1,378 matches
-
returnează prima variantă. Ambele manuscrise vor fi ascunse de prietenul monahului, Virgil Ciomoș, care-l va și publica în 1991, în baza primului manuscris. N. Steinhardt (12 iulie 1912-29 martie 1989) va finaliza testamentul său literar la începutul lui 1972; rememorările cuprinse în volum acoperă un interval larg cît o viață: Viena 1928 București 1971. Un moment care va marca definitiv biografia celui care a scris Monolog polifonic este arestarea, în iarna lui 1960, de către Securitate și condamnarea la 13 ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dr. Anca Ionescu. Jurnalul se deschide cu un Testament politic în care sînt propuse cele trei soluții de a ieși dintr-un univers concentraționar, soluții prezentate pe larg în prima parte a articolului Victime și eroi ("Convorbiri literare", iulie 2005). Rememorările debutează cu o confruntare la Securitate, în ianuarie 1960, cînd, confuz, se decide a apela la soluția a treia, a confruntării și a minciunii, una liniștită și pricepută; nu-i rămîne a se comporta decît ca un țăran deștept și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în illo tempore este urmat de un imperfect indicativ arhaic, fapt ce adâncește evenimentele în imemorial, arhetipal. Scara pe care coborâm în inima sacrului se parcurge dinspre profanul închis prin trecere al perfectului compus, spre prezentul fără durată și imperfectul rememorării faptelor exemplare. Proba prin care trece fecioara se apropie, prin caracterul critic al pierderii, de eroismul specific inițierii masculine, dat fiind că ea va captura ipostaza piscicolă a haosului invaziv. Scena se aseamănă cu raptul fructelor din pomul vieții, de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nepotcovit” (Mănăstirea - Ilfov). Colinda oferă un final deschis, nu aflăm dacă invocarea probelor inițiatice depășite datorită calului l-au făcut pe flăcău să se răzgândească. Semnificația nu trebuie căutată însă în această direcție, contextul liric este creat ca pretext pentru rememorarea vitejiei celor doi. Inițierea, și nu viața cotidiană de după aceasta, stă în primplanul poetic. În alte colinde calul și dansul său magic marchează stadiul intermediar, de trecere, al feciorului: „Sub cetate-n cea livadă/ Junelui bun!/ Joac-un june calul bun
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care se degajă din însemnări ca și prestigioasa memorie de care dă dovadă dar și unele asemănări cu situații cunoscute din epocă, toate devenind garantele autenticității faptelor relatate. Gheorghe Rădășanu surprinde copilăria petrecută "pe coasta satului Bogata"(p.37) prin rememorarea unor întâmplări personale sau povestite de alți. Presimțind poate propriul sfârșit Gheorghe Rădășanu surprinde prin modul reverențios în care își amintește de cei dispăruți, cunoscuți în viață, întotdeauna folosind formulele: "Bunul Dumnezeu să-i ierte toate păcatele" (p.39), "Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ierte păcatele și să le fie țărâna ușoară și amintirea veșnică" (formula repetată cel mai des) sau "A închis ochii ei frumoși și drăgălași pe vecie". Amintirile lui Gheorghe Rădășanu nu sunt o narațiune, diverse scene din viață revin pe parcursul rememorărilor, cu unele reluări sau precizări ulterioare. În dese rânduri autorul pare a nu-și reciti însemnările. Așa poate fi explicat de ce unele informații se repetă aproape exact. Firul povestirii se leagă nu de cronologia unor evenimente ci de șirul amintirilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
dintâi întâlnire a foștilor profesori care puseseră bazele noului liceu, într-o localitate istorică, cu prima promoție de absolvenți, al cărei diriginte fusesem. După 20 ani, urma să mă revăd cu foștii mei elevi de la Liceul din Rucăr, prilej de rememorare a două decenii, timp în care fusesem complet rupt de evenimentele locale, dar încă legat sufletește de anii apostolatului meu, cu experiențele lui care mă făcuseră mai matur, mai responsabil, mai apropiat de tânăra generație. A doua era întâlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
a părut fulminant. N-a fost întrerupt, n-a fost contrazis, ci ascultat într-o tăcere sumbră de acela care, în fond, patrona toate acele manifestări. I-a fost limpede lui Crohmălniceanu că vorbise de prisos. Și acum urmează, în rememorarea acelui moment, însemnarea care mă privește: „M-am așezat jos, cu obrajii încinși. Dimisianu, alături de mine, mi-a strâns discret brațul.“ Fie și în felul acesta, discret, mă solidarizam cu profesorul meu de odinioară, și am fost emoționat să aflu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
drept vorbind, nu se poate spune precis cine pe cine „deghizează“ în cartea lui Crohmălniceanu: memorialistul pe istoricul literar sau acesta din urmă pe memorialist. Sigur este un fapt: „exercițiul memoralistic“ se produce, cu neînsemnate abateri, în perimetrul literar, eroii rememorărilor sunt în exclusivitate scriitori, chiar dacă de inegală importanță, dar scriitori, și nu persoane lipsite de identitate literară. În Memoriile lui E. Lovinescu, în Aqua forte mai ales, apăreau și personaje de altă extracție, figuri din lumea obișnuită, un indiciu al
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
o meticuloasă reconstituire de detalii (detalii care sunt și nu sunt întru totul atestate; la drept vorbind, într-un roman de ficțiune, nici nu e nevoie ca acestea să corespundă întru totul realităților probate documentar), cu nenumărate inserte ale unor rememorări de momente cruciale din trecut, ale unor prieteni și prietenii, ale unor trăiri afective sau angajamente sociale etc., totul cu acribia unui arheolog care caută a reconstitui, din imaginație, după frânturi de ziduri, cetatea de odinioară, sau mai bine, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
deal sau Lacul, până la Trecut-au anii, Freamăt de codru, Floare albastră etc., totul pornind de la "una dintre cel mai transparente și mai frumoase elegii (cu titlul "Elena"), în care este invocat dramatic, superb, "copilul iubit"" Ș.a.m.d. Plăcute rememorări face Ștefan Ion Ghilimescu privitoare la relația lui Eminescu cu Veronica Micle, cu I.L. Caragiale, cu Ion Creangă, cu Carmen Sylva (făcând referiri la Memoriile Elenei Văcărescu) etc. Mult mai interesante sunt însă abordările operei eminesciene din perspectiva criticului literar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
aduce profesorul Dumitru Copilu-Copilin, privitoare la perspectiva universală a lui Mihai Eminescu, sunt interesante și utile deși modalitatea de abordare critică este mereu minată de o dezvoltare statistică excesivă, ca și de un comentariu critic bătrânicios, ca să nu spun altfel. REMEMORĂRI Dr. C. Vlad * Ion Pillat DIN PUNCT DE VEDERE PSIHANALITIC (Dr. C. Vlad) La începutul anilor '30, interesul pentru Eminescu a cunoscut un soi de exaltare publică, ceea ce a făcut ca receptarea lui ca poet și ca om, ca individ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
3 CREȘTINISMUL EMINESCIAN (Răzvan Codrescu) 3 SECURITATEA ȘI SIGURANȚA NAȚIONALĂ (George Ene) 3 LUCEAFĂRUL. TEXTUL POETIC INTEGRAL (Rodica Marian) 3 ÎN CONTEXT UNIVERSAL 3 EMINESCU ÎN BALCANI (J. Tambozi, D. Garofil, Lefterie Naum) 3 RELAȚIA EMINESCU PUȘKIN (Dumitru Copilu-Copilin) 3 REMEMORĂRI 3 DIN PUNCT DE VEDERE PSIHANALITIC (Dr. C. Vlad) 3 POEZIA PURĂ (Ion Pillat) 3 STILUL ȘI LIMBA 3 ANALIZE ȘI SUGESTII DE INTERPRETARE (Lucia Cifor) 3 MEȘTEȘUGUL POTRIVIRII CUVINTELOR (G. I. Tohăneanu) 3 ORATORUL EMINESCU (Daniel Ciurel) 3 BIBLIOGRAFIE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
neștiință, un nerecuperabil. Regretul va fi atunci târziu, și Într’o lume mai săracă. “Radiosfera”, 18 noiembrie 1996, ora 11,52 107. Marea toamna(ˇ) La data receptării mesajului meu el, mai precis pretextul, nu mai constituie decât o târzie rememorare a aniversării Stațiunii biologice marine de la Agigea; ocazie cu care am confruntat imaginea mentală, formată demult, cu aceea reală, marea pe care o priveam cu ochii minții astă vară cu aceea reală a unei toamne târzii; și nu numai. De ce
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
în 1359, Vasile Lovinescu dezvoltă concepția sa cu privire la conservarea unei “arte regale” a unei tradiții inițiatice (Guenon o numește “știința sacră” a „vârstei de aur” din Hiperboreea ) prin intermediul miturilor și al heraldicii. Excursul hermeneutic asupra însemnului heraldic are ca pretext rememorarea stihurilor revelatoare din “Divanul...” lui Dimitrie Cantemir: “herbul” ales de cei “vechi” este bourul, iar numele său, mai puternic decât tunetul și ermeticul adevăr vor rămâne “moșie”, “scară” și “scaun” pentru cei încoronați, ocrotiți de Dumnezeu și biruitori în numele Crucii
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
doua, și pentru a-l încurca pe contracandidatul mai bine plasat al acestuia, Edmund Muskie. În special, Nixon se temea de potențialul său dușman nedeclarat, Edward Kennedy, care, deși aștepta în culise momentul cel mai bun, era vulnerabil la orice rememorare despre incidentul de la Chappaquiddick (unde, beat fiind, potrivit unor informații neoficiale, se răsturnase cu mașina de pe un pod, fugind apoi de la locul faptei și lăsând o fată, pasageră a mașinii, să se înece). Strategia lui Nixon era așadar să atace
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
facă mândri de succesele obținute până acum, dar, mai ales, să ne determine la evaluarea îndatoririlor de viitor dintr-o perspectivă mai amplă, mai adâncită.“ (Tribuna, 18 februarie 1971) „Suntem la 125 de ani de la Marea Adunare de pe Câmpia Libertății. Rememorarea unor linii majore de forță pe care Blajul le-a dat spiritualității românești, istoriei moderne a patriei noastre reprezintă mai mult decât un semn de firească recunoștință. Această rememorare semnifică însușirea de către întreaga națiune a învățăturii și exemplului dat de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Suntem la 125 de ani de la Marea Adunare de pe Câmpia Libertății. Rememorarea unor linii majore de forță pe care Blajul le-a dat spiritualității românești, istoriei moderne a patriei noastre reprezintă mai mult decât un semn de firească recunoștință. Această rememorare semnifică însușirea de către întreaga națiune a învățăturii și exemplului dat de acei iluștri înaintași, continuarea operei lor sub orizontul liber, pașnic, profund constructiv al socialismului.“ (România literară, 26 aprilie 1973) „Pentru fiecare dintre noi, pentru întreaga colectivitate a celor care
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
asupra destinului nostru de aur, Nici un munte nu are măreția monumentului Pe care l-a închinat în sufletul nostru.“ („Fiul cel mai iubit al patriei“, Luceafărul, 16 ianuarie 1988) NICOLAESCU Sergiu „Atât filmul istoric (personal includ aici evocările «de epocă», rememorarea evenimentelor petrecute înainte de 1900), cât și 274 NICOLAE MERIȘANU, DAN TALOȘ (editori) 1. filmele dedicate epocii moderne, și mă refer îndeosebi la cele inspirate din lupta clasei muncitoare, din istoria Partidului Comunist Român, al cărui glorios semicentenar îl vom sărbători
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România și al Uniunii Scriitorilor din România. Prefață În ultimii ani, mărturiile despre comunism au crescut, din fericire, în progresie geometrică. Cu toate acestea, mereu aflăm ceva nou, mereu putem fi luați prin surprindere. Amintirile, rememorările, explorările - cum vrem să le spunem - au trecut încet-încet dinspre ororile din spațiul carceral către reconstituirea cenușiului vieții cotidiene, dinspre istoria elitelor către istoria oamenilor comuni, dinspre viața politică spre cea domestică sau de la focalizarea vieții adulților către cea a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dege tele ; ceilalți își vedeau de ale lor. Nici vorbă de regrete că nu m-au invitat - așa cum mi-ar fi plăcut mie. Dar să închid totuși această lungă paranteză și să mă întorc la liceu. Deh, asta-i cu rememorarea : te împinge la digresiuni - plicti sitoare pentru alții, im por tante pentru tine.) Eram, la început, trei „oameni de bază“ : Stănescu (îi ziceam, desigur, Stan), Bogdan Preotu’ (îl chema Prioteasa) și eu. După aceea s-au mai adăugat și alții
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de Othello altoit cu Romeo și Julieta și, în plus, cu happy end. Cei doi s-au căsătorit și au trăit fericiți pînă la adînci bătrî neți. În realitate, cînd ești în mijlocul evenimentelor, nu e nimic care să-ți stîrnească rememorări nostal gice. Numai senzația de penibil și o imensă rușine./ Să ne întoarcem totuși la scena din cămin, cînd fiecare era pus să-și mărturisească nefericirile. Dacă povestirea lui Bazil și cea a lui Soare ne-au umplut de respect
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
asupra unor vieți și activități creatoare, astăzi dispărute, dar care, prin experiența și înțelepciunea lor, constituie exemple demne de a fi cunoscute și preluate de tânăra generație, ridicând vălul uitării ce s-a așternut odată cu dispariția vieții acestor personalități. Consider rememorarea lor o contribuție la educarea tinerei generații, personalitățile din acest dicționar fiind o pildă vie pentru prezentul ce devine și el, inexorabil, foarte repede, trecut. Cu toate greutățile întâmpinate, afirmarea acestor personalități ale culturii ieșene s-a realizat datorită unor
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
și admirator al filozofului și scriitorului Lucian Blaga, a inițiat crearea Societății Culturale „Lucian Blaga”. Această Societate, chiar în zorii ei, a organizat în zilele de 3-5 mai 1991, la trei decenii după decesul lui Lucian Blaga, drept omagiu și rememorare, un Festival internațional de Poezie în cadrul căruia a conferit casei în care a locuit poetul, din strada Măcinului nr. 20, fostă Martinuzzi nr. 15, un însemn marcat de o placă memoriala cu înscrisul: în această casă a locuit Lucian Blaga
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mele, sfârșitul acesta de viață, fără adăpost, fără sprijin, fără mormânt. Și pe urmă singurătatea asta care mă disperă, care mă încercuiește de parcă aș fi înconjurată de o sârmă ghimpată, înfășurată strâns în jurul trupului meu. La orice gest imprudent de rememorare pe care îl fac, sârma ghimpată mă zgârie, mă sfâșie. Și eu, care nu voiam să-ți mai vorbesc despre lucrurile astea! Dar uneori izolarea asta mă înăbușă, încât îmi vine să mor. Dacă n-ar fi gândul cumplit că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]