2,953 matches
-
lor materiale și morale în decursul celor două decenii de ocupație vrem să-i reinstalăm în drepturile lor legale, pe care le merită"), ceea ce însemna credite oferite cu prioritate de stat, revizuirea reformei agrare române, ocrotirea societății micilor agrarieni, colonizări, repatrierea maghiarilor din străinătate, industrializarea Țării Secuilor și tratarea, la modul cuvenit, a chestiunii diasporei locale. Programul se referea la români abia după evidențierea rolului principal în regiune deținut de poporul maghiar și german, după care conchidea: "Pentru poporul român care
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Și asta e o formă de traumă, mai serioasă, ei se manifestă diferit, prin escapism. România are trei sau patru milioane de emigranți. Nici o țară din Est nu ne egalează. Cu toate acestea, nu există o agendă publică credibilă pentru repatrierea creierelor active. Iar România de astăzi nici nu poate oferi soluții. Am scris despre toate acestea după ce, săptămâni În șir, am văzut defilând pe la televiziuni tineri oameni politici absolut mediocri, infinit acomodanți, structural agresivi, adesea corupți, dar plini de ei
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Multinaționalele, în obsesia lor pentru maximizarea profitului, nu au niciun fel de scrupule în a-și transfera capitalul investițional dintr-o țară în alta, indiferent de continent, după principiul ubi bene, ibi patria. Acest oportunism, de cele mai multe ori însoțit de repatrierea profitului sau orientarea lui spre centre off shore, diminuează drastic șansele de dezvoltare economico-socială a țărilor-gazdă a afacerii și, în consecință, mărește distanțele care le separă de țările din primul eșalon. Externalizarea riscurilor are grave consecințe la nivel macro, dar
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
ca și familia mea, să fim printre credincioșii mai apropiați părintelui. Era atunci între oameni o înțelegere tacită, o colaborare discretă și o solidaritate tainică. Deși în plin comunism ateu, noi nu am avut niciodată probleme pentru că frecventam Biserica. După repatrierea părintelui în Germania (1972), mama mea și cu mine am ținut legătura cu dumnealui prin câțiva intermediari și prin corespondență. Avea 52 de ani, atunci când a venit la Roman, unde fratele său, Pr. Eugen Baltheiser era paroh, și unde trăiau
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
539 î. Hr., împăratul persan Cirus a cucerit Babilonul și a dat permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în țările lor și să-și refacă templele distruse. Mulți evrei s-au întors în Israel și au refăcut Ierusalimul și Templul. Repatrierea evreilor s-a petrecut în patru etape, ultima în jurul anului 445 î. Hr. Regatul Hasmoneilor În 167 î. Hr., evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene, care încerca să reprime religia evreiască și să-i oblige pe adepți să aducă în templul
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
un an și jumătate, toți într-o cameră. Cu ajutorul autorităților locale, fiindcă numai mama era susținătoare a familiei, a primit un serviciu la Râmnicu Vâlcea și un timp a făcut naveta. Așa cum îmi amintesc, în toamna anului 1945, a început repatrierea basarabenilor. Sunt sigură că “ invitația” respectivă s-a făcut prin abuz și, astfel, când într-o zi m am întors acasă, fiind plecată din localitate, am găsit camera goală, neștiind ce s-a întâmplat. Mai târziu am aflat de la propietăreasă
DESPRE REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Şveţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1703]
-
nostru, însă, nu se terminase. După circa un an a trebuit să părăsim moșia și tot căutând o ieșire am ajuns la București, unde un văr de-al meu, care lucra la fabrica “Phillips”, ne-a ajutat să supraviețuim. După repatrierea mamei și a fratelui, atunci în 1945, n am mai știut de ei. Abia în 1954, după moartea lui Stalin, am reușit prin “bilețele” trimise prin ocazii să aflu că ai mei sunt la Lipnic, tata s-a întors acasă
DESPRE REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Şveţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1703]
-
nord, de către autoritățile sovietice, la care inițial a contribuit și guvernul de atunci, a determinat și o schimbare de atitudine din partea unor organe de stat și chiar a celor care până atunci au sprijinit și protejat pe refugiați. Așa-zisa “repatriere” a refugiaților era formulată foarte atractiv astfel că mulți au plătit scump această “invitație”. Până chiar și unii dintre localnici ni se adresau cu: “plecați la casele voastre, nici drumul de întoarcere nu vă costă, plecați că și noi o
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
chiar și unii dintre localnici ni se adresau cu: “plecați la casele voastre, nici drumul de întoarcere nu vă costă, plecați că și noi o ducem greu aici.” Vânătoarea de refugiați nu a ocolit nici familia mea. “Comisiile mixte de repatriere”, conduse de ofițeri politici sovietici, sprijinite de slugile lor autohtone (de care nu se ducea lipsă), au funcționat și după semnarea “Tratatului de Pace” din februarie 1947, de la Paris. A fost încălcat grosolan “Acordul de Armistițiu” semnat de România la
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
de care nu se ducea lipsă), au funcționat și după semnarea “Tratatului de Pace” din februarie 1947, de la Paris. A fost încălcat grosolan “Acordul de Armistițiu” semnat de România la 12 septembrie 1944, în care se prevedea ca acțiunea de repatrieri să dureze șase luni de la semnarea acordului. Și părinții mei au fost târâți o vreme la o astfel de comisie cu scopul de a recunoaște, sub presiune, așa-zisa “cetățenie sovietică”. După puțin timp de la ocupația sovietică, au urmat, însă
PE URMELE UNUI REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1691]
-
sac cu făină a fost păzit cu strășnicie de noi toți și așa am supraviețuit foametei. O altă încercare prin care a trecut familia, era frica cumplită de a nu fi trimiși înapoi în Basarabia, prin așa zisul program de repatriere a refugiaților din 1944. De aceea, tata, la îndemnul și cu ajutorul ministrului Tătărăscu, a reușit să ne facă acte de naștere în care figuram născuți în Botoșani, România. După întoarcerea noastră la Iași, am continuat studii liceale, iar după absolvire
ÎNTÂMPLĂRI DIN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Silvia Stoian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1702]
-
sau ascunși prin culturile de porumb. După venirea rușilor în 1944, tatăl meu a fost pus primar însă era strict controlat de organele comuniste. În calitate de primar, a reușit să ajungă la o înțelegere cu regimul sovietic local în ceea ce privea repatrierea oamenilor, mai ales pentru cei refugiați în 1940, motivat de “necesitatea reîntregirii familiei“. Așa ne-am refugiat și noi, cu puține lucruri din gospodăria noastră, norma era de 70 kg. de persoană. Ne-am stabilit aproape de graniță, acolo unde aveam
POVESTE TRISTĂ DAR ADEVĂRATĂ. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Elena Ianos () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1689]
-
P.T.T.R. iar oficianta al cărei soț era jandarm în sat, au fost îngerii noștri păzitori. Mai ales după august 1944 când a fost semnat armistițiul, a început prigoana noastră. Eram vânați să fim “repatriați“. Ai mei au aflat ce înseamnă “repatrierea“... Era Siberia....fundul Siberiei. Au urmat multe descinderi ale agenților. Ca să scăpăm de “întâlnirile“ cu “agenții“ bunul nostru jandarm ne avertiza de descinderile acestora. Atunci închideam totul, luam un mic bagaj și plecam într-o localitate din munți, cam la
DEZRĂDĂCINAŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ion Motruc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1692]
-
Cum au fost salvați de la “repatrierea” în U.R.S.S. mii de basarabeni refugiați în România. Scrisoare din Paris Se cunoaște tragedia acelor basarabeni și bucovineni, care înainte de reocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord de către trupele rusești (1944) au trebuit să-și părăsească tot avutul și să
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
ocupată și ea de trupele rusești (august 1944). Organe ale autorității rusești civile și militare (inclusiv N.K.V.D.) se instalaseră în toate județele țării. De acum înainte începe a doua tragedie a refagiaților basarabeni și bucovineni constând în “vânarea” lor în vederea „repatrierii”. În același timp, se cere autorităților românești să prezinte liste cu cetățenii originari din Basarabia și Bucovina de Nord. În unele județe (Dolj, Olt, Făgăraș, Vâlcea, Arad), s-a început să se înregistreze cazuri de expedieri forțate în localitățile din
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
spânzurat, D-ra Dr. Bivol aflată la Giurgiu, s-a otrăvit; Antonov, contabil, și-a tăiat arterele de la mână; Sârbu, notar din Tighina aflat la Câmpulung Muscel, s-a spânzurat. După încheierea armistițiului, semnat la Moscova (12 sept. 1944) insistențele pentru “repatriere” capătă un caracter centralizat și intensificat, autoritățile rusești pretinzând aplicarea prevederilor art. 5 din Convenția de Armistițiu. Acest articol stabilea obligația Guvernului Român de a înapoia în țară (U.R.S.S.) pe toți cetățenii sovietici (prizonieri, mutați cu sila etc.) și
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
îndeplinire a obligațiilor ce reveneau României. În culegerea de documente numită “Basarabenii și bucovinenii, între drept internațional și dictat” (1995) sunt prezentate stenogramele ședințelor care au avut loc între cele două părți, precum și o serie de documente legate de problema „repatrierii” basarabenilor și bucovinenilor. Parcurgând astăzi, după mai bine de jumătate de veac, aceste materiale de o reală valoare istorică, ne dăm seama cât de încordată și dificilă a fost misiunea părții române, în încercarea pe care o făcea de a
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
bucovinenilor. Parcurgând astăzi, după mai bine de jumătate de veac, aceste materiale de o reală valoare istorică, ne dăm seama cât de încordată și dificilă a fost misiunea părții române, în încercarea pe care o făcea de a se opune repatrierii forțate, împotriva voinței refugiaților. Ea a dus o adevărată luptă cu un adversar care, pretinzându-se învingător și cuceritor, avea și o atitudine neînduplecată, inflexibilă și de dictat, căutând să impună punctul sau de vedere, chiar când acesta era împotriva
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
reflectă favorabil și asupra autorităților din cea mai mare parte a județelor în care se aflau refugiații, și ceva mai mult, solidaritatea cu soarta refugiaților în unele județe a mers și mai departe. Categoria de refugiați care intra în prevederile repatrierii a putut, cu ajutorul autorităților locale din unele primării, să-și procure acte necesare de naștere ca fiind născuți în localitățile respective. De asemenea, pe un plan cvasicentralizat cunoscut cu mare discreție numai de capii de familie basarabeni, puteau fi procurate
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
poate afirma că lupta pe care a dus-o Comisia Română pentru aplicarea Armistițului, în care aportul principal a fost adus de juristul în drept internațional, Alexandru Danielopol (atunci un tânăr de 29 ani), a avut darul să salveze de la „repatriere” multe mii de basarabeni și bucovineni. Dat fiind că mulți din aceștia făceau parte din categoriile vizate de „lupta de clasă”, nu este greu de întrevăzut că, odată ajunși în Basarabia sau Bucovina, îi aștepta gulagul Siberian, așa cum s-a
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
doilea caz, iar experiența primei ocupații ruso-comuniste (1940-1941) a fost pentru mulți hotărâtoare. În ce privește refugiații „repatriați” (expediați din România) aflăm din aceleași documente (stenograma ședinței), respectiv declarația generalului Vinogradov, că până la 15 dec. 1944 au fost trecute pe listele de repatriere 62.000 persoane, din care 43.000 au și fost expediate, rămânând să mai fie trimise 19.000. În aceeași ședință s-a anunțat din partea sovietică că s-ar afla în situația de a fi repatriați un număr total de
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
sovietică că s-ar afla în situația de a fi repatriați un număr total de 140.000. Cifră contestată, în aceeași ședință, de partea română. Datele de mai sus ne permit a aprecia că numărul basarabenilor și bucovinenilor salvați de la „repatriere” este de ordinul a câteva sute de mii, salvare care se datorește Comisiei Române pentru aplicarea Armistițiului, care a dus o luptă îndârjită și perseverentă cu un adversar de temut, puternic și lipsit de scrupule. Un merit deosebit se cuvine
12 SEPTEMBRIE 1944-SEMNAREA CONVENŢIEI DE ARMISTIŢIU CU U.R.S.S.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1670]
-
pericol. Mama a ascultat sfatul și prin mai multe peripeții a reușit să ajungă la Cernăuți, apoi în satul numit Storocea unde locuia mama sa. Aici împreună cu circa o sută de persoane au scris o scrisoare adresată lui Stalin cerând repatrierea în România pentru întregirea familiei. Răspunsul a venit favorabil și la începutul lunii martie 1941 a ajuns în țară, stabilindu-se la Faregova unde era și tata, fiind încadrată ca învățătoare. În vacanța de Paști 1941, eu și frații mei
UN REFUGIU “CIUDAT“. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Corneliu Emil Dănilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1679]
-
o încercare tot atât de dureroasă și anume de “Comisia Aliată de Control“ și de “Comisia Română pentru aplicarea Armistițiului“. După încheierea Armistițiului din 12 septembrie 1944, dintre România și U.R.S.S., autoritățile sovietice insistau, făcând serioase presiuni asupra guvernului român, pentru repatrierea așa-zișilor “cetățeni sovietici“ dar și a refugiaților în general. Memoriile scrise de refugiați și publicate în cartea de față, sperăm să dezvăluie adevăratele intenții ale așa-zisei “repatrieri“ care de fapt însemna “gulagul Siberian“. Din unele date statistice, rezultă
“GOLGOTA” REFUGIAŢILOR DIN BASARABIA, NORDUL BUCOVINEI ŞI ŢINUTUL HERŢA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1663]
-
R.S.S., autoritățile sovietice insistau, făcând serioase presiuni asupra guvernului român, pentru repatrierea așa-zișilor “cetățeni sovietici“ dar și a refugiaților în general. Memoriile scrise de refugiați și publicate în cartea de față, sperăm să dezvăluie adevăratele intenții ale așa-zisei “repatrieri“ care de fapt însemna “gulagul Siberian“. Din unele date statistice, rezultă că au fost repatriați peste 56 000 de refugiați. “Răstignirea României“ și “Golgota Refugiaților“ se constituie într-un act de acuzare la adresa agresorilor și ocupanților, cât și pentru acel
“GOLGOTA” REFUGIAŢILOR DIN BASARABIA, NORDUL BUCOVINEI ŞI ŢINUTUL HERŢA. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1663]