1,230 matches
-
reprezintă chiar aproximația mecanicii clasice care afirmă că la viteze mult mai mici decât viteza luminii în vid masa corpurilor rămâne constantă. Se poate scrie formula impulsului corpului cu masa de repaus formula 30 aflat în mișcare cu viteza "v" față de referențialul formula 31 Conform teoremei impulsului: relație care diferă de cea clasică prin faptul că formula 34 Se remarcă de asemenea că, spre deosebire de mecanica clasică, în mecanica relativistă forța și accelerația nu mai sunt coliniare.
Dependența masei de viteză () [Corola-website/Science/333411_a_334740]
-
cel sacru, ci de o alternativă a filosofiei naturale. O căutare artistică ce nu își propune supra-scrierea istoriei, ci redefinirea mirării ca acțiune principală a descoperirii. Spațiul în care are loc acest proces este inundat la început de imagini vii, referențiale, ca apoi să se abandoneze unui întuneric cald, vibrant. Treceri prin schimbări de lumină, de la difuz la întuneric, dintre claritatea imaginii care arde prin pigment albastru până la confluențe de cerneală absorbite de hârtie, fac pupila să pulseze, să se dilate
Pe simeze by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105816_a_107108]
-
Transcendența, ca motiv de reflexivitate, a prilejuit unor mari creatori, de-a lungul istorei, precum Dreyer sau Bresson, capodopere referențiale, dar aglomerarea unor filme cu trimitere religioasă într-o ediție de festival nu cred că poate fi întâmplătoare și nici pe directorul Alberto Barbera nu-l bănuiesc de opțiuni programatice. Pur și simplu respectivele producții au avut ceva de spus
Veneția 2016. Credința și infernul by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/105286_a_106578]
-
cvartetului de coarde. în primul rând, pentru că penuria ansamblurilor de gen anchilozează însăși creația românească de partituri destinată acestei delicate epure a orchestrei de coarde. în al doilea rând, pentru că este un mare păcat să nu eliberezi măcar acele opusuri referențiale, ferecate în uitare din lipsă de restitutori. întâmplător sau nu, Florilegium a restituit un adevărat florilegiu de președinți conform căruia prezența lui George Enescu, primul cârmuitor al Societății Compozitorilor Români, a fost mai curând una statistică (Lăutarul din suita Impresii
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
pînă acolo încît să nu mai oglindească decît figura spiritului suveran, neatîrnat nici unui compromis ori echivoc. Era confiscat de creația lui Ligeti și Lutoslavski. Dar, mai ales, era fascinat de muzica lui Enescu pe care a disecat-o în studii referențiale, precum Primele două sonate pentru pian și vioară; Simfonia a II-a: Le principe cyclique dans la musique de George Enesco ori Modalismul Sonatei a II-a pentru pian și vioară ,în caracter popular românesc". A fost un comentator rafinat
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]