna noi recruți. Astfel începe un război civil, cunoscut ulterior ca Războiul celor Cinci Regi. Sub pretextul răzbunării pentru capturarea fiului său, Tyrion, lordul Tywin Lannister pornește un război împotriva Casei Tully, familia Catelynei Stark și a Lysei Arryn. Robb Stark conduce armata
Urzeala tronurilor () [Corola-website/Science/321667_a_322996]
-
Stark, se simte tot mai nesigur privind viitorul său în Casa Stark. Încurajat de unchiul său, Benjen Stark, Primul Cercetaș al Rondului de Noapte, Jon decide să se alăture frăției. La Zid, Jon simte la început dispreț față de colegii lui recruți, majoritatea fiind criminali exilați la Zid ca alternativă la închisoare sau execuție. În cele din urmă, renunță la prejudecăți, unește recruții împotriva instructorului lor sadic și îl protejează pe fricosul, dar bunul la suflet, Samwell Tarly. Jon speră ca abilitățile
Urzeala tronurilor () [Corola-website/Science/321667_a_322996]
-
Rondului de Noapte, Jon decide să se alăture frăției. La Zid, Jon simte la început dispreț față de colegii lui recruți, majoritatea fiind criminali exilați la Zid ca alternativă la închisoare sau execuție. În cele din urmă, renunță la prejudecăți, unește recruții împotriva instructorului lor sadic și îl protejează pe fricosul, dar bunul la suflet, Samwell Tarly. Jon speră ca abilitățile sale de luptă superioare să îl ajute să se alăture Cercetașilor, armata frăției. Spre dezamăgirea sa, primește misiunea de a deveni
Urzeala tronurilor () [Corola-website/Science/321667_a_322996]
-
Tywin Lannister pornește împotriva lor, dar, aflând că Debarcaderul Regelui este amenințat, se retrag rapid spre sud. Dându-se drept băiat pentru a-și proteja identitatea de fiică urmărită a Casei Stark, Arya Stark merge spre nord împreună că noii recruți pentru Rondul de Noapte. Grupul este capturat și dus la Harrenhal, cetate aflată sub stăpânirea Lannisterilor, unde Arya va juca rolul unei fete de țăran care devine servitoare. Un om misterios, Jaqen H'ghar, o răsplătește pe Arya pentru că i-
Încleștarea regilor () [Corola-website/Science/321674_a_323003]
-
9 "turnuri Borgia" din Roma unde sunt staționate trupele papale, și apoi salvând cetățeni nemulțumiți hărțuiți de către gardieni. Ezio le poate da misiuni în jurul Europei sau să-i cheme pe post de ajutor în timpul misiunilor (dacă nu sunt deja ocupați). Recruții asasini sunt capabili să-i acorde jucătorului un sprijin de săgeți. Dându-le sarcini novicilor asasini este esențial pentru a-i ajuta să capete experiență și să avanseze în rang. Jucătorul poate să le schimbe înfățișarea, precum și armura și armele
Assassin's Creed: BrOtherhood () [Corola-website/Science/321761_a_323090]
-
spre Hispania pentru a trata problema fraților Pompeius. A venit cu două legiuni de veterani (X "Equestris" și V "Alaudae") și câteva alte noi legiuni (inclusiv III "Gallica" și VI "Ferrata"), dar a trebuit în principal să se bazeze pe recruții deja prezenți în Hispania. Cezar a parcurs cei de la Roma la Obulco în mai puțin de o lună, ajungând la începutul lui decembrie (a scris și o scurtă poezie, "Iter", în care și-a descris călătoria). Cezar l-a chemat
Bătălia de la Munda () [Corola-website/Science/320961_a_322290]
-
lui Mehmed al V-lea Reșad. În 1913, intelectualii și politicienii din Mashreq-ul arab s-au întâlnit la Paris la primul Congres al Arabilor. Ei au cerut o mai largă autonomie în cadrul Imperiului Otoman și au reiterat cererea ca tinerii recruți arabi să-și satisfacă serviciul militar în regiunile de baștină în timp de pace. Se estimează că forțele arabe care s-au implicat în revoltă au numărat aproximativ 5.000 de soldați. Acest număr se referă la forțele regulate arabe
Revolta arabă () [Corola-website/Science/321391_a_322720]
-
puncte de rezistență fortificate. Această combinație avea ca scop încetinirea și disiparea atacurilor Armatei Populare Iugoslave, până în punctul în care contraatacurile ar fi putut forța o retragere a acesteia. Forțele atacatoare era un amestec de soldați ai Armatei Populare Iugoslave, recruți din Forțele Sârbe de Apărare a Teritoriului ("Teritorijalna Obrana" sau "TO"), cetnici (paramilitari naționaliști sârbi) și miliții sârbe locale, numărând în total circa 50,000 de oameni. Deși, în teorie, erau de departe mai puternice și mai bine echipate decât
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
dezertau din fața unei lupte în care pentru ei nu simțeau nicio miză, deși populația ne-sârbă manifesta simpatie față de rezistența croată. Moralul scăzut era o problemă și pentru soldații sârbi ai JNA, iar dezertările și protestele erau frecvente la majoritatea recruților. Războiul era nepopular și în Serbia, iar JNA a avut severe probleme în a mobiliza soldații pentru luptă. O altă problemă era coordonarea greoaie între fracțiunile sârbe implicate în asediu. Chiar și în interiorul Armatei Populare Iugoslave existau dificultăți în a
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
și o putere de foc covârșitoare, le-a fost imposibil să disloce pozițiile apărătorilor croați. Încercările JNA de a lua cu asalt orașul au fost respinse cu pierderi grele în oameni și echipament. Forțelor sârbe, alcătuite în mare parte din recruți, le lipsea instruirea pentru lupta urbană și dorința de a lua parte la astfel de operațiuni militare periculoase. Erau, de asemenea, echipate necorespunzător pentru astfel de misiuni; JNA, precum alte armate înaintea ei, a descoperit că armamentul greu nu era
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
au găsit acolo - o situație pe care însuși Panić a descris-o drept „haos”. Panić a făcut rapid schimbări majore, integrând trupele paramilitare în structura de comandă a JNA și realizând un singur lanț de comandă, cu el la vârf. Recruții slab motivați au fost înlocuiți, acolo unde acest lucru a fost posibil, cu voluntari naționaliști sârbi. Ministerul Sârb de Interne a jucat un rol cheie în acest sens, organizând rețele de voluntari din partea partidelor și cluburilor naționaliste sârbe și trimițându
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
nu este războiul nostru”. Soldații încorporați de JNA din Republica Macedonia au participat la bătălie, însă se pare că nu cu mult entuziasm. Macedonia tocmai își declarase independența față de RSF Iugoslavia chiar în timpul asediului (pe 9 septembrie 1991), iar mulți recruți din Macedonia erau încă obligați să-și satisfacă serviciul militar în JNA de către ofițerii comandanți, majoritatea sârbi. În 2005, Șeful de Stat Major macedonean, generalul Miroslav Stojanovski, a devenit centrul unei controverse internaționale după ce a fost acuzat că a fost
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
inamice. De asemenea, Forțele de Apărare a Teritoriului dispuneau de scafandri antrenați pentru misiuni de sabotaj și alte operațiuni speciale. Forțele de Apărare a Teritoriului erau ajutate de faptul că majoritatea cetățenilor-soldați din alcătuirea lor fuseseră la un moment dat recruți ai Armatei Populare Iugoslave care își satisfăcuseră stagiul militar obligatoriu. Dar recrutarea TO era oarecum limitată de dorința JNA de a include în propria rezervă militară cât mai mulți recruți posibil. Celorlalte surse de recrutare a personalului TO le lipsea
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]