3,182 matches
-
beth din» sau curții de justiție evreiești. În oricare dintre cazuri, efectul său este doar provizoriu; copilul este adus în legământ în ceea ce privește viața socială sau de familie, dar relația sa personală sau subiectivă cu legământul are de așteptat dezvoltarea voinței reflexive, tot așa este cazul cu circumcizia unui evreu născut, care, ca regulă, a devenit «Fiu al legii»” și a fost public acceptat ca membru vizibil al Sinagogii, numai la împlinirea vârstei de 13 ani<footnote J. Vernon Bartlet, „Baptism” (NT
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
a teoretiza sistemul internațional. Într-o primă etapă, el folosește dezbaterile din jurul neorealismului lui Waltz ca punct de plecare pentru dezvoltarea acestei teorii sistemice liberale. Contrar interpretărilor dominante, Harrison insistă că neorealismul ocolește raționalitatea bazându-se, în schimb, pe procesele reflexive asociate cu emulația și socializarea. Dar, în timp ce neorealiștii afirmă că aceste procese fac cu necesitate ca statele să adopte strategii de balansare, Harrison acceptă argumentul constructivist al lui Wendt, potrivit căruia o schimbare la nivelul identității predominante a statelor în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de teoria liberală. Wendt definește reflexivitatea ca reflectând capacitatea unităților de a medita la sine și de a se schimba din punct de vedere cultural (Wendt, 1999, p. 375). Reflexivitatea ca proprietate a sistemului internațional presupune că statele sunt actori reflexivi, capabili să internalizeze normele culturale și să le aplice în politica externă. Totuși, reflexivitatea nu poate fi redusă la această trăsătură generică a acțiunii sociale, ci trebuie înțeleasă ca reflectând circumstanțe istorice foarte specifice. Mai ales, reflexivitatea este asociată cu
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
o cale pentru realizarea liberalismului sofisticat în termeni diferiți de cei stabiliți de Keohane. Keohane interpretează realismul ca o teorie raționalistă, iar acest fapt îl încurajează să elaboreze critica instituționalistă. Totuși, realismul poate fi înțeles și ca incluzând o dimensiune reflexivă puternică, datorită concentrării sale asupra proceselor de selectare și socializare, ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. Astfel se deschide o a doua direcție a criticii la adresa realismului, mai apropiată de o formulare cu influențe constructiviste a teoriei liberalismului. După cum
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și dinamicii sistemului internațional. SE argumentează că unii reprezentanți de marcă ai instituționalismului interpretează greșit neorealismul, ca fiind un model raționalist al sistemului internațional, cu scopul de a-și dezvolta argumentele împotriva principalelor revendicări neorealiste. Însă, neorealismul adoptă o logică reflexivă care se concentrează asupra proceselor de construcție identitară și socializare ce decurg din consecințele generative ale anarhiei, și nu se bazează pe asumpții privind raționalitatea actorilor. Astfel, în timp ce neorealismul și liberalismul se deosebesc fundamental în termenii evaluării caracterului și consecințelor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
acestor preferințe" (Keohane, 1984, p. 27). Abordările raționaliste au ca punct de plecare în analiza lor statul interesat de sine, iar astfel ele exogenizează caracteristicile interne ale unităților. Un mijloc alternativ prin care unitățile pot interacționa este pe baza comportamentului reflexiv. Actorii reflexivi acționează pe baza semnificațiilor culturale pe care le atribuie fie obiectelor materiale, fie acțiunilor altora (Wendt, 1992, pp. 396-399). Din această perspectivă, "interesele naționale" nu pot exista independent de un context cultural comun pentru acțiune. Interesele nu sunt
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Keohane, 1984, p. 27). Abordările raționaliste au ca punct de plecare în analiza lor statul interesat de sine, iar astfel ele exogenizează caracteristicile interne ale unităților. Un mijloc alternativ prin care unitățile pot interacționa este pe baza comportamentului reflexiv. Actorii reflexivi acționează pe baza semnificațiilor culturale pe care le atribuie fie obiectelor materiale, fie acțiunilor altora (Wendt, 1992, pp. 396-399). Din această perspectivă, "interesele naționale" nu pot exista independent de un context cultural comun pentru acțiune. Interesele nu sunt un dat
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de un context cultural comun pentru acțiune. Interesele nu sunt un dat exogen, ci reflectă, în cele din urmă, identitățile culturale internalizate de state prin procese de socializare în sistemul internațional. O a doua distincție importantă este cea dintre comportamentul reflexiv al unităților și "reflexivitatea" ca proprietate a sistemelor sociale. Într-un sistem care a atins reflexivitatea, actorii dobândesc capacitatea de a gândi conștient la practicile comportamentale de adoptat (Wendt, 1999, p. 375). Schimbarea culturală se răspândește ca urmare a procesului
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Schimbarea culturală se răspândește ca urmare a procesului prin care actorii internalizează noi identități. Apoi, acest fapt reflectă o transformare a traiectoriei generale a socializării din sistemul internațional. Atingerea reflexivității presupune că actorii sunt capabili să monitorizeze într-un mod reflexiv contextul în care interacționează cu alții. Totuși, reflexivitatea ca proprietate a sistemelor sociale nu poate fi redusă la monitorizarea reflexivă a acțiunii de către unități. Este posibil să existe un sistem social în care unitățile interacționează pe baza comportamentului reflexiv, dar
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a traiectoriei generale a socializării din sistemul internațional. Atingerea reflexivității presupune că actorii sunt capabili să monitorizeze într-un mod reflexiv contextul în care interacționează cu alții. Totuși, reflexivitatea ca proprietate a sistemelor sociale nu poate fi redusă la monitorizarea reflexivă a acțiunii de către unități. Este posibil să existe un sistem social în care unitățile interacționează pe baza comportamentului reflexiv, dar care nu a atins reflexivitatea. În cadrul unui astfel de sistem, dinamica socializării definește o buclă de retroacțiune negativă, care descurajează
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mod reflexiv contextul în care interacționează cu alții. Totuși, reflexivitatea ca proprietate a sistemelor sociale nu poate fi redusă la monitorizarea reflexivă a acțiunii de către unități. Este posibil să existe un sistem social în care unitățile interacționează pe baza comportamentului reflexiv, dar care nu a atins reflexivitatea. În cadrul unui astfel de sistem, dinamica socializării definește o buclă de retroacțiune negativă, care descurajează schimbarea culturală, iar identitățile unităților rămân stabile în timp. Mai jos se afirmă, de exemplu, că sistemul internațional imaginat
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în timp. Mai jos se afirmă, de exemplu, că sistemul internațional imaginat de neorealism poate fi interpretat ca funcționând tocmai în acest mod. Astfel, reflexivitatea ca trăsătură a sistemelor sociale în condiții istorice specifice trebuie să fie deosebită de monitorizarea reflexivă ca trăsătură generică a acțiunii sociale. Vom evalua fiecare model în parte modelul neorealist, modelul instituționalist și, respectiv, modelul liberal. Analizăm asumpțiile fiecărei teorii cu privire la natura anarhiei, cu scopul de a evidenția diferențele de statut ontologic în fiecare dintre acestea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
capacitatea de imitare presupune selecția culturală prin răspândirea ideilor comune, și nu selecția naturală bazată pe stimulente materiale. Pe linia acestui tip de raționament, Buzan ș.a. afirmă că sistemul internațional modelat de neorealism poate fi înțeles ca funcționând prin auto-reglementarea reflexivă a unităților, și nu prin acțiune rațională. Potrivit acestui argument, tiparele de comportament se perpetuează nu datorită calculării raționale a intereselor, ci pentru că statele au internalizat o cunoaștere împărtășită (Buzan ș.a., 1993, pp. 107 și 117-118). Dessler susține același lucru
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Astfel, "regulile, care dau contur și sens raționalității făcând, astfel, supraviețuirea posibilă, sunt o componentă necesară (chiar dacă suprimată teoretic) a structurii din modelul neorealist" (Dessler, 1989, p. 461). Este dificil să facem o distincție empirică între acțiunea rațională și auto-reglementarea reflexivă pentru că efectele pot fi identice. Totuși, aceste considerații teoretice afectează modul în care neorealismul conceptualizează trăsăturile centrale ale sistemului internațional. De exemplu, potrivit unei perspective asupra balanței de putere, statele reacționează rațional la stimulentele generate de poziția lor relativă. Totuși
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
retroacțiunii negative produse în sistemul internațional. Din această perspectivă, "balanța este sistemică în sensul că normele sunt internalizate prin socializare, pe măsură ce actorii îi analizează pe ceilalți și interacționează cu ei" (Jervis, 1997, p. 136). Cele mai convingătoare exemple ale auto-reglementării reflexive în cadrul sistemului internațional apar atunci când state importante se comportă aparent "irațional". Actori importanți sunt uneori eliminați ca unități semnificative din cauza eșecului lor de a imita practicile rivalilor. Un caz specific este conflictul anglo- olandez din secolul al XVII-lea. Chiar dacă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mare putere. Potrivit unei interpretări raționaliste a neorealismului, comportamentul olandez este dificil de încadrat. Chiar dacă avea opțiunea "rațională" de a-și dezvolta capacitățile militare, Olanda nu a urmat această direcție. Totuși, înțelese în termenii capacității sistemului de a se auto-reglementa reflexiv prin selectare și socializare, efectele conflictului anglo-olandez sunt explicate de neorealism fără dificultate. Mai mult, așa cum consideră Waltz, chiar și un număr restrâns de cazuri precum cel discutat reprezintă un exemplu important pentru alte unități. Prin urmare, acestea sunt extrem de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
structura definită în termeni culturali, și nu materiali). Astfel, Wendt dezvăluie că, după ce asumpțiile filosofice aflate la temelia neorealismului sunt expuse într-un mod adecvat, ar fi fals să se afirme că descrierea neorealistă a sistemului internațional funcționează prin auto-reglementare reflexivă. Într-adevăr, ambiguitatea neorealismului la nivel filosofic are efecte directe asupra statutului său problematic, de model capabil să explice activitățile statelor. Mai ales, Waltz nu precizează în mod clar gradul în care unitățile sunt autonome în raport cu presiunile generate de structura
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
-se pe selecția și socializarea produse de consecințele generative ale sistemului. Descrierea făcută de Waltz anarhiei nu este în totalitate generativă, iar modelul socializării statului este ambiguu. Totuși, neorealismul poate fi interpretat în sensul că se bazează pe o logică reflexivă pentru că oferă o teorie incipientă a construirii identității statului în cadrul sistemului internațional. Modelul instituționalist Variabila cheie identificată de modelul instituționalist este distribuția informației și instituțiilor în sistemul internațional. Concentrându-se asupra impactului sistemic al informației și instituțiilor, instituționaliștii urmăresc să
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
caracter transformator ridică întrebări importante cu privire la maniera de conceptualizare a alcătuirii și dinamicii sistemului internațional. În cadrul modelului liberal, se afirmă că sistemul internațional funcționează prin procese de selecție culturală de lungă durată. Prin urmare, anarhiei i se atribuie o logică reflexivă, cu ajutorul căreia statele internalizează identități culturale, prin presiuni de socializare generate de sistemul internațional. Se poate considera că transformarea sistemul internațional este declanșată de consecințe atât intenționate, cât și neintenționate ale interacțiunii. În termenii consecințelor neintenționate, Huntley afirmă că, într-
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
transformațional al structurii. Anarhia este înțeleasă ca fiind atrasă recursiv într-un proces continuu de dezvoltare culturală în interiorul sistemului internațional. În al doilea rând, datorită concentrării asupra dinamicii socializării, este legitim să afirmăm că liberalismul postulează concepția statului ca actor reflexiv, și nu ca actor rațional. Precum neorealismul, liberalismul oferă o teorie a construirii identității și socializării statului în sistemul internațional legată de felul în care concepe consecințele generative ale anarhiei. În timp ce dinamica socializării se supune variației interne, sistemul internațional definește
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
democratice. După ce am schițat cele trei modele, în Tabelul 2.1 sunt rezumate atributele lor centrale. Tabel 2.1 Cadrul teoretic (rezumat) Variabila cheie Statul-ca-actor Statutul anarhiei Neorealism Structura materială Ambiguu Reproductiv Instituționalism Structura instituțională Rațional Reproductiv Liberalism Structura culturală Reflexiv Transformativ Către o sinteză generală După ce am analizat cele trei modele, putem aborda relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism, precum și perspectivele unei sinteze generale între intuițiile lor. Discuția este organizată în jurul unei comparații între conceptualizarea "liniară" și cea "triunghiulară" a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
lui Keohane. Neorealismul poate fi înțeles ca oferind o teorie incipientă a construirii identității și socializării statului, legată de concepția sa asupra consecințelor generative ale anarhiei, în loc să fie înțeles ca prezumând raționalitatea actorilor. Din această perspectivă, neorealismul adoptă o logică reflexivă și este mai apropiat de liberalism decât de cadrul alegerii raționale avansat de instituționalism. În loc să ne imaginăm relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism în termenii unei axe liniare, putem conceptualiza relația printr-un triunghi. Într-o astfel de conceptualizare, dezbaterile
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în lumina evoluțiilor din politica mondială din perioada post-Război Rece. Totuși, ne putem îndoi de validitatea unei astfel de agende de cercetare, punând sub semnul întrebării interpretarea neorealismului drept teorie raționalistă.S-ar putea susține că neorealismul a adoptat logica reflexivă ce se concentrează asupra selecției și socializării ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. Aceasta implică o conceptualizare triunghiulară a relației dintre cele trei teorii, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști reprezintă partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Goodman afirmă că în această perioadă: [...] instituțiile ... au restructurat și remodelat interesele germane astfel încât, în ochii elitelor politice germane, apartenența la instituții nu era pur și simplu un instrument politic, ci un cadru normativ pentru formularea politicilor. Dezvoltarea unui sprijin reflexiv pentru instituții ... a jucat un rol important în modelarea intereselor germane după unificare. (Anderson și Goodman, 1993, p. 24) Pornind de la analiza lui Anderson și Goodman, Keohane ș.a. caracterizează preferințele în politica externă germană dintre 1989 și 1991 ca fiind
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
jucat un rol important în modelarea intereselor germane după unificare. (Anderson și Goodman, 1993, p. 24) Pornind de la analiza lui Anderson și Goodman, Keohane ș.a. caracterizează preferințele în politica externă germană dintre 1989 și 1991 ca fiind "instituționaliste în mod reflexiv: legăturile sale instituționale erau considerate intrinseci în percepția despre sine a germanilor" (Keohane ș.a., 1993, p. 10; subliniere adăugată; vezi și Katzenstein, 1993, p. 75). Politica externă a Germaniei după 1991 manifestă un tipar de dezvoltare despre care se poate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]