1,376 matches
-
grupuri erau preocupate de dragoste ca răspuns la acest simț al vidului crepuscular care l-a fascinat pe Flaubert, iar acum o fascina pe Yourcenar. Printre multele varietăți de stoicism era cel al lui Lucrețiu, care stătea în fața vidului fără recuzită și evita orice formă de ocultism. A fost un atomist materialist. Crezul lui, rezumat în marele său poem filosofic De rerum natura (Despre natura lucrurilor) a dezvoltat trei tendințe principale. Prima, credința că întreg universul constă din atomi, care se
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
lui Aruștei. Orice figură a artistului ieșean îl reprezintă și îi reproduce, într-o manieră paradoxală, dar neîndoielnică, neantul interior. Un neant care este sugerat, aproape fără excepție, de toate însemnele existenței sale de hârtie. Vidul este transmis, bunăoară, de recuzita sa definitorie, de solemnitatea aspră a gesticii sale ori de pauperitatea decorului în care își duce teribila povară a existenței. Dar mai ales de marea singurătate a acestor figuri schematice, descărnate, torturate atât de nonsensul și lipsa de finalitate a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o superbă, suverană ignoranță față de prezentul agrest. Regimul lui firesc este fantazarea estetă sau anamneza rafinată, pe care le practică cu scopul de a reitera acel spațiu-timp paradiziac al copilăriei și al adolescenței. Tot ce îl înconjoară, de la elementele de recuzită la vestimentație, practic toți indicii identitari care îl definesc poartă însemnele unei vetusteți purtate cu emfază drept herb existențial. Detectivul poartă "cel mai moale și fraged costum/ c-un înger brodat sub rever și cu nasturi uciși în mătasă", se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
totuși cu relativă frecvență la schema alegorică a revelației identitare întunecate și aici, fluxul subteran în funcție de care se proiectează și se consolidează lumea poetică daniloviană. O lume care pare că încearcă totuși să se elibereze de mai vechile obsesii. Din recuzita ce l-a consacrat în primele volume, poetul mai păstrează, ce-i drept, o serie de imagini, procedee (în special antropomorfizarea elementelor) și figuri emblematice "apocalipsa declanșată pe străzi", fantoșele abandonate pe trotuar, Manechinele dar numai pentru a le reliefa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
relația aproape epuizantă a unei alterități ostile, absența actuală ca o rană, stigmatul amintirilor dureroase. Pelicula amoroasă, sfârșitul relației și aclimatizarea treptată cu noua stare de fapt a femeii se proiectează însă pe un ecran original, în ciuda influențelor expresioniste ale recuzitei lirice. Atrag atenția în special "sufletul grimm/care traversează o eclipsă bovarică" (Nud), pasărea abandon de lângă copacii în cravată și șosete care "își vând jobenul pentru/ domnișoarele cu plete" (Pasăre, abandon) și vipera ce se strecoară, malefic, în mai multe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fundamentală a recuperării lirismului (pre)modern. Acțiunea recuperatoare marca Dan Laurențiu vizează în mod special recondiționarea marii tradiții romantice: în fapt, asupra poeziei lui sale planează de la început umbra romanticilor funciar macabri, vizionari și fantaști, la a căror retorică și recuzită grandilocventă lirica sa nu pregetă nici un moment să se ralieze. Recondiționarea acestui romantism structural este justificată, cum se va vedea, nu doar de afinități (s)elective puternice, ci și de necesitatea acută a scriitorului de a miza constant pe o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și la public (Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Ana Blandiana, Constanța Buzea), Dan Laurențiu cultivă o poezie retro, lipsită de candoare și de ideal (sau, și mai bine, marcată de idealuri dintre cele mai întunecate), sumbru vizionară și sacerdotală. Recuzita și gesticulația largă, de o pedanterie căutată, denotă un acut simț al grandiosului și un impuls imaginativ cu sens exclusiv ascensional, manifestat chiar și acolo unde teritoriul de meditație poetică pare a fi unul de semn opus (ca dovadă, aproape
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în tratamentul pe care poetul îl aplică figurilor decupate dintr-un transcendent nu-i vorbă, recognoscibil, chiar și atunci când pare ajustat de o imaginație poetică greu de ținut în frâiele dogmei. În poemele sale există, spre exemplu, topoï sacri, de la recuzita biblică obișnuită (tronul, trâmbița, lăuta, spada, pocalul) și simbolurile liturgice bine știute (lumânările, candela, icoanele, împărtășania, crucea) la personajele și scenele decupate din Cartea Sfântă (îngerii și Iisus Hristos, Cina cea de taină, crucificarea și Învierea, iadul și Raiul). Adesea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din adolescență...". În texte precum Heruvim la masa de scris, Nu sunt Pygmalion, Cosmos, Rusalii, Umbra de ibovnic umbra biograficului este deja aproape efasată. În loc, începe să se proiecteze un univers liric de sorginte folclorică. În toată cartea, de altfel, recuzita specifică unei postmodernități consumiste și goale de sens (oglinda, beteala, confetti-ul, inelele, brățările, poșeta de damă și ruletă) coexistă cu figurația și atmosfera împrumutate din mythosul autohton: zânele frigului (‚zăludele", "nebunele"), balaurii și șerpii înțelepți din aur, vârcolacii etc.
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
divină. Astfel se explică apariția, în texte, a unor elemente de gnoze animiste și în special revenirea obsesivă a unei scenografii epifanice sau hagiografice: poeme precum Oul, Copilul Soarelui, Mama Copilului, Ochiul conțin litanii întunecate, dar sfâșietoare, în care decorul, recuzita și scenariul rugăciunii configurează un spațiu textual menit parcă exclusiv conceptualizării sacrului. Dumnezeu cel viu este, practic, personajul-cheie al discursului: aproximat ori invocat direct drept Fiul Sunetului Aur, "Împărat al Privirii" (Purtători de lumină I), vizualizat altădată ca partener de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fi avut friguri, degerături și scorbut/ și aș fi împușcat reni cu praștii moderne de foc./ Puteam completa cu licheni tot herbarul/ și de toate aureolele boreale mi-aș fi bătut joc." În altă parte, refuzul banalității, subminarea conștientă a recuzitei convenționale (inclusiv a imaginarului liric consacrat), opțiunea certă pentru schimbarea temerară se întâlnesc cu un filon expresionist abil potențat: "Se topise cerul. M-am urzicat/ în umbrele brazilor conici./ Stelele sunt șobolanii nopții,/ morții, sgârciți și ironici.// Au mâncat castorii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din palme / sus uitați de trecători,/ iubirile noastre sunt calme". În Paletă de amurg (Editura Junimea, Iași, 1991), poetul rămâne același devorator de fantasme erotice sau livrești, trecându-le însă printr-o vocație picturală neostoită. Cromatica și, în genere, întreaga recuzită poetică capătă, aici, expresive tușe avangardiste; un text emblematic este Versailles, pastel autumnal golit de orice urmă de suavitate sau ingenuitate: În parcul lung de-o zi cu bicicleta/ tuns zero ca răcanii-n regiment/ statui de ipsos își fac
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
urme ale binecunoscutelor evenimente arhetipale: gestica prozaică este bunăoară asociată gestualității simbolice a figurilor semnificative ale mitologiei grecești (Ariadna) sau creștine (Adam, Maria, Ana, Iisus), evenimentele ce țin de mecanica diurnă sunt comparate cu marile mituri ale umanității, iar din recuzita lirică nu lipsesc instrumentarul și figurile cu funcții esențiale în imaginarul creștin (potirul, spada, șarpele, îngerul ș.a.). Toate din dorința de a resacraliza universul aproape descentralizat, ce pare a-și refuza esențele tari ale miracolului. Cele mai reușite versuri din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
l-a considerat "adevăratul stegar al mișcării simboliste" românești. Mai mult decât orice altceva, rescrierea (uneori într-o cheie ludică, relaxată, alteori într-una apăsat parodică) denotă, firește, admirația nedezmințită pentru modelul poetic minulescian, ceea ce implică mai întâi utilizarea unei recuzite de împrumut, specifice primei vârste a simbolismului românesc. Astfel se explică preferința pentru teme și motive precum marea călătorie (corabia, pelerinul, gara, marea), geografia exotică, misterul, artificialul, pietrele prețioase, parfumurile rare ș.a.m.d. Dar și ușurința de invidiat a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
desigur, dar de un sacrificiu trăit cu voluptate, în numele unei altfel de mântuiri; de fapt, în suferință se ghicește, mai mult decât conștiința lucidă a durerii predestinate, intuiția imposibilității de a trăi altfel și implicit de a o schimba. Cu recuzita și simbolistica specifice (pe de o parte, puști și gloanțe, cuie și bastoane, răni și alte forme de tortură psihică și fizică; pe de altă parte, porumbelul, corbul și tigrul, ca avataruri ale identității sau alterității), textele recompun liric un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
subconștientului și himerele suav liliale ale mitologiilor culturale de dată recentă se proiectează scenarii textualiste, complicate adesea excesiv. Tiparul cel mai frecvent utilizat este concepția chinuită a poemului, fixată într-un decor similiamniotic fastuos, în care se amestecă elemente de recuzită avangardistă și postmodernă: "deci: steagurile mici rumegă bătrâni și ziare.../ complexele alimentare în vomă și urlet .../ tipii din vârfurile societății duhnind a femei / și lașitate.../ autorul între câmpie de cenușă/ citind din G. Bacovia și C. Vallejo..." (În roua atât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
câte o portocală/ Toată noaptea clamează:/ noi suntem robii tăi./ DAR trebuie să ni te supui/ trebuie să asculți cântecul ghilotinei/ trebuie să cânți printre naufragiați" (Deținut 001954). Nici retorica autoironiei altădată salvatoare, nici manevra eschivei (tradusă, adesea, într-o recuzită descinzând din imaginarul unei antichități sau a unei medievalități eroice), nu se dovedesc strategii prea eficace. Poetul știe că, apelând la ele, nu face altceva decât să amâne inevitabila revelație a finitudinii ființei. Orice simulare eroică se întoarce, de altfel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
azi, 1984). Pe de altă parte, oricât ar insațiabilă ar părea apetența poetului pentru retorica așa-zis convențională a liricii (pre)moderne, creația sa nu lasă deloc impresia unui tradiționalism demodat, aproape răsuflat. De fondul acesta vetust, de atmosfera și recuzita ce amintesc de multe ori de lirica trubadurescă ori, mai aproape de existența ei concretă, de "dimineața poeților" români, scriitorul uzitează tocmai dintr-un apăsat spirit de frondă. În răspărul, în pofida modelor pe care le traversează poezia contemporană lui, Horia Zilieru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Editura Geneze, 1993), Mirii paradisului pierdut (Editura Junimea, 2000) ori Dorința durerii îndrăgostite (Fundația Culturală Poezia, 2006), pare a fi cea erotică. Indiferent de forma propriu-zis discursivă a textelor, ele desfășoară un întreg ceremonial curtenitor, din care nu lipsește nici recuzita specifică (roza și crinul, "o pasăre numită vierme" și "corbii puri", vaporii și "leșurile de petale", orga și "danțul funerar", "dangătul fioros" și "dragele/ mume sarcofagele" etc. etc.), nici atmosfera intens erotizată, indelebilă, și nici retorica, excesiv ornamentată în numele unui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
deviată prin ursita dezvăluită, printr-un botez miraculos, prin intervenția nefirească și pedepsită a părinților. Pornind de la dorința expresă de a avea copii, basmul numește momentele importante, adăugând la fiecare un surplus de informație pe care și-o furnizează din recuzita fondului de miraculos. Copilul este apropriat cu precauții rituale și, treptat, transformat într-un membru al familiei. Cunoașterea destinului este, în acest fel, o formă de "legitimare pe credit", cu alte cuvinte, o garanție a capacității individului de a se
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ziua moașei, aceasta are legătură cu "un certificat de desemnare". Se precizează în practica ceremonială obligativitatea ca moașa să-și aibă plata cuvenită, din care să nu lipsească acele bucăți de pânză numite "mâneci". Pentru explicarea obiceiului, legenda beneficiază de recuzita materială - pânza care a lecuit mâinile vătămate ale moașei (Crăciuneasa) - sau de recuzita spirituală - credința în posibilitatea intervenției satanice și schimbarea copilului. Legenda consemnează nu o dată semnificația aparte a mâinilor moașei, ca o emblemă a rolului ei. Creciun, Creciuneasa și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
practica ceremonială obligativitatea ca moașa să-și aibă plata cuvenită, din care să nu lipsească acele bucăți de pânză numite "mâneci". Pentru explicarea obiceiului, legenda beneficiază de recuzita materială - pânza care a lecuit mâinile vătămate ale moașei (Crăciuneasa) - sau de recuzita spirituală - credința în posibilitatea intervenției satanice și schimbarea copilului. Legenda consemnează nu o dată semnificația aparte a mâinilor moașei, ca o emblemă a rolului ei. Creciun, Creciuneasa și fetele ei este doar una dintre narațiunile în care ni se prezintă o
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Joimărița, de exemplu, femeile care nu terminau încă torsul și stăteau sub amenințarea pedepsei cunoscute, puteau scăpa spunând lunga istorie a cânepei: cum a fost culeasă, topită, melițată, toarsă, pieptănată, țesută, albită, cusută etc.") Nuielușele de alun reprezintă componente ale recuzitei magicianului. Pe lângă funcția de tămăduire a mușcăturilor de șarpe, deci exclusiv medicală, alunul apare menționat și în practici apotropaice, ce vizează alte tipuri de spirite malefice. La români, nuiaua de alun, utilizată cu precădere de solomonari în magia meteorologică, este
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
după aceea se mai poate merge la alte 2-3 fântâni. În acest scenariu, urmează împodobirea bradului cu flori, cu hârtii roșii, albastre și mov, cu un șervet și cu o pâine. Se utilizează și beteala la împodobirea pomului, element de recuzită, care din acest text este eliminat. Apare doar menționat, fără explicarea rolului său, "fratele de mână", care ia șervetul de la brad. Remarcăm simbolul fundamental al pâinii, nelipsită atât în ornarea bradului, cât și în tradiția tinerilor participanți la petrecere, care
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
precizată în didascalii) și trecutul actualizat în discursul personajelor (timp/durată anterioară, „povestită“ de către personaje) - planul discursului dramatic, reliefând conflictele, confruntările de idei dintre personaje - planul convențiilor teatralității - limbajele scenice (nonverbale), specifice artei dramatice (joc scenic al actorilor, vestimentație, decor, recuzită, sunet, lumini etc.) În genul liric, imaginarul poetic se structurează, de cele mai multe ori, pe două planuri: - planuri temporale: al evocării/al prezentului liric, al prezentului/al proiecției în viitor; retrospectiv/anticipativ, diurn/nocturn, efemer/etern etc. - planuri spațiale - terestru/cosmic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]