1,382 matches
-
MĂSURA EXACTĂ ÎN CARE CULPABILITATEA ESTE CONȘTIENT ÎNȚELEASĂ CA INSATISFACȚIE DE CĂTRE SUPRACONȘTIINȚA ETICĂ, DAR CARE DIMPOTRIVĂ DEVINE MOTIV DE AUTOELEVARE VANITOASĂ ADICĂ MOTIV DE DECĂDERE ÎN ACEEAȘI MĂSURĂ ÎN CARE ELIBERAREA ESTE CĂUTATĂ ÎN SATISFACȚIA ÎNȘELĂTOARE OFERITĂ DE TENDINȚA SPRE REFULARE. Cu toate acestea, elevația rămîne scopul esențial al procesului evolutiv. Declinul nu este decît un accident. Consecința lui terifiantă îi oferă șansa de a redeveni motivul unui efort intensificat în scopul realizării elevației evolutive. Trăsătura cea mai caracteristică a decadenței
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
curajul tragic de a persevera în greșeală pînă la capăt greșeală inevitabilă pentru ei și de a o apăra apelînd la raționamente speculative împotriva exigențelor imperioase ale înseși rațiunii. Aceasta situație inițială, contradictorie și fără sens este cea care pentru refularea îndoielii a dus la devalorizarea rațiunii umane, la tratarea ei cu dispreț și la punerea ei în opoziție cu revelația divină ca principiu superior adică textele înțelese ad litteram și declarate ca fiind incontestabile. Viciul acestui raționament potrivnic rațiunii devine
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este imanentă pentru că sancționarea legal imanentă a dizarmoniei funcționării deliberante intime este angoasa psihopatică sub forma sa principială: angoasa față de propriul adevăr, vanitatea culpabilă și tendința ei spre falsa justificare a fiecărei greșeli și vini. Cauza esențială a psihopatiilor este refularea, oricărui sentiment de culpabilitate, tendință care fară știtea noastră și în ciuda diverselor grade de intensitate este subconștient ascunsă în forul interior al fiecărui om. Ea constituie motivul principial al plîngerii patetice sau patologice împotriva nedreptății lumii și a vieții, întrucît
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
poartă în el principiul răului: motivația falsă. Justiția imanentă constă în faptul că intensitatea sancțiunii descrește exact în măsura în care, cu ajutorul elanului său combativ, individul reușește să se elibereze pînă la nivelul deliberării lui intime de tentația falsei justficări vanitoase, cale de refulare a vinii care merge pînă la a se crede singurul corect într-o lume nedreaptă. Oricine ar vrea să pretindă că este scutit de vanitate ar dovedi chiar prin acest fapt caracterul excesiv al falsei sale justificări. Justificarea falsă colectivă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
evazioniste materiale și sexuale cu atît mai imaginativ exaltate cu cît, în caz de nervozitate, sînt inhibate, lipsite de orice posibilitate de descărcare datorită vanității prea bunelor intenții și întărite din cauză că se concentrează în sarcini exaltate pseudo-sublime. Prin mai multe refulări acumulate succesiv în subconștient, energia pervertită riscă să facă în cele din urmă explozie sub forma unor simptome psihopatice, care exprimă simbolic cînd dorințele refulate, cînd prea bunele intenții de purificare. Infernul nervozității este culpabilitatea refulată transformată subconștient în tortura
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
focul veșnic al Infernului biblic și Infernurile mitologiei grecești Eriniile, simbolul culpabilității refulate. În caz de banalizare, exaltarea imaginativă simbolizată de Satan nu este însă contracarată de intențiile prea bune, rămășiță pervertită a elanului supraconștient. Falsa justificare vanitoasă asigură imperios refularea, "autoritatea lui Satan", distrugînd rînd pe rînd angoasele culpabile de origine supraconștientă, ceea ce duce la distrugerea treptată a supraconștiinței etice și a elanului ei animant, la "moartea sufletului": dezlănțuirea sfîrșește prin a se exterioriza fără scrupule și fără rușine. Legea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cu diverse grade de "moarte sufletească și spirituală". Trăsătura comună a maladiilor spiritului datorate Contra-Spiritului Satan este încercarea zadarnică de a restabili armonia, îmbucurătoare dat fiind că este condiția acordului cu sinele. Nervozitatea încearcă în zadar să restabilească acordul prin refulările repetate ale dezacordului culpabil. Banalizarea reușește acest lucru, dar cu prețul distrugerii intenției armonizante a dorinței esențiale și a forței ei sublim motivante. Nu mai rămîne nimic decît lupta pentru bucuriile materialității și ale sexualității și pentru euforiile convenționale ale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
activitate asociativă ca la Freud, ci drept una conectivă, garantând caracterul productiv al libidoului. Prin urmare, Deleuze și Guattari critică psihanaliza care a redus subiectivitatea omului la „complexul lui Oedip”, nerecunoscând multiplicitatea identității și transformând întreg limbajul subiectiv în discursul refulării și al incriminării dorinței (dorința oedipiană este un simplu cod universal: spre exemplu, fiecare copil își iubește un părinte și îl urăște pe celălaltă. Pentru Deleuze și Guattari, complexul lui Oedip nu este un principiu al dorinței, ci o idee
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
din această cauză, o piesă de bază în istoria psihanalizei. Ea se constituie într-una dintre fundamentele psihologiei profunzimilor. Totodată, aduce o contribuție considerabilă la analiza legităților și proceselor psihice. Permite lămurirea și ilustrarea mai multor fenomene, cum ar fi refularea, inconștientul, cenzura, conflictele interioare etc. Freud formulează trei postulate ce rezumă funcțiile principale ale visului. 1. Visul este ocrotitorul somnului Somnul necesită abandonul fizic și psihic. Atunci când dormim, pierdem orice control asupra lumii exterioare, dar și asupra propriei lumi interioare
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
utilizabil rămâne la suprafață, la periferie (în conștient) și este accesibil cunoașterii directe, iar ceea ce nu prezintă interes imediat se va îndrepta spre straturile psihice mai profunde, în inconștient. Dar pentru psihanaliză, absența urmelor mnezice se explică mai ales prin refulare. Adică în funcție de considerațiile mai afective și psihologice. Așadar subiectul, de-a lungul întregii sale vieți, își «va hrăni» și umple inconștientul. Din acest punct de vedere se poate vorbi de o construcție istorică legată de trăire. Refularea corespunde unei operațiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mai ales prin refulare. Adică în funcție de considerațiile mai afective și psihologice. Așadar subiectul, de-a lungul întregii sale vieți, își «va hrăni» și umple inconștientul. Din acest punct de vedere se poate vorbi de o construcție istorică legată de trăire. Refularea corespunde unei operațiuni psihice automate. Nu este vorba de o decizie sau de o acțiune determinată și conștientă, ci de un mecanism activat independent de voința subiectului, fără ca el să își dea seama și să fie conștient. Refularea permite îngroparea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de trăire. Refularea corespunde unei operațiuni psihice automate. Nu este vorba de o decizie sau de o acțiune determinată și conștientă, ci de un mecanism activat independent de voința subiectului, fără ca el să își dea seama și să fie conștient. Refularea permite îngroparea cât mai adânc în psihic, în inconștient a tot ceea ce constituie o amenințare pentru bunăstarea interioară. Permite astfel evitarea tensiunilor prea puternice și deci periculoase. Uitarea, care se referă fie la întreaga realitate (refulare completă a unei dorințe
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
și să fie conștient. Refularea permite îngroparea cât mai adânc în psihic, în inconștient a tot ceea ce constituie o amenințare pentru bunăstarea interioară. Permite astfel evitarea tensiunilor prea puternice și deci periculoase. Uitarea, care se referă fie la întreaga realitate (refulare completă a unei dorințe, a unei frici, a unui traumatism), fie la o parte a realității (refularea elementelor negative legate de o situație anxiogenă), nu este deci decât o iluzie. Sentimentele negative nu pot să dispară ca prin minune; ele
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
constituie o amenințare pentru bunăstarea interioară. Permite astfel evitarea tensiunilor prea puternice și deci periculoase. Uitarea, care se referă fie la întreaga realitate (refulare completă a unei dorințe, a unei frici, a unui traumatism), fie la o parte a realității (refularea elementelor negative legate de o situație anxiogenă), nu este deci decât o iluzie. Sentimentele negative nu pot să dispară ca prin minune; ele sunt doar date deoparte. Sunt plasate în inconștient. Refularea nu se referă doar la afectele penibile și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
unui traumatism), fie la o parte a realității (refularea elementelor negative legate de o situație anxiogenă), nu este deci decât o iluzie. Sentimentele negative nu pot să dispară ca prin minune; ele sunt doar date deoparte. Sunt plasate în inconștient. Refularea nu se referă doar la afectele penibile și neplăcute, ci și la gândurile, dorințele sau acțiunile nerealizabile sau interzise. Pentru a evita, în caz de frustrare, o stare permanentă de tensiune, refularea va acționa prin drenarea energiei respective spre inconștient
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sunt doar date deoparte. Sunt plasate în inconștient. Refularea nu se referă doar la afectele penibile și neplăcute, ci și la gândurile, dorințele sau acțiunile nerealizabile sau interzise. Pentru a evita, în caz de frustrare, o stare permanentă de tensiune, refularea va acționa prin drenarea energiei respective spre inconștient. De aici, tensiunea va fi domolită în mod iluzoriu, întrucât cantitatea de energie nu va fi epuizată prin trecerea la acțiune, ci va rămâne înăuntru. Numai în plan conștient se va constata
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sale. 3. Visul este realizarea unei dorințe Prin această formulare, Freud explică principala funcție a visului. Vom vedea că, în realitate, lucrurile sunt mai complexe, dar, în principiu, este adevărat că visul intervine ca realizare a unei dorințe. Studiind procesul refulării, am constatat că dorințele nesatisfăcute, interzise își găsesc sălaș în această regiune psihică numită inconștient. Însă conținuturile în discuție nu mor, ci rămân active. Sunt doar exilate în adâncul psihicului nostru. Astfel, pulsiunile refulate caută să se disipeze în afară
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în această regiune psihică numită inconștient. Însă conținuturile în discuție nu mor, ci rămân active. Sunt doar exilate în adâncul psihicului nostru. Astfel, pulsiunile refulate caută să se disipeze în afară, și să acceadă la nivelul conștient. Diferitele procedee psihice (refulare, cenzură) veghează la menținerea lor în lăcașul lor psihic. Profitând de somn și de adormirea sistemului conștient, conținuturile refulate se exprimă prin vise. Astfel, activitatea onirică corespunde frecvent realizărilor simbolice ale dorințelor nesatisfăcute. Exemplul cel mai elocvent al acestui principiu
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
lipsite de importanță. 4. Funcția de eliminare a stresului și a emoțiilor Unele vise nu au un sens profund, dar apar ca reacție la stimulii diurni. Îi permit individului să se elibereze de stresul cotidian și, în final, să evite refularea micilor frustrări. Ele aduc răspunsuri la evenimentele recente. Vizează preocupările de moment și ignoră impresiile puternice trăite în ziua respectivă. De exemplu, dacă cineva visează o crimă sau monștri atunci când a adormit imediat după vizionarea unui film de groază, visul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Și nu-i de tot aceeași de fiecare dată, Și nu-i de tot nici alta, și mă-nțelege bine. Paul Verlaine Pentru a putea interpreta un vis, trebuie să știm cum se construiește unul. Elementele inconștiente, adesea rezultând din refulare, nu pot să reapară brutal la nivelul conștiinței, cu riscul de a distruge persoana sau, cel puțin, de a-i amenința liniștea interioară. Aproape de fiecare dată atunci când ne trezim dimineața, credem că nu am visat; sau amintirea visului este atât
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fundamentală ce stă la baza creării lumii. Evocă magia diviziunii care fecundează și multiplică unitatea. Nașterea arată, spre deosebire de sarcină, că subiectul este pregătit, fie să realizez ceva pozitiv, fie ceva negativ. În toate cazurile, are un efect eliberator. Este antiteza refulării. Aducerea pe lume a unui copil, atât cea reală, cât și cea simbolică, rămâne un proces dureros. În Geneză, din cauză că au mâncat din fructul pomului cunoașterii Binelui și Răului, Dumnezeu o blestemă pe Eva, și prin ea, femeia în general
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
neprietenos, reprezintă amenințarea revărsărilor pulsionale; Subiectul nu știe să își gestioneze energia și cade pradă dorințelor; - dacă este rănit ori mutilat, înseamnă o pierdere de energie, lipsa libidoului, instalarea unei stări depresive; - dacă este legat, speriat, pus în jug, exprimă refularea aspectului instinctual a individului, care trăiește lipsit de emoții sau de dorință. Alura calului oferă și informații cu privire la evoluție: dacă merge la pas, evocă lentoarea, dar și constanța, la galop, viteza și violența, la trap, exprimă un ritm echilibrat, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
care câinele trage de lesă, dacă are o zgardă care îl strânge sau, semn și mai puternic, o botniță, cel ce visează este angajat într-un conflict violent cu viața sa pulsională și inconștientă. Este angajat într-o luptă pentru refularea laturii sale animalice. Forțele împotriva cărora luptă și pe care le reduce la tăcere amenință să îl copleșească, să îi dea peste cap existența. În sfârșit, cușca este simbolul casei (vezi acest cuvânt), dar oferă mai ales viziunea unei familii
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
brutală, nediscriminantă. Asociate cu oamenii preistorici, ele pun accentul pe partea arhaică a psihicului sau pe infantilismul situațiilor trăite. Ele evocă și confruntarea autorității (bastonul polițistului), presiunile suportate pentru a înăbuși toate actele de rebeliune împotriva ordinii prestabilite, represiunea, adică refularea masivă și brutală a pulsiunilor. Trident În reprezentările tradiționale, tridentul este atribuit divinităților din diferite panteoane (Poseidon, Shiva), dar și diavolului și armatei sale de demoni. De fapt, tridentul domină elementele și le supune legii sale. Este arma pedepsei și
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
înseamnă că trebuie să își exteriorizeze o emoție refulată de mult timp. Dacă cel ce visează aude un strigăt, aceste simbolizează chemarea în ajutor a unui membru al anturajului său. În orice caz, strigătul sparge legea tăcerii și simbolizează încetarea refulării, libera exprimare. Unele terapii folosesc de altfel funcția eliberatoare a strigătului și îi invită pe pacienți să urle, să exorcizeze cuvântul până atunci reprimat și reținut. Corn Cornul este simbolic asociat cu luna (vezi Cer). Exprimă, prin urmare ciclul, feminitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]