269,203 matches
-
dacă se poate spune cu adevărat că l-am cunoscut. Cu toate acestea, el a fost factorul principal care a trezit în mine imboldul de a asista la ședințele cenaclului și de a-i pătrunde ambianța. Ca și în cazul relației mele cu Tudor Arghezi, vroiam de fapt să mă simt cât mai aproape de inima creației, să surprind măcar o câtime din misterul care o făcea să bată. Nu simpla curiozitate și nici vanitatea de a putea să mă laud că
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
unei atitudini în care sentimentele ocupă din ce în ce mai puțin loc în sufletul și în mintea oamenilor tineri. Lipsa acestora s-a dovedit și se dovedește a fi " cam toate emisiunile tv aduc o mulțime de argumente în acest sens " generatoare de relații interumane seci, bazate pe interese care, de cele mai multe ori, aduc după ele indiferența față de semeni, lipsa de respect față de celălalt și iscarea de conflicte între generații. Nu, nu sufăr deloc de conservatorism, dar mă impresionează profund o comunicare de bun
"Artă vs artă" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12766_a_14091]
-
veridice. Aceasta e teoria. Practica: 1.arestarea guru-lui și revolta adepților și a apărătorilor acestuia; 2.eliberarea pentru cercetarea sa în libertate; 3.după o vreme, emiterea unui mandat de arestare sub acuzația că ar fi vorba despre întreținerea de relații sexuale cu o minoră... În consecință: autoritățile se deplasează la adresa indicată. Pustiu. La altă adresă, alt pustiu; la a treia adresă, idem. Consternare dar liniștirea îndoielnicilor: -Nu, doamnelor și domnilor, nu putea să plece din țară nici legal nici ilegal
Urmărirea generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12783_a_14108]
-
care a intrat literatura după revoluția din decembrie 1989, criticul scrie cu seninătate: " Imediat după 1989 am asistat la căderea vertiginoasă a literaturii, la o degradare a interesului public pentru ficțiune, simultan cu o degradare a vieții sociale și a relațiilor umane" (p. 7). Categoric, literatura a intrat într-un impas după căderea regimului comunist, dar este greu de spus în ce măsură acesta a fost dublat de "o degradare a vieții sociale și a relațiilor umane". Dimpotrivă, aș fi tentat să spun
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
o degradare a vieții sociale și a relațiilor umane" (p. 7). Categoric, literatura a intrat într-un impas după căderea regimului comunist, dar este greu de spus în ce măsură acesta a fost dublat de "o degradare a vieții sociale și a relațiilor umane". Dimpotrivă, aș fi tentat să spun că degradarea vieții sociale și a relațiilor umane din ultimii ani ai regimului Ceaușescu a dus la explozia socială din decembrie 1989. Se ajunsese la un nivel sub care nu se mai putea
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
intrat într-un impas după căderea regimului comunist, dar este greu de spus în ce măsură acesta a fost dublat de "o degradare a vieții sociale și a relațiilor umane". Dimpotrivă, aș fi tentat să spun că degradarea vieții sociale și a relațiilor umane din ultimii ani ai regimului Ceaușescu a dus la explozia socială din decembrie 1989. Se ajunsese la un nivel sub care nu se mai putea coborî. Acesta este însă doar începutul. Urmează o afirmație care îl poate lăsa pe
Raport despre starea fictiunii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12789_a_14114]
-
Stere, eroul din Poveste de iarnă, trăiește, pas cu pas, drama despărțirii de Adriana. Totul în această proză se află sub semnul așteptării și al amînării. Deloc întîmplător, în centrul acestui roman se situează telefonul (telefoanele), care marchează ritmul degradării relației celor doi. Relația dintre o femeie superbă fizic, voluntară, și plină de vitalitate (adeptă necondiționată a nudismului estival și a grupurilor gălăgioase), precum Adriana, și intelectualul cu mișcări stîngace, vag autist, de o candoare aproape dureroasă (nu mă pot abține
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
Poveste de iarnă, trăiește, pas cu pas, drama despărțirii de Adriana. Totul în această proză se află sub semnul așteptării și al amînării. Deloc întîmplător, în centrul acestui roman se situează telefonul (telefoanele), care marchează ritmul degradării relației celor doi. Relația dintre o femeie superbă fizic, voluntară, și plină de vitalitate (adeptă necondiționată a nudismului estival și a grupurilor gălăgioase), precum Adriana, și intelectualul cu mișcări stîngace, vag autist, de o candoare aproape dureroasă (nu mă pot abține să nu-l
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
o chestiune de timp. Pentru Stere, în schimb, ea este centrul universului, elementul în jurul căruia gravitează întreaga sa viață. Ambii ajung în final să apeleze la strategii de amînare a viitoarelor rendez-vous-uri. Adriana, pentru că se simte din ce în ce mai plictisită de această relație cu parfum de fin de sičcle. Stere, cum spuneam, pentru a-și prelungi starea de beatitudine care precede întîlnirea propriu-zisă. Momentul în care se deschide ușa apartamentului Adrianei are pentru Stere semnificația trezirii din vis. Firește, în final, această stare
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
stare pe care nu o poți recunoaște decît post-factum, prin urmele ei săpate adînc în amintire. La bilanțul final al unei vieți se constată că adevăratele momente de fericire nu au nimic spectaculos, țin de starea de normalitate, de firescul relațiilor umane: "...Eram puțini și liniștiți, noi eram tineri, viața ni se părea simplă...(...) și credeam că o să dureze veșnic. Așa crezi la douăzeci sau la treizeci de ani, probabil, ne uitam cum trece timpul și nu ne păsa, eram chiar
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
spre care pare să se îndrepte simpatia neprecupețită a autorului, dar care are și ea, uneori, reacții brutale, de incomprehensiune, față de fiul ei, Matei). Iată cum un roman social devine în același timp, aș zice, și unul intimist, axat pe relațiile complicate și variabile dintre părinți și copii, bunici și nepoți. Aceste ultime aspecte ajung în prim plan îndeosebi în ultimele capitole ale romanului, în care urmărim ivirea pe lume, creșterea, educarea și dezvoltarea unui copil excepțional, fermecătoarea Pușa-Dorina, fiica Ursulei
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
a acompaniat pe mine sau, de ce nu, eu pe el � dezamăgirilor care m-au cuprins, nu o dată, în acest interval. Au fost și trei ani în care ne-am despărțit. Utili, la urma urmelor, pentru că ne-am reanalizat și reașezat relația, valorile ei. Pentru că, dincolo de vanități, am înțeles că teatrul și locul acesta sînt mai presus de orice. Chiar dacă nu întotdeauna nivelul artistic a fost onorabil. Am înțeles că este important să construiești tradiție, să nu desconsideri magia locului. Pentru că asta
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
urmărește forțat și cu orice preț actualizarea, ci se ajunge acolo firesc, prin ritmurile, contextul și presiunile la care mintea, trupul și sufletul cititorului de azi este supus. Neputînd rămîne indiferent, pe creator îl arde și îl costă prezentul fierbinte. Relațiile umane sînt, pînă la urmă, aceleași, cînd este vorba de iubire, de trădare, de crimă, de neputințe, de dreptate și nedreptate. Cred că ceea ce diferă este doar ritmul în care se petrece totul. Și asta nu înseamnă ceva mai alert
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
altă cetate. Într-o altă comunitate. La fel de aprigă, de iute la mînie, unde justiția este decizia unui grup, iar dreptatea se obține cu lama cuțitului. Corul antic este aici corul unei așezări din Maramureș. Acolo unde există o puritate a relațiilor, unde mai există norme dar și legi nescrise, unde se aud vocile autorităților recunoscute, unde regăsim un soi de asprime, de duritate, dar și tînguirea aiuritoarea a iubirii, fragilitatea sentimentelor, verbalizarea lor prin cîntec. Acolo, în structura clar definită a
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
frisonul plenar al iubirii din acel spațiu al Maramureșului sînt în cîntecele și în interpretarea senzațională a celor din Grupul Iza, în spectacolul lui Mihai Măniuțiu. Ai senzația inepuizabilului. Corul îi absoarbe pe protagoniști, îi scoate la rampă cînd trebuie, relațiile e musai să fie lămurite. Murmurul provoacă hotărîrea și executarea deciziilor. Corul provoacă întîlnirea, urmărirea, hărțuiala dintre Oreste, Electra și Clitemnestra. Sînt îmbrăcați la fel ca ceilalți membri ai comunității, devin protagoniști doar prin faptele și tensiunea relațiilor care îi
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
cînd trebuie, relațiile e musai să fie lămurite. Murmurul provoacă hotărîrea și executarea deciziilor. Corul provoacă întîlnirea, urmărirea, hărțuiala dintre Oreste, Electra și Clitemnestra. Sînt îmbrăcați la fel ca ceilalți membri ai comunității, devin protagoniști doar prin faptele și tensiunea relațiilor care îi leagă. Nu cred că am văzut-o pe Mariana Presecan, una dintre cele mai importante actrițe de la Oradea, într-o asemenea evoluție scenică! Electra ei are un fior ce-ți rămîne imprimat pe retină și în epidermă. Energia
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
acompaniatorul lui Mihai Măniuțiu de ceva vreme în mai toate montările � să nu uităm Iov-ul lor - este recognoscibilă nu doar în personajul său, Oreste, ci se regăsește în energia Corului, ca o prelungire, ca o marcă aproape chiar a relației dintre regizor și actorul său preferat, locomotivă. O astfel de prezență ca a lui Marian Râlea devine vitală pentru o trupă. Și asta se vede în Electra. M-am bucurat să o găsesc în distribuție pe Suzana Macovei, o actriță
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
chiar prin raportarea la ea ca la o realitate unică. În ciuda proporțiilor monumentale, a masivității construcției și a unei anumite frigidități pe care o generează o anumită distanță impusă privirii, obiectele lui Maitec sunt extrem de calde și de senzuale dacă relația devine una apropiată sau chiar tactilă. Fie prin actul implicit al cioplirii, fie printr-o intervenție explicită, suprafața iese permanent din capcana monotoniei, devenind funcție a interiorității volumului și nicidecum periferie și contur. Sultana Maitec se înscrie într-o evidentă
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
că dacă nu știau carte " și nu știau! " n-aveau pretenții nici de la alții să învețe. Vine revoluția și, cam un an de zile, posturile în Medicină s-au ocupat numai prin concursuri, fără aranjamente, fără proptele. Apoi sistemul de relații și proptele și-a revenit, încît azi mai ușor cîștigi un concurs cinstit în străinătate decît la noi în țară. Din acest motiv nu e concurs la Medicină să nu iasă scandal. Nu știu dacă cei care îl provoacă or
Noi cu ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12821_a_14146]
-
reacționat și totul s-a terminat într-o explozie de veselie, dar cam târziu. Și pentru că am pomenit de french-cancan, trebuie menționate excelentele prestații ale baletului (coregrafia lui Mihai Babușka) și ca întotdeauna ale corului, pregătit de maestrul Stelian Olariu. Relația dintre fosă și scenă nu a mers însă tot atât de neted: decalaje, imprecizii în atac au arătat că, la pupitru, dirijorul Cornel Trăilescu nu a avut de data aceasta legendara sa precizie. În total, o seară simpatică, bine primită de un
Văduva putea fi mai veselă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12816_a_14141]
-
Cronicar Problema generațiilor Inițiativa revistei noastre de a repune în discuție problema relațiilor dintre generațiile literare, dacă există azi între ele un conflict etc., nu a rămas fără ecouri. Au fost ecouri până și la televiziune, cu toate că atâtea alte probleme, cu mult mai presante, bineînțeles, asaltează această instituție. Dintre publicații, Adev|rul literar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
să spun că sunt în spatele unei baricade care înconjoară întreg Pământul. Sunt nu numai de sex feminin, dar și marginală. Toată viața m-am simțit o marginală. Tot ceea ce este moral este ostentativ" - Ați vorbit despre o baricadă. De ce priviți relația dintre femei și bărbați ca pe o luptă ? Vedeți baricade pe care alții le ignoră(m) ? - Eu așa simt. Un bărbat are un dușman: timpul, Dumnezeu sau moartea. Femeia are doi dușmani: bărbatul și timpul, Dumnezeu sau moartea. De aceea
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
raportezi tot timpul la ceva în care crezi sau care îți place. - Cum v-ați raportat la boema literară ? I-ați dat importanță ? - Până la un punct. Toată viața mi-am pus problema prieteniei și a boemei. Porneam spre așa ceva, construiam relația respectivă până la un anumit moment, după care rădeam tot, și din ce în ce mai conștient. Treptat, mi-am dat seama că nu sunt bună pentru așa ceva, că nu fac față, nici fizic, nici psihic; dar nu am rupt brusc punțile. Pentru mine, libertatea
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
puțin. Ei polemizau implicit prin ideile și practicile lor divergente. Am numit necesar acest dialog virtual deoarece ei erau reprezentativi pentru modurile principale de a face critică. Spus foarte pe scurt: prin observarea operei sau prin identificare cu actul creator. Relația cu cei doi critici, deveniți prieteni, s-a înscris în același regim polarizat, care-mi amintește de rândul ăsta un titlu al lui Șerban Foarță: Dublul regim (diurn)/nocturn) al presei. Diurn/nocturn în sensul cel mai propriu. Când veneam
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
un tînăr arhitect, Daniel Ciocăzan. Născut la București, în 1967, absolvent a școlii înalte de arhitectură de la Paris, membru al "Ordinului Arhitecților" din Paris din 2000 și al "Ordinului Arhitecților din București" din 2003, Ciocăzan face o scurtă analiză a relației între arhitecți, cetate și funcționarii primăriilor, guvernelor ș.a.m.d. "În Franța, municipalitățile și populația sînt foarte prezente în problemele orașului, în lumea urbană, spre deosebire de administrația publică din România. Aici, în România, avem sentimentul că sîntem mereu într-o urgență
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]