1,383 matches
-
pasiv, ascultând mai mult la discuțiile purtate și intervenind doar din când în când. A fost o zi minunată pe care aș fi regretat-o, dacă nu aș fi luat parte! Au fost ore de destindere, de taifasuri și ample rememorări. Spre seară e chiar răcoare, aerul e mai tare, deosebit de cel de la oraș, ne simțim excelent, apoi după ce s-a lăsat bine întunericul, îmbarcați în mașina gazdelor, am ajuns acasă la ora 22, după o zi plină, plăcută, dar și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
încerca ceva pentru „Academia Bârlădeană”, spre a scăpa de anumite preocupări și frământări care nu mi dau pace, dar toate își au timpul lor. Între o recenzie cu pretențiile ei, prefer o temă ceva mai facilă și astfel concep o rememorare din anii 1929, cu titlul „O întreită tragedie priponeșteană”, după cum urmează: O întreită tragedie priponeșteană S-a întâmplat în jurul datei de 8-10 august 1929. Din Priponești, satul meu natal plecau oamenii „cu noaptea-n cap” după treburi gospodărești care-i
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
luau marile hotărâri. La mai bine de 70 de ani de atunci, adevărul susținut de mine chiar dacă nu-i mai poate fi de folos, cel puțin eu mi-am făcut datoria de onoare de a spune deschis Adevărul-Adevărat. După această rememorare a unor situații concrete fac loc eseului „Răspuns unor colegi cu spirit critic??”. în scrisul meu am căutat să fiu cât mai clar, cât se poate de concis, uneori chiar prea comprimat și înainte de toate să pornesc de la trăirile și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să Îi fac o surpriză lui Alex și incredibil de relaxant să lenevesc puțin prin apartamentul lui, dar, pentru prima oară după multe, multe luni, nu reușisem nicicum să adorm. Am avut iarăși și iarăși, la nesfârșit, mustrări de conștiință, rememorări bruște ale felului În care mă sărutase Christian pe gât și cum sărisem apoi Într‑o mașină ca să mă văd cu Alex, fără să‑i spun Însă nimic. Deși am Încercat să Împing gândurile astea la o parte, ele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ștudinte pierzându-se În aridități de limbaj. Ca să-l raportez la un posibil model al genului, e Încă departe de amestecul perfect reușit de Radu Petrescu Între notația despre existența cotidiană și meditația asupra literaturii. Reușit se dovedește și planul rememorărilor, cu câteva bune scene din copilărie (mai ales episodul „percheziției“ năstrușnicului copil, pp. 336-338) și cu indicarea unei surse a comportamentului său ulterior: „această veghe maternă, această formă de implantare a unui complex de superioritate În fața celorlalți, pe care mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
lupte pentru restabilirea dreptății. După 1989 V. își schimbă registrul, trecând la reconstituiri documentare. Memorii din perioada propriei detenții alcătuiesc sursa faptelor în Ochii viperei (1995), Praznicul orbilor (2001) și Porumbeii albaștri (2003). Primează în aceste cărți sinceritatea și autenticitatea rememorării unor întâmplări de zi cu zi: coșmarul anchetelor, munca istovitoare din Balta Brăilei, lagărul de la Stoenești, boala contractată în celulă se întrețes cu imagini venite din copilărie. Volumele Junimea și junimiștii (1973) și Din cronica unui veac (1978), editate în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
anormală (șirul convingerilor în acest sens este copleșitor). Majoritatea covârșitoare a oamenilor de stat ai epocii, publiciștii și apoi istoricii au definit sistemul constituțional al Principatelor Unite între 24 ianuarie 1859 și recunoașterea Unirii depline ca o uniune personală. Numai rememorarea numelui lor ne-ar răpi un spațiu tipografic excesiv de întins. N. Iorga schița anii domniei lui Al. I. Cuza ca un „regime du fait accompli”, plasându-și deci remarca în afara ordinei constituționale. G. G. Florescu optează și el pentru termenul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
posibilele amenințări. Nunn et al. (1984) a descoperit că agorafobicii, spre deosebire de persoanele din grupul de control, își aminteau mult mai multe situații cu potențial fobic (vezi și McNally et al., 1989). Oricum, ar trebui să remarcăm că gradele diferite de rememorare pot indica o anumită predispoziție manifestată în faza incipientă (predispoziție către atenție) sau în cea finală (predispoziție către refacere). Unele studii sugerează că prima este mai probabilă (Mathews et al., 1989; pentru o discuție de ansamblu, vezi Williams et al
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
al., 1997). Dacă relaționăm aceste date, putem trage mai multe concluzii cu privire la procesele cognitive care se produc în cazul tulburărilor de panică și al agorafobiei. Mai întîi, atenția va fi întotdeauna îndreptată spre informațiile legate de o posibilă amenințare; apoi, rememorarea acestor informații va fi mai intensă decît în cazul informațiilor neutre. În al doilea rînd, stimulii interni și externi ambigui vor fi vor fi interpretați ca și cum ar reprezenta o amenințare. Aceste concluzii coincid cu modelele cognitive de panică (vezi Beck
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
program. 1.2.2. Sedativele, tranchilizantele și somniferele Medicamentele de acest gen alcătuiesc grupul benzodiazepinelor. Ele pot exercita un blocaj foarte eficient asupra anxietății, însă determină totodată următoarele probleme: pot să interfereze cu procesul gîndirii și să altereze capacitatea de rememorare a informațiilor noi; cauzează stări de oboseală și somnolență; pot influența ciclul somnului și ritmurile biologice; pot induce toleranță, astfel încît să aveți nevoie de doze din ce în ce mai mari pentru a obține aceleași efecte; pot cauza dependență, veți ajunge să depindeți
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
activităților, locurilor și oamenilor (C1) sau a gîndurilor, sentimentelor și conversațiilor (C2). Stilul de viață al persoanei care suferă de SSPT poate deveni din ce în ce mai restrictiv, în încercarea de a evita orice îi amintește de traumă și de a preveni apariția rememorărilor dureroase. Celelalte simptome din grupul C pot fi descrise ca o formă pasivă de evitare și sînt deseori considerate paralizii emoționale. Amnezia psihogenă (C3) poate surveni în ceea ce privește întregul eveniment sau o parte a acestuia. Un simptom comun cu tulburările depresive
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și senzațiilor fizice, poate favoriza menținerea unei implicări totale și diminuarea evitării. În contextul expunerii este menționat frecvent și un alt tip de disociere, opus variantei detașate, lipsite de implicare, descrise anterior; acesta se caracterizează printr-o implicare extremă în rememorări și printr-o experiență vie de tip flashback, asemănătoare cu o retrăire a experienței. Rețeaua amintirilor traumatizante nu poate fi modificată în mod eficient prin asimilarea unor informații noi, dacă pacientul are un flashback. Prin urmare, terapeutul trebuie să facă
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
și afirmă că ginta sa a fost reînnoită ca urmare a unui ordin divin. Dar oare Ștefan a căutat să imite modelul curții regelui Ungariei, unde cronicarii încurajau opera prințului? DRACULA Modalitățile punerii în scenă, stilul și deci căile de rememorare a cruciadelor sînt esențiale. Acțiunea lui Ștefan cel Mare intră într-o compoziție culturală coerentă. În schimb, domnia aproape contemporanului său valah, Vlad Țepeș sau Dracula va fi cufundată în legenda întunecată a memoriei românești. La originea acestei distorsiuni se
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
săi se contopesc într-un sentiment neliniștitor, iar câteva cuvinte românești îi amintesc obsesiv fractura existențială din copilărie. Romanul Unchiul Rudolf are o fluiditate narativă ce permite o lectură intens afectivă. Nostalgia protagonistului se suprapune unei istorii subiective neobișnuite, iar rememorările sale deschid un arc temporal de peste o jumătate de secol. La vârsta de șaptezeci de ani, Andrei, devenit Andrew încă din copilărie, când a fost dat în grija unchiului său, Rudolf, simte că doar scrisul îi poate ușura înțelegerea unui
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cu o plăcere pusă pe seama bătrâneții, trei capitole din întinsa lui experiență de om al legii ce a privit prea adesea în abisul firii omenești. Primul episod are în centru dispariția neelucidată a unui șef de birou, Gogu Nicolau, iar rememorarea acesteia e declanșată de apariția văduvei lui, mare iubitoare de "crenvirști" și bere. Gogu Nicolau, întorcându-se în București dintr-un voiaj la Bușteni cu trenul de seară, alături de un prieten, își schimbă surprinzător drumul spre casă, îi motivează amicului
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și frustrare. J.M. Coetzee reușește să reliefeze remarcabil figura acestei femei, a cărei onestitate pare să fi avut un mare impact asupra proceselor prin care copilul a început să-și reprezinte lumea. Emoțiile copilăriei, deși reconstruite prin procedeele complicate ale rememorării, sunt intense, chiar brutale, deoarece copilul percepe, treptat, fragmente dintr-o realitate exterioară rece și străină, în fața căreia simte doar teamă și rușine. Primele amintiri sunt tulburătoare tocmai pentru că emană un amestec de melancolie și singurătate incompatibil cu nostalgia curată
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
nouă în care continua, miraculous, să trăiască. Gheorghi Lvovici Volski își spune povestea unui străin din alt timp, însă, implicit o încredințează unui scriitor. Recurența trimiterilor la Cehov se justifică astfel printr-o dublă ipostaziere a scriitorului, real și ficțional. Rememorarea iubirii dintre Volski și Mila generează, în roman, pagini întregi de literatură rusă clasică. Se îndrăgostesc într-o ultimă zi de pace și înfruntă inumanitatea războiului prin artă, punând în scenă "Cei Trei Muschetari" la Comedia Muzicală din Leningradul de
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
proiectează existența. Deși mizează pe nuanțele ferme ale narațiunii subiective, scriitorul elaborează deopotrivă un jurnal, o inițiere curajoasă în propriile tenebre și o hartă onirică a New York-ului și Parisului. Aparent independente, capitolele gravitează, de fapt, în jurul nucleului complex al rememorării, înțeleasă ca proces esențial în căutarea identitară. Miller e, destul de simplu spus, egal cu sine însuși în toate textele sale. Primăvară neagră are rolul de a amplifica traiectoriile de forță intuite în primul Tropic, pregătind în același timp structuri ce
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
veșnice. Așezat la loc de cinste pe un perete din inima casei, un astfel de tablou aduna în jurul său întreaga familie, având rolul unui liant ce întreține o necesară iluzie a ordinii, în același timp asigurând funcționarea firească a mecanismelor rememorării și suferinței asociate doliului. Însă, așa cum observă Jay Ruby, istoric american al artei ce a investigat semnificațiile culturale ale fotografiei post-mortem în volumul Secure the Shadow: Death and Photography in America, pictorul poate modifica ușor realitatea, creând iluzia vieții într-
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
bazată pe reprezentările simbolice, prin cuvinte. Formarea noțiunilor gramaticale parcurge patru niveluri (concret; al identității; clasificator; formal) și implică o serie de operații generale: a) contactul cu trăsăturile perceptive ale obiectului; b) discriminarea; c) reținerea realității discriminate; d) generalizarea; e) rememorarea, pe cale inductivă sau deductivă; f) însușirea, aplicarea și transferul. Pe baza sistemului de noțiuni și cunoștințe, structurat pe baza relațiilor de înțeles, elevul își dezvoltă memoria semantică, necesară construirii judecăților și raționamentelor. Plasarea cuvintelor în vasta rețea semnatică dezvoltată în
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
întâmplări. În a doua parte a romanului, constatăm o frecvență mai redusă a acestor întreruperi ale firului epic al confesiunii. De fapt, mărturisirea lui Hasnaș este lipsită în mare parte de acele momente meditative care îl copleșeau pe Mavrodin în urma rememorării poveștii de dragoste cu Ileana. Pretextul hotărârii lui Hasnaș de a-i povesti amicului său iubirea dintre el și Lena apare la sfârșitul capitolului IX și este asemănător cu cel pe care Camil Petrescu îl folosește în Patul lui Procust
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
ieftină și vulgaritate.)”- p.87; ,,( Te rog să mă ierți, dar nu vreau să-ți ascund nici o nuanță din vulgaritatea mea prețioasă.)” - p.90. Lipsesc din povestirea lui Hasnaș acele fraze cu nuanță de generalitate. Orice concluzie eventuală desprinsă în urma rememorării nu reușește să se despartă de concretețea întâmplărilor. Există totuși două sau trei încercări de momente meditative, lipsite însă de consistența observațiilor lui Mavrodin: Dacă te preocupă foarte mult un lucru, cred că nici nu ai timp să-ți dai
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
hârtia (2000) și Sfârșit de coridă (2001). Goana după sacru rămâne impulsul poetic dominant, însă acum divinul nu se mai oferă, ci se refuză cu obstinație. În consecință, euforia lasă loc depresiei ori măcar stării elegiace, iar eul liric învestește rememorarea cu rolul de strategie compensatoare. Poemele își păstrează deopotrivă dimensiunile și caracterul bipartit, cu diferența că aici prima secvență e aceea conotată cu atributele hierofanicului, pentru ca piesa finală să marcheze o crudă sfâșiere a iluziilor: „Ar fi trebuit să adorm
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
casă (1976), Tărâmul magic (1980), Veghe și dor (1984), unde autorul încearcă să confere spațiului natal o dimensiune mitică, morală și sentimentală, consonantă cu datul benefic al firii. Mai târziu, printre imaginile solare se strecoară accente dramatice, tristeți care adumbresc rememorările lirice. Drumul revenirii devine tot mai lung și mai anevoios, deși dorința recuperării unui spațiu de acasă rămâne mereu vie și apăsătoare. În Tărâm al eternei iubiri (1989), Eternele izvoare (1996), Pururi iubirea (1998), Ascuns într-o lacrimă (1999) ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
nu există artere albastre / doar venele cave / cavități / caverne / cavouri / carafis”), înrâurire care se va rafina și accentua în primul roman al autoarei, Săpunul lui Leopold Bloom (1993; Premiul Uniunii Scriitorilor). În versurile din anii ’90 dominantă pare a fi rememorarea, recuperarea trecutului ca șansă de supraviețuire într-o lume sufocată de derizoriu. Ciclul de poeme Autobuzul cu cocoșați din antologia de autor Inima ca un pumn de boxeur (2000) valorifică tot fantezia grotescă ce alătură banalul și sublimul și propune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]