1,354 matches
-
a noilor tehnologii și abilități manageriale deosebite. Pe 15 iunie 1854, prințul Wilhelm al Prusiei, mai târziu împărat al Reich-ului, a vizitat fabrica Krupp din Essen. Prințul a arătat un mare interes în artilerie modernă și după ce Wilhelm a devenit regent, armata prusacă a ordonat în cele din urmă primele 300 de tunuri în 1859. Acesta a fost începutul unei afaceri reciproce avantajoase: armata prusacă era echipată cu armament modern iar monarhia îl ajuta pe Krupp ori de câte ori avea probleme financiare. Cu
Alfred Krupp () [Corola-website/Science/330290_a_331619]
-
stat al lumii elenistice. Prima manevră a fost aducerea la Alexandria a trupului împăratului (acesta murise în Babilon) și zeificarea lui. A doua: îndepărtarea lui Cleomenes, ce-i fusese dat ca adjunct în satrapia egipteană. Prevăzand reacția de ostilitate a regentului imperiului, Perdicas se alie cu alti diadohi, dar în timpul campaniei asupra Egiptului împotriva lui Ptolemeu e asasinat. O amenințare serioasă începu să o constituie Antigonos Monophtalmos, al cărui apetit nu se mulțumise cu Paflagonia și Cappadocia, smulse lui Eumenes, cu
Ptolemeu I Soter () [Corola-website/Science/330372_a_331701]
-
ca tratamentul recomandat de autorități să ajungă la sondarea minții ei fără voia sa, Cordelia evadează de pe Colonia Beta și fuge în Imperiul Barrayar, unde se mărită cu Vorkosigan. Aflat pe moarte, împăratul Ezar Vorbarra îl desemnează pe Vorkosigan ca Regent al nepotului său în vârstă de patru ani, însărcinare pe care acesta o acceptă la sfatul Cordeliei. În recenzia scrisă pentru "SF Reviews", Thomas M. Wagner s-a declarat reticent în legătură cu unele elemente ale romanului, dar a concluzionat spunând că
Cioburi de onoare () [Corola-website/Science/330370_a_331699]
-
Trantor pe care Hari Seldon o întâlnește pentru scurtă vreme. Ea îi povestește istorii străvechi despre Pământ și despre un robot nemuritor, cunoscut ca „Da-nee, prietenul lui Ba-lee”. Anselm haut Rodric ("Fundația") este Sub-prefect de Pleuma și Trimis Extraordinar al Regentului de Anacreon. El vizitează Fundația pentru a-i oferi sprijinul, în schimbul unor servicii. Veteran al mai multor conflicte cu regatul Smyrno, el este imaginea începutului barbariei la periferia galaxiei în timpul decăderii primului Imperiu Galactic. Haut Rodric avea sarcina de a
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
condus alături de Radbold o armată de frizoni împotriva forțelor de normanzi ale lui Rollo, însă a fost nevoit să bată în retragere în fortărețele sale. În capitulariul de la Quierzy din 877, Reginar apare alături de tatăl său ca fiind unul dintre regenții regali în timup, absenței lui Carol cel Pleșuv, plecat în campanie în Italia. Un anume Reginar apare ca fiind prezent la asediul asupra Parisului în 886, însă este posibil să fie vorba de un unchi sau un nepot al său
Reginar de Lorena () [Corola-website/Science/328523_a_329852]
-
(n. 1269 - d. 16 august 1291) a fost membru al Casei de Wettin, devenit markgraf de Landsburg de la 1285 până la moarte. De asemenea, începând din 1288, el a fost și markgraf de Luzacia și regent în Meissen. Frederic era fiul markgrafului Dietrich de Landsberg. Când acesta a murit în 1285, Frederic și frații săi au împărațit moștenirea, iar el a primit landgrafatul de Landsberg. Când a murit și Henric cel Ilustru, markgraf de Meissen în
Frederic Tuta () [Corola-website/Science/328561_a_329890]
-
al Germaniei în 1246-1247, în opoziție cu Conrad al IV-lea al Germaniei. În 1226, fratele lui , Ludovic al IV-lea de Thuringia, a murit în drum spre Țară Sfântă, în vederea participării la Cruciada a șasea, iar Henric a devenit regent pentru nepotul său Herman al II-lea, aflat la vârsta minoratului. El a reușit să îi excludă pe nepotul său, ca și pe mama acestuia, Elisabeta de Ungaria, din linia de succesiune, iar din cca. 1231 a devenit landgraf în
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
lui Henric al VI-lea și strănepotul lui Frederic I Barbarossa. Conrad a trăit în Italia până în 1235, când a vizitat pentru prima dată Germania. În acest răstimp, Regatul Ierusalimului, al cărui monarh era, era condus de tatăl său că regent prin împuterniciți, era istovit ca urmare a războiului lombarzilor, pana cand Conrad și-a declarat majoratul, iar regenta tatălui său și-a pierdut validitatea. Atunci cand Frederic al II-lea l-a deposedat pe fiul său mai mare, fratele rebel al
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
Conrad, pe nume Henric, în 1237 Conrad a fost ales în locul acestuia că rege al românilor prin dietă de la Viena. Acest titlu presupunea promovarea să în viitor că împărat româno-german. Arhiepiscopul Siegfried al III-lea de Mainz a activat că regent pentru Germania până în 1242, atunci când Frederic al II-lea i-a ales pe Henric Rașpe, landgraf de Thuringia, si pe Venceslau I de Boemia, pentru a asuma această poziție. Conrad a intervenit direct în politica germană din jurul anului 1240. Cu
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
și 1207. Ludovic a purtat război cu ducele Henric I de Brabant pentru moștenirea lui Albert al III-lea of Moha și pentru drepturile asupra orașelor Maastricht și Sint-Truiden. El emitea pretenții asupra celor doup orașe din poziția sa de regent de Duras. Ludovic a fost căsătorit cu contesă Ada de Olanda în 1203, după ce tatăl acesteia, Dirk al VII-lea murise și Ada moștenise Comitatul Olanda. Ea s-a aflat în război pentru moștenirea asupra Olandei cu unchiul ei Willem
Ludovic al II-lea de Loon () [Corola-website/Science/328713_a_330042]
-
fost absolută. În primăvara anului 1423 ducele de Bedford i-a invitat la o reuniune la Amiens pe ducii de Burgundia și Bretania, pentru a dezvolta un plan comun de război împotriva Franței. Acordul a fost atins, ambii duci recunoscând regentul englez drept „regent al Franței”. Au fost discutate condițiile în care aliații trebuiau să se ajute reciproc. Simțindu-se mai încrezători, englezii erau gata pentru a continua expansiunea. În data de 31 iulie, pe la aprox. ora 10, englezii au părăsit
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
primăvara anului 1423 ducele de Bedford i-a invitat la o reuniune la Amiens pe ducii de Burgundia și Bretania, pentru a dezvolta un plan comun de război împotriva Franței. Acordul a fost atins, ambii duci recunoscând regentul englez drept „regent al Franței”. Au fost discutate condițiile în care aliații trebuiau să se ajute reciproc. Simțindu-se mai încrezători, englezii erau gata pentru a continua expansiunea. În data de 31 iulie, pe la aprox. ora 10, englezii au părăsit Vinsele și au
Bătălia de la Cravant () [Corola-website/Science/328768_a_330097]
-
recupera după înfrângerea dezastruoasă de la Azincourt din 1415, în care englezii au ocupat cea mai mare parte din nordul regatului. Situația era agravată și de continuarea războiului între Burgunzi și casa de Armagnac. În 1422, regele Henric al V-lea, regent la tronul francez, moare în Moe. Fiul său cel mai mic fiind încoronat imediat rege al Angliei și Franței, dar de Armagnac au rămas loiali, fiului lui Carol al VI-lea, care a fost recunoscut drept rege în sudul Franței
Bătălia de la Verneuil () [Corola-website/Science/328775_a_330104]
-
atenienii singuri trimiseseră pe câmpul de luptă 9.000 de hopliți (10.000 împreună cu aliații lor plateeni). Așa cum se hotărâse anterior, forțele grecești se aflau sub comanda spartanului Pausanias (care, la acea dată, nu era încă rege al Spartei, ci regent și tutore al tânărului fiu al lui Leonidas, Pleistarchos, vărul său). Diodor scrie că trupele ateniene erau conduse de Aristides și este probabil ca și celelalte contingente grecești să fi avut propriii lor comandanți. Herodot povestește că în mai multe
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
de la Azincourt, creștea rapid în favoarea britanicilor. La scurt timp după această bătălie, englezii au ocupat cea mai mare din nordul Franței, precum și după termenii tratatului de pace de la Troyes din 1420, regele englez, Henric al V-lea a fost proclamat regent al tronului francez. În cadrul acordului, Henric s-a căsătorit cu fiica regelui Carol al VI-lea, iar dupa moartea acestuia, urma să devină rege al Franței. Delfinul Carol, fiul lui Carol al VI-lea, era lipsit de dreptul de a
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
Vytautas a început un război civil în Lituania cu scopul de a deveni Mare Duce. La 4 septembrie 1390, forțele comune ale lui Vytautas și a Marelui Maestru Teutonic, Konrad von Wallenrode, au asediat regiunea Vilnius, care era deținută de regentul lui Vladislav, Skirgaila. Deși cavalerii ridicaseră asediul asupra castelului după o lună, au dus orașul la ruinare. Acest conflict sângeros a fost oprit temporar în 1392, prin Tratatul de la Ostrów, unde Vladislav predase guvernarea Lituaniei lui Vytautas, verișorul său, în schimbul
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
construcție poetul reușește să condamne lașitatea și viclenia inamicului într-o singură frază. În anul 957, Al-Mutanabbi a căzut victima dușmanilor și a propriei sale aroganțe fiind nevoit să părăsească curtea Hamdanidă. În lipsa altor opțiuni, a fost acceptat la curtea regentului Abu’l Misk Kafur din Egipt, persoană pe care o privea cu dispreț și o considera opusul patronului ideal. În pofida climatului fertil din punct de vedere intelectual, Mutannabi se simțe jignit că trebuie să-l elogieze pe Kafur, care în
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
scurt timp intenționează să revină la curtea celui pe care îl admira atât de mult, Sayf al Dawla. În drumul său spre prințul hamdanid, Mutanabbi este atacat și ucis împreună cu fiul său de către un lider beduin presupus a fi unchiul regentului Abu’l Misk Kafur (cel în fața căruia poetul a preferat satira în loc de elogii). Poezia arabă din timpul secolului al 10-lea a fost influențată decisiv de către perceptele Arabiei preislamice, principalele opere fiind scrise sub formă de qasida (odă). Studiile asupra
Al-Mutanabbi () [Corola-website/Science/330940_a_332269]
-
1035, Hardeknud la succedat pe tatăl său pe tronul Danemarcei sub numele de Cnut al III-lea. El a fost în imposibilitatea de veni în Anglia și a fost de acord ca fratele lui Svein, Harold Picior-de-Iepure să acționeze în calitate de regent, cu Emma de Wessex în numele lui Hardeknud. În 1037, Harold a fost acceptat ca rege, iar Hardeknud, potrivit Cronicilor anglo-saxone, fiind "părăsit pentru că era de prea mult în Danemarca", în timp ce Emma a fugit în Bruges, în Flanda. În 1039, Hardeknud
Hardeknud () [Corola-website/Science/330969_a_332298]
-
cuplului. Albert a fost încoronat în iunie însă Elisabeta nu a călătorit la Praga pentru a lua parte la acest ritual și și-a petrecut vara următoare guvernând Ungaria. După decesul soțului ei, ea a preluat controlul asupra Ungariei ca regent. Era însărcinată și convinsă că va avea un fiu. S-a pregătit pentru alegerea următorului monarh al Ungariei și și-a format un partid politic de adepți. Până în 1440, Elisabeta era "de facto" monarhul Ungariei și ordinele ei erau respectate
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
vreme, Elisabeta a murit la vârsta de 33 de ani. Zvonurile au spus că a fost otrăvită. Singurul ei fiu, [[Ladislau Postumul]], a murit fără moștenitori. [[Categorie:Nașteri în 1409]] [[Categorie:Decese în 1442]] [[Categorie:Femei din Evul Mediu]] [[Categorie:Regenți]] [[Categorie:Regine ale Germaniei]] [[Categorie:Regine ale Ungariei]] [[Categorie:Praghezi]]
Elisabeta de Luxemburg () [Corola-website/Science/335470_a_336799]
-
1515, Louise a fost numită Ducesă de Angoulême și la 15 aprilie 1524, Ducesă de Anjou. Louise de Savoia a rămas activ politic în numele fiului ei, în special în primii ani ai domniei sale. În timpul absențelor sale, ea a acționat în calitate de regent în numele lui. Louise a servit ca Regent al Franței în 1515, în timpul războiului regelui în Italia, și din nou în 1525-1526, când regele era în război și în timpul ce a fost luat prizonier în Spania. Ea a inițiat relații de
Louise de Savoia () [Corola-website/Science/335505_a_336834]
-
Angoulême și la 15 aprilie 1524, Ducesă de Anjou. Louise de Savoia a rămas activ politic în numele fiului ei, în special în primii ani ai domniei sale. În timpul absențelor sale, ea a acționat în calitate de regent în numele lui. Louise a servit ca Regent al Franței în 1515, în timpul războiului regelui în Italia, și din nou în 1525-1526, când regele era în război și în timpul ce a fost luat prizonier în Spania. Ea a inițiat relații de prietenie cu Imperiul Otoman prin trimiterea unei
Louise de Savoia () [Corola-website/Science/335505_a_336834]
-
două coroane și să se unească în "Reconquista". Ambii prodecesori ai lui James au încercat să facă același lucru. Chiar înainte de a muri de o boală fatală, el a numit-o pe regina sa, Maria de Molina, să acționeze ca regent pentru copilul lor de nouă ani, Ferdinand al IV-lea. Sancho a murit în 1295 la Toledo.
Sancho al IV-lea al Castiliei () [Corola-website/Science/331417_a_332746]
-
teren ilegal al mănăstirii. Alfonso avea trei ani atunci când l-a succedat pe tatăl său, Bermundo al II-lea de Leon, în 999. Mama sa, Elvira Garcia și contele Menendo González, care l-a crescut în Galicia, au acționat în calitate de regenți până în 1007, când regina mamă s-a retras și a devenit călugăriță. Alfonso a început activitatea de reorganizare a regatului creștin de nord-vest a Peninsulei Iberice, după o perioadă de război civil dezastuos și de incursiuni arabe. Într-o miercuri
Dinastia Astur-Leon () [Corola-website/Science/331415_a_332744]