3,299 matches
-
etc.). 4.4. Stilul colocvial/familiar Stilul colocvial reunește limbajul uzual (popular) urban și cel rural, îndeplinind funcția de comunicare în circumstanțele vieții cotidiene, în sfera relațiilor particulare. Scopurile actului de comunicare sunt multiple: informativ, persuasiv, educativ, prag matic, ludic, relaționare socială, delectare, manifestare a unor trăiri afective etc. În actul vorbirii și al scrierii colocviale sunt mai accentuate funcția informativă (orien tată spre un referent real sau ipotetic/imaginar), cea emotivă (focalizată asupra emițătorului) și cea conativă (centrată pe receptorul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
prin indici spațiali multipli). Frecvent, ia forma unui discurs enumerativ și figurativ. Organizarea tematică este evidențiată prin câmpuri semantice în care predomină substantivele și adjectivele. Ca secvență textuală, descrierea artistică recurge la combinarea imprevizibilă a strategiilor și tehnicilor descriptive: strategia relaționării prin analogie/prin contrast, stra tegia focalizării multiple etc.; tehnica acumulării prin juxtapunere - „efectul de listă“ -, a reluării „în cercuri concentrice“ sau „în oglindă“, tehnici cinematografice etc. Formele principale în care se concretizează descrierea artistică sunt: - Portretul literar în proză
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Printrun proces de maximă ambiguizare a relației dintre cuvântul metaforic și contextul stilistic ia ființă metafora închisă/totală/ermetică. Aceasta nu stabilește niciun raport de asemănare cu un referent real, semnificațiile ei putând fi aproximate, de cele mai multe ori, numai prin relaționare cu alte poezii (poezia modernistă - autoreferențială; poezia avangardistă; poezia postmodernistă construită prin intertextualitate). Asemenea metafore ermetice sunt, de pildă, cele din versurile poeziei Timbru de Ion Barbu (Dar piatran rugăciune, a humei despuiare / Și unda logodită sub cer vor spune
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
prefectului. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau o temă în comedia pentru care ai optat Din perspectiva acestui final carnavalesc, mi se pare evident faptul că, prin prezența scenică a personajelor, prin relaționarea lor, prin acțiunile și opțiunile lor, sunt ilustrate elocvent moravurile unei lumi în care imoralitatea invadează, deopotrivă, viața publică și cea privată. Principalul argument care poate susține aserțiunea este faptul că în comedia O scrisoare pierdută viziunea artistică se structurează
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
reliefarea unor realități sociale, a unor probleme și aflarea unor soluții etc. (Dezvoltarea argumentului poate fi urmată de referiri la forme pe care le poate lua voluntariatul/la propria experiență de voluntar) ARGUMENT 2: În al doilea rând, voluntariatul facilitează relaționarea și comunicarea cu alți membri ai grupului, ai comunității, devenind astfel o experiență modelatoare și o șansă de afirmare a propriilor aptitudini, abilități, competențe. (Dezvoltarea argumentului, ilustrarea lui prin referire la consecințe benefice, atât în dezvoltarea individuală, cât și a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de energie. Are nervozitatea instabilă a animalelor de rasă. Privește totdeauna drept în ochi pe cel cu care vorbește și astai dă o autoritate neobișnuită.“ Exprimarea dramatică a dilemelor interioare și comportamentul scenic al eroului sunt valorizate mai ales prin relaționarea cu celelalte personaje. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema dramei studiate se reflectă în construcția personajului ales Consider că liniile de forță ale protagonistului, ca și tema principală a dramei, se evidențiază mai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de natură politică și socială. În general, se consideră de altfel că realitățile artistice nu pot fi desprinse de contextul extraliterar în care s-au născut, devenind până la un punct o reflectare a acestuia. Desigur, există multiple nuanțări privind această relaționare a literaturii la condițiile exterioare, dar, cel puțin în ceea ce privește clasicismul secolului al XVII-lea francez, se observă unanimitatea opiniilor referitoare la importanța jucată de instaurarea unui anumit regim politic și social în consolidarea principiilor estetice. Începuturile secolului al XVII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
altfel, această dispută a avut doar la un nivel superficial efectul desprinderii de antici, căci această raportare la trecut a fost redimensionată în neoclasicisme în respectul pentru tradiție și recunoașterea nevoii unui model. Legat indisolubil de aspectele discutate anterior privind relaționarea la Antichitate este și principiul imitației naturii, pe care l-am menționat pe scurt în rândurile de mai sus, făcând precizarea că elementul vizat este, de fapt, natura umană mai ales în resorturile sale interioare, de aceea s-a afirmat
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o sferă ontologică, scoaterea acestora din granițele stricte ale literaturii. Se vorbește, astfel, de "omul clasic" și "omul romantic", dihotomia vizând două dimensiuni existențiale, două percepții diferite ale vieții, ale ființării. Este extins chiar orizontul de semnificații al termenilor, prin relaționare la viziunea religioasă care întruchipează în opinia lui Hulme atitudinea clasică deoarece se întemeiază pe nevoia de Dumnezeu în sensul nevoii de subordonare la o autoritate supremă exterioară. Opusul îl reprezintă atitudinea romantică, definită prin ateism, asumarea libertății totale, care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o scoate mai întâi din sfera antitezei considerată drept o "împerechere de termeni care aparțin politicii literare."266 Desigur, aceasta este o afirmație făcută la maturitate, căci nici scrierile de tinerețe ale lui Eliot nu sunt ferite întru totul de relaționarea polemică la romantism, după cum vom demonstra într-un subcapitol ulterior. Acest aspect denotă faptul că apropierea în timp de tulburările romantice a creat necesitatea unor răspunsuri mai violente, a unor luări de poziție mai agresive, explicabile, până la un punct, în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
viziune amplă sau poate, dimpotrivă, o schematizare prin reducerea complexității existențiale la doar două dimensiuni antagonice. Folosirea termenului atitudine sau a sintagmei punct de vedere vizează de fapt perspectiva asupra unor stări de lucruri, două tipuri de comportament sau de relaționare la un punct stabil destinul uman. În acest context, autorul nuanțează ideile exprimate deja în articolul Romantism și clasicism, mai ales cele cu privire la raportarea la limită "Omul e, prin natura lui, limitat și incapabil de ceva extraordinar. Nu poate atinge
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
-și asume postura orgolioasă a eului singular și cea exterioară a cititorilor, a criticilor. Integrarea elementului de tradiție în ecuația creativă și în ecuația critică vizează o dimensiune profund clasică, deoarece clasicismul a însemnat, printre altele, prelucrarea fertilă a inter relaționării mai ales prin ideea de model. Conștientizarea relației cu trecutul înseamnă, totodată, asumarea unor anumite responsabilități precum și întâmpinarea unor greutăți. De asemenea, poetul trebuie să își dea seama că va fi supus unei judecăți care are la bază normele trecutului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
corectă a operei. Revenind la raportarea la trecut, Eliot atrage atenția asupra două situații care pot periclita valoarea actului artistic și personalitatea scriitorului. Pe de o parte, considerarea trecutului drept "o bucată amorfă, o masă nediferențiată", pe de altă parte, relaționarea doar la o singură perioadă din multiplele posibilități pe care le oferă istoria literară. În primul caz, pericolul poate fi îndepărtat prin aplicarea unui criteriu de diferențiere valorică și anume rațiunea, după cum sugera Eliot într-un alt articol "... tradiția fără
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
precum și importanța existenței unui simț al tradiției, a unei conștientizări a locului ocupat în raport cu predecesorii a noului creator, în textul de față se transferă aceste noțiuni în domeniul criticii literare care, în viziunea lui Eliot are ca scop evidențierea acestei relaționări la alte opere și alți creatori spre a constitui pe deplin semnificațiile unui text. Se reiau, în acest sens, câteva principii pe care Eliot le dezvoltase în articolul anterior, accentuându-se faptul că unicitatea unui artist se poate concretiza doar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
articolelor sale în lucrarea de față s-a făcut datorită unei afinități declarate a poetului pentru ordine, depersonalizarea discursului, importanța modelelor, care coagulează o pronunțată viziune neoclasică. La fel ca și T.S. Eliot, Pound a privit critica literară în directă relaționare cu opera, considerând-o un act de clarificare și de instaurare a unui set de principii menită să asigure o direcție fermă a procesului creator "Critica nu este o delimitare sau o serie de interdicții. Ea oferă puncte fixe de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
aici, autorul analizând de fapt multiplele fațete ale tipului clasic ca bază a argumentării sale. Ca urmare, se mai scot în evidență trăsături precum caracterul elitist, erudiția, sociabilitatea, dar o sociabilitate distantă manifestată mai ales prin conversație elevată sau corespondență, relaționarea prin prietenii. În acest sens, se sugerează că începuturile literaturii române moderne e vorba de epoca pașoptistă stau sub semnul mentalității clasice deoarece exista un puternic sentiment de prietenie precum și o plăcere epistolară aparte. Această "societate de tip clasic" care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o plăcere epistolară aparte. Această "societate de tip clasic" care a existat până în perioada Junimii este pe cale de dispariție în perioada interbelică unde predomină cenaclul ce presupune evidențierea personalității. În acest sens, sunt foarte interesante observațiile autorului cu privire la maniera de relaționare a scriitorilor moderni care nu mai pot "convorbi" deoarece fiecare crede în "valoarea destinului unic, în absolutul fenomenalității lor" nu mai există o mentalitate comună, ci o pluratitate de mentalități. Se face apel la imaginea unui ospiciu decent în care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al fonologiei, morfologiei și sintaxei, încît întotdeauna folosirile concrete din vorbire sînt raportate la aspectele funcționale ale limbii, mobililitatea acestor aspecte fiind determinată în ultimă instanță de particularitățile acestor folosiri. Privită din perspectiva organizării elementelor ei și a modului de relaționare a acestor elemente, s-a încetățenit, de aproape un secol, ideea că limba există și funcționează ca un sistem. Prin această noțiune, de "sistem", se înțelege un "ansamblu de elemente care depind unul de altul, adică un tot compus din
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
înseamnă că acest filozof nu are dreptate cînd afirmă că lingvistica nu a reușit decît rareori să găsească explicații cauzale pentru fenomenele pe care le-a avut în vedere, mulțumindu-se foarte adesea numai cu constatarea, cu clasificarea și cu relaționarea lor. Orice expresie lingvistică, spune Vossler, este rezultatul unei activități individuale, dar se generalizează, cînd este primită de ceilalți vorbitori. Cînd se produce o inovație lingvistică avem a face cu un progres absolut al limbii, căci aceasta este activă, realizează
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și în unele secțiuni mai degrabă un comentariu al lui. Desigur, o altă limbă (limba-scop) nu poate oferi decît uneori condiții de a respecta același statut pentru termenii din limba-sursă cu un anumit model structural sau cu anumi-te posibilități de relaționare (pe baza radicalului), care determină nuanțarea sau structurarea conținutului. Numărul unor astfel de termeni nu este însă foarte mare, dacă limba-scop se caracterizează printr-un nivel ridicat de dezvoltare și de cultivare. Pe de altă parte, în unele lucrări nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
al "clasei cooperative Freinet", se indică grupul școlar În care se practică o formă specifică de educație, bazată pe o pedagogie specială. Chiar atunci când Își propune să realizeze pentru elevi individualizarea programului de instruire / formare, educatorul nu abdică de la regulile relaționării cu clasa școlară, adevăratul partener În cadrul activităților desfășurate. Pentru a facilita metamorfozarea clasei de elevi dintr-o unitate delimitată după criterii administrative Într-o unitate socială cu o funcționalitate mult mai profundă, sprijinul cadrului didactic este esențial. Acesta trebuie
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
putea conține fișe, tabele, teste cu Întrebări Închise care să presupună doar ixarea unor aspecte cu relevanță psihopedagogică pentru clasa școlară. (7 Indiferent de experiența didactică și de nivelul de pregătire profesională este evidentă deschiderea dascălilor pentru perfecționarea stilului de relaționare cu clasa. Acest segment al muncii instructiv - educative are Încă multe necunoscute. Astfel, unii dintre subiecți (20% optează pentru autoinformare, alții (25% preferă module de formare, iar majoritatea consideră eficient doar lucrul efectiv alături de echipe de specialiști: consilieri, psihologi, psihopedagogi
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
mării, iar după zgomotul ușii, dacă a intrat ea, îndelung așteptata (...) Și-acuma hai să-ți ghicesc în ochi, să-ți ghicesc în suflet, să-ți ghicesc viitorul de azi și de mâine. Cu instrumente de comunicare simplisime, obișnuite, cu relaționări ca acestea performanța lui Geo Dumitrescu e de a jongla cu ideile lăsând impresia de joc inocent; zâmbetul devine duioșie ori trece în melancolie; tragic pare că nu există, ci doar gravitate. Din Rânduri pentru un eventual deces emană mâhnire
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
demon interior care, stimulându-l, îl îndrepta sistematic spre parodie. Iată-l așa dar amuzându-se cu clătinarea formelor și silogismelor consacrate, ispitit de îngroșarea liniilor și inițiind în aria lucrurilor mărunte totdeauna din perspectiva unui ironist sentimental. Excelând în relaționări lexicale nemaiîntâlnite, propunând scenarii frapant-novatoare, textualizând și muzicalizând, poemele lui specifice produc o voie bună continuă, un fel de joyeuseté de mare finețe intelectuală. Elegiile lui Emil Brumaru nu sunt neapărat elegii; la rândul lor, texte care se numesc Baladă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
dintr-o experiență sui-generis filtrată prin amintire, dar și dintr-o cristalizare morală lină; ele traduc, în fond, o atitudine, o filozofie personală. Poeta, evident, balansează între iubirea in potentia (cu însemne onirice) și iubirea in actu acestea pretexte de relaționări necontenite. Că erosul în genere e sfidare inconștientă sau conștientă a morții, s-a observat de mult; constatare vehiculată de către filozofi și nu numai. Pe temeiuri ereditare asumate, autoarea Poemelor fabulează Ca o țărancă; ea speră, seamănă busuioc (floare-mesager), se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]