3,034 matches
-
Se destinde, dintr-odată. Dar nu există semn, oricât de înfricoșător ar fi, care să indice un proces fatal și iremediabil. Îi vine să râdă. Se va face apel la înțelepciunea și îndemânarea preoților pentru a-l evita. Aproape chicotește. Redevine brusc serios. Însă garanția succesului nu există. Aici e buba. Pentru a face față momentelor de criză, sistemul politic a focalizat dintotdeauna temerile într-o zonă în care clasa sacerdotală pretinde că posedă cunoștințe moștenite de la străbunii etrusci. Și totuși
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zilei încercând să rămână la fel de entuziasmat. ― Ticălos nenorocit, spune fiecare documentarist care trece pe lângă biroul lui, pentru că Ben nu este o vedetă pentru ei, ci un simplu coleg de muncă, cineva cu care se distrează. Pe la jumătatea după-amiezii, Ben a redevenit suficient de calm ca să și lucreze ceva, iar apoi își petrece tot restul zilei uitându-se peste tot felul de articole de presă despre Alexia Aldridge. Dacă n-ar fi fost așa amator de filme, ar fi trebuit să înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Alianțe. În același timp se constată și o intensificare a eforturilor Antantei de reducere a influenței germane la București și de atragere a României spre o alianță militară și politică. După preluarea guvernării de către conservatori, în decembrie 1910, România a redevenit o aliată relativ fidelă a Puterilor Centrale. Profitând de criza balcanică și de instabilitatea internă din Imperiul Otoman, în septembrie 1908, Bulgaria și-a proclamat independența bucurându-se de sprijinul diplomatic al Austro-Ungariei și Germaniei. Acest fapt, precum și tendințele expansioniste
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
În afară de cea cauzată de pierderea de sânge, care nu-i prea rea, a fost din cauza gripei spaniole. Înainte să mori te Îneci În muci, nu poți respira, și iată și cum Îți dai seama dacă pacientul a decedat: la sfârșit redevine copil mic, chiar dacă Își păstrează forța de bărbat, și umple așternuturile, ca pe un scutec uriaș, cu o vastă, ulimă, galbenă cataractă care continuă să curgă și să picure și după ce el s-a dus. Așa că acum aș vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cunoaștere Înțeleasă acum fără efort, iar cea mai mare cunoaștere era dragostea. Doar dragostea. Și eu știam asta. —Amin, a zis Loot. Cu Încă o zdruncinătură, prietenii mei s-au Întors cu repeziciune În trupurile, mințile și inimile lor separate, redevenind unul Între cei mulți În loc de cei mulți Într-unul singur. Au privit În jur, unii la alții, la Loot și la Bootie, așteptând să vadă dacă senzația aceea ciudată va pune din nou stăpânire pe ei. Dar trăirea aceea Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
era dragoste, dar exista Încredere, confort, de asemenea, la gândul că el nu avea o părere mai proastă despre ea, din cauză că depindea de ajutorul lui. Deci cum să numim sentimentele pe care i le purta? Era suficient pentru ca ei să redevină un cuplu? Și-ar mai dori el asta? Avea nevoie de ea În vreun fel? Draga mea prietenă Vera a scris cartea despre autonomie pe care o tot compusese În minte cât stătuse În junglă. Gândul acesta a făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
grijulie cu mine, dar se pare că o exasperam și a început să-i displacă. Mi-am dat seama că era timpul să mă întorc la muncă. Să-mi pun din nou uniforma, să mă întorc la stație și să redevin eu însumi. ăsta era primul pas. Nu aveam simptome vizibile. Însă cu moralul, eram la pământ. Trebuia să fac ceva să-mi revin. Normal că mi-era și puțin teamă să mă întorc la muncă. Era posibil să aibă loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
faci cu mine? Încercai o paranteză care ar fi diminuat înțelesul vorbelor rostite, ar fi lungit conversația și ar fi creat atmosfera neprecisă ce nu i-ar fi explicat nimic, ar fi obosit-o și ar fi făcut-o să redevină așa cum o știam. "Cînd?" Răspunsul sosi tot așa de dîrz: "De-acum înainte". Reluai teoriile vechi: Vom fi cei mai buni prieteni, ne vom vedea cât mai mult, mândri de îmbogățirile spirituale care vor spori zilnic, disprețuind regulele moralei obicinuite
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tonul ei nu era părerea de rău de a mă părăsi, pentru oricât de puțin timp, ci frica de a nu putea suporta discuțiile care o așteptau. De-aș fi vrut atunci, aș fi putut face orice cu dânsa. Dar redevenisem același pe care-l cunoscuse ea odinioară, nesigur de sentimentele mele, ezitând, voind să amân orice hotărâre definitivă. Încet, am coborît-o în stradă. Acolo i-am surprins o privire dosnică, parcă frica să n-o vadă cineva. Încă de câteva
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se opuie întregii ei sforțări ce făcea să mă uite. Dar viața pe care o ducea acolo pe mare cu un pescar, ore întregi, era exactă, căci aici nu sunt emoții de interpretat, ci fapte. După ce m-am întors, a redevenit palidă, anemică, obosind iute, adormind imediat ce punea capul pe un căpătâi, mereu bolnavă, incapabilă de o trudă prea mare. Ce crispații s-au petrecut în ea în timpul despărțirii? - Cum ai putut să fii a lui? - Iar începi cu aceleași întrebări
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
indiferent de nostalgiile ei înspre mine și de încercările ca să mă uite. Acum, numai văzând torturile mele, îi dă toată importanța și il privește cu alți ochi. Dacă aș înceta toate iscodirile și pedepsile, ea s-ar transforma imediat, ar redeveni liniștită, dar eu sunt bolnav de gelozie și de dorința de răzbunare. Și apoi imediat ce aș înceta, presupunîndu-mi o voință excepțională (căci judecata așa mă învață: nimeni nu m-a obligat să-mi aleg viața aceasta, acum trebuie s-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și să simplific atâtea presupuneri inutile. De ziua mea, când îmi venea un teanc de scrisori, telegrame, cărți de vizită, iscodeam pe fiecare în parte, mă torturam pentru fiecare, și apoi, după câteva zile, după ce parveneam să citesc pe ultima, redeveneam nenorocit, cu impresia că din nou va trebui să aștept un an. Sau pândeam la fiecare colț de stradă, și toate femeile semănau cu tine, de departe, dar apropiindu-se deveneau străine. - Trebuia să fiu moartă pentru tine! De aceea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de la Ioana: "Poate îți închipui cu ce emoții m-am hotărât să-ți scriu. M-am convins că amândoi sunteți puternici, fiecare în felul său, și niciodată nu voi putea avea nici o preferință. Amândoi îmi sunteți necesari. Vei voi să redevii prietenul meu? Bineînțeles, mă voi transforma, și nimic urât nu va mai fi între mine și voi"... Scrisoare ridicolă. Am suferit mai puțin? Misterul feminin...Nu este nevoie să asiști, cum am asistat, la întîmplări mari ca să te înfiori. În mijlocul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în clipe scurte de potolire a geloziei, când nu mă doare nimic și mă cred vindecat, cu toate că experiența m-a învățat că totul nu se datorește decât unei ciudățenii a naturii unei acalmii trecătoare, și chinul va trebui să reînceapă, redevin cel pe care îl cunoscuse odinioară Ioana, ușuratec în ceea ce o privește, plictisit, fără să-mi mărturisesc plictiseala, dar trădîndu-mă prin neastâmpăr și prin planuri - cu aspect inofensiv - de a varia atmosfera portului și de a vizita Cavarna. Alerg la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
altfel, căci numai așa mai avea vreo salvare ca trecutul ei să nu apară monstruos. Când am aprobat vorba ei, mi-a fost recunoscătoare: "Niciodată n-am crezut că ești atât de profund și ai să mă înțelegi". Dar, pe măsură ce redevenea îndrăgostită ca odinioară, îl săpam pe celălalt și-mi era ușor, căci găseam destule pretexte ca să o dezgust. Și apoi ea nu-l iubea, îi fusese numai un motiv. Accepta cu ușurință acum ca statuia ridicată cu atâta osteneală să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
e imposibil de aplicat, dacă voința de a se sacrifica nu-i va da iluzia că totuși se poate îndeplini acest plan. Sau poate că vorbește așa numai ca să mă scoată din amorțeala din ziua asta, să mă facă să redevin febril din cauza ei. Căci este exclus să fie adevărat! Dacă ar fi adevărat, ce bucurie! Sau cuvântul este prea neînsemnat, nu se găsește nici o expresie care mi-ar putea exprima starea sufletească. Pentru o zi, pentru o oră... Mai pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ce e supărarea, continuând discuțiile ei neînsemnate cu tot soiul de cavaleri. - Nici nu s-a vindecat complect, și ai și început s-o critici.Ioana spune asta glumind, fără intenții de a-mi face vreun reproș. - Pentru că și Viky redevine ceea ce a fost. N-am văzut-o, dar aș putea paria, căci în toate cazurile se petrece la fel. Boala și apropierea morții n-au învățat-o nimic, natura s-a căznit cu dânsa dîndu-i o experiență absolut inutil. Să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să-ți fac această mărturisire. - Sunt fericită, Sandule! Noaptea, îmbrățișarea cu Ioana a fost frenetică, așa cum nu mai fusese din primele timpuri. A doua zi, doamna Axente ne-a anunțat că Viky își recăpătase temperatura mare. Chiar mai dinainte noi redevenisem la starea noastră obicinuită. Se lasă seara, copacii se subțiază, și, printre ramurile lor cerul e aproape alb. Doctorul Petroff a trecut pe la noi și a constatat pe Viky tot așa de rău, ceea ce se putea constata fără nici o știință
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fusesem rugat. Așteptam cu încordare să treacă timpul, să scăpăm de situația asta turbure atât de obositoare. Ce va aduce ziua de mîine? Moartea lui Viky sau vindecarea ei? Primul caz ar constitui un dezastru, în al doilea, Viky ar redeveni grațioasă și neînsemnată și eu aș aștepta cu nerăbdare să mă descotorosesc de ea. Ființa ei n-ar mai putea să-mi furnizeze nici o reflecție profundă. Oricum ar fi, mai târziu voi regreta clipele actuale de trăire intensă pe care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Nu întâmplător tânărul, care-l va descoperi pe Iov, se pregătește pentru o asemenea clipă. Avea să aștepte și el venirea tunetului. Odată ce aude vijelia și vede înăuntrul PARADOX ȘI NONSENS 181 189. 190. 191. său semnele acesteia, simte că redevine el însuși. Află în aceasta, din nou, bunul său adevărat („Acest «însumi», pe care altul nu l-ar fi adunat nici de pe drum, este bunul meu din nou“). Ar fi putut spune, atunci, că a ales ceea ce într adevăr i-
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
la ce-ați privit; Am tecut precum e fumul Ori ca aburul ivit. Uitați drumul, dar și gândul Că am fost ieri printre voi. Fiți atenți, că nu știți rândul, Rândul pentru alt convoi! M-am întors acolo unde Humă redevine tot, Și-n uitare se ascunde Orice geniu sau netot. „Toate sunt deșertăciune”, Viața-i goană spre deșert, Luptă pentru goliciune, Cu lacrima ca desert. 24 decembrie 2004 REFLECȚII (CLXVII) Lideri, voi porniți la treabă, Nu spre ceartă v-am
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
liber. Nu întâmplător tânărul, carel va descoperi pe Iov, se pregătește pentru o asemenea clipă. Avea să aștepte și el venirea tunetului. Odată ce aude vijelia și vede înăuntrul PARADOX ȘI NONSENS 181 189. 190. 191. său semnele acesteia, simte că redevine el însuși. Află în aceasta, din nou, bunul său adevărat („Acest «însumi», pe care altul nu lar fi adunat nici de pe drum, este bunul meu din nou“). Ar fi putut spune, atunci, că a ales ceea ce într adevăr ia fost
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
grupuri de personaje; regăsim același ceremonial la hitiți, tot în cadrul scenariului dramatic prilejuit de Anul Nou, la egipteni și în ținutul Ras Shamra. Lupta dintre cele două grupuri de personaje repeta trecerea de la Haos la Cosmos, actualizând cosmogonia. Evenimentul mitic redevenea prezent. "Să-l învingă mereu pe Tiamat și să-i grăbească sfîrșitul!", striga conducătorul ceremonialului. Lupta, victoria și Creația aveau loc chiar în această clipă, hic et nunc. Deoarece Anul Nou este o reactualizare a cosmogoniei, el implică reluarea Timpului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
începuturi" (și trebuie adăugat că Timpul începe din nou, pentru creștin, cu nașterea lui Cristos, pentru că întruparea întemeiază o stare nouă a omului în Cosmos). Așadar, Istoria se dovedește a fi o nouă dimensiune a prezenței Zeului în lume. Istoria redevine Istoria sfântă, așa cum fusese gândită, dar dintr-o perspectivă mitică, în religiile primitive și arhaice.19 Creștinismul ajunge la o teologie și nu la o filozofie a Istoriei, deoarece intervențiile lui Dumnezeu în Istorie, și cu deosebire Întruparea în persoana
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
triumfaseră și Portugalia devenise o țară, cel puțin prin Constituție, întocmai ca celelalte țări europene - singura recompensă a fost refrenul Encore une revolution en Portugal!... Europa n-a început să țină seama de Portugalia decât în clipa când aceasta a redevenit ea însăși. Prestigiul de care se bucură astăzi în Europa această țărișoară atlantică este pur și simplu uluitor, dacă ne gândim la situația Portugaliei de acum 20 de ani. Se pare că "Europa" nu poate fi convenabil asimilată decât de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]