10,477 matches
-
de afirmațiile pe care le făcea Huret. Ele păreau extravagante, dar judecăți ulterioare i-au confirmat aprecierile, iar reputația lui Charles Strickland este acum bine și solid întemeiată pe liniile trasate de critic. Aripile pe care le-a prins această reputație constituie una dintre împrejurările cele mai romantice din istoria artei. Dar eu nu-mi propun să mă ocup de opera lui Charles Strickland decât în măsura în care are o legătură cu persoana lui. Nu pot fi de acord cu pictorii care susțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
timpul potrivit până la rangurile cele mai înalte ale Bisericii. Parcă îi și văd picioarele musculoase înfășurate în ghetrele episcopale. A fost o operă îndrăzneață, poate chiar nobilă, întrucât este probabil că legenda general acceptată contribuise în bună măsură la sporirea reputației lui Strickland. Într-adevăr, sunt mulți oameni care au fost atrași spre arta lui de faptul că-i detestau caracterul, ori de compătimirea cu care i-au privit moartea; iar eforturile bine intenționate ale fiului i-au răcit de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dactilografe pe care le angajase. Avusese ideea de a da oarecare rafinament ocupației ei, așa că folosea cerneluri roșii și albastre. Lega manuscrisele într-o hârtie mai groasă, care arăta vag ca mătasea moarată în diferite culori pastilate. Își făcuse o reputație frumoasă în privința acurateței și eleganței lucrărilor pe care le preda. Scotea bani buni. Dar nu putea scăpa de ideea că a-și câștiga singură existența era un lucru oarecum sub demnitatea ei, așa că ținea să-ți amintească din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să-nțeleg. Clămence îi deschisese ușa, cu burta ei mare pe care o ținea cu amândouă mâinile, râzând fără încetare. O știa vag pe Josăphine, dar a lăsat-o să intre, cu toată spaima pe care o inspira, și cu reputația ei de vrăjitoare. Era atât de drăguță nevasta ta... spuse Josăphine întinzându-mi din nou cana plină. Nu-mi amintesc prea bine cum arăta, dar știu că era drăguță, că totul era drăguț la ea, ochii și vocea. — Nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
romantică din poveștile care circulau la Minneapolis și de la băieții de la St. Regis’ care fuseseră „selectați pentru frăția « Craniul și oasele»“, dar pe Amory Princeton Îl atrăgea cel mai mult, cu atmosfera sa de lumini și culori strălucitoare și cu reputația ademenitoare de cel mai plăcut country club din America. Umbrite și micșorate de amenințătoarele examene de la colegiu, zilele de școală ale lui Amory s-au pierdut În trecut. După mulți ani, când s-a Întors la St. Regis’, parcă uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Isabelle se strânsese sub mantoul de blană. Era obișnuită să fie urmărită În maniera aceasta de trecutul ei disperat, dar pomenirea lui stârnea În ea, fără greș, un sentiment de ciudă. Cu toate acestea, Într-un oraș străin o asemenea reputație avea avantajele ei. Era o „exaltată“, nu? Ei bine, vor vedea ei. De la fereastră, Isabelle urmărea cum cade zăpada În dimineața Înghețată. Era cu mult mai frig aici decât În Baltimore; uitase de asta. Sticla ușii laterale avea flori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mai mari și a unor femei mai vârstnice. Orice impresie crea, o crea cu bună știință. Jumătatea de duzină de fete cu care reînnoise cunoștința În dimineața aceea au fost, toate, impresionate atât de personalitatea ei deschisă, cât și de reputația ei. Amory Blaine era un subiect deschis. Evident, puțin cam ușuratic În dragoste, nici popular, nici nepopular - se părea că toate fetele de aici avuseseră o legătură sentimentală cu el, dar nici una nu era dispusă să furnizeze informații utile. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
supere? — Buimăceala mea și așa mai departe. — Cum adică? Nu, sigur că nu mă supără. Atunci nu mi-o strica. Dacă spun lumii fără jenă că sunt un geniu, dă-mi voie s-o fac. — Începi să-ți făurești o reputație de excentric, a spus Alec râzând, dacă la asta te refereai. Amory a avut ultimul cuvânt și Alec a fost de acord să-i accepte măștile purtate În prezența altora, cu condiția să i se dea pauze de odihnă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cred. Niciodată nu-mi ies din pepeni. Niciodată n-am fost sălbatică. Izbucnirea de adineauri a fost una de pură energie primăvăratică. — Și tu ești pură energie primăvăratică. Acum pășeau agale. Ba nu, iarăși greșești. Cum poate o persoană cu reputația ta de inteligență strălucită să creadă mereu lucruri neadevărate despre mine? Sunt exact antonimul a tot ce a Însemnat vreodată primăvara. E o Întâmplare nefericită dacă arăt ca o femeie care ar stârni pasiunea unui bătrân și libidinos sculptor grec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la o celebră sală de fitness. Îndoielile agentului se mai estompaseră, la urma urmei nici unul dintre criminalii cu care avusese de-a face nu se expusese înainte de nenorocire. Mișu părea mult prea fericit de celebritate ca să-și riște viața și reputația pentru un scop criminal. Rămânea totuși întrebarea: cum ajunseseră halterele acolo? Oricum, Will Smith va fi cu ochii în patru, pe toate pistele cu putință! Mișu, convins că el aruncase halterele și că dacă ar fi vrut, ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Persoana cu autoritate este el, un funcționar de bancă cu perspective de a avansa în postul de director de filială. Numai în caz de bună purtare, desigur, dar n‑o să‑i lase el pe puștii ăștia necopți să‑i păteze reputația. Dacă fac scandal, va nega totul cu indignare îndreptățită și va striga sus și tare că asta‑i obrăznicie. Să fie oare un băț ascuțit care își face drum printre picioarele Annei sau ceva mai neplăcut? E ceva dezgustător și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de obicei, ca scos din cutie (își cumpără în fiecare săptămână o cravată nouă, iar cămășile, scrobite din belșug și călcate la marea artă, se transformă în niște cumplite arme tăioase - că doar omul e un crai și are și reputație de așa ceva), iar mami ca scoasă din gunoi, cu lucruri distonante, care nu se asortează de nici o culoare și nu s‑au asortat nici în tinerețea lor, părinții, deci, merg în vizită la o mătușă îndepărtată, căreia privirea lui Rainer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe mine. Îmi povestise doar că, pe când era Însoțitoare de grup, cunoscuse un bărbat Însurat, cu copii, apoi se despărțiseră. Era tot ce știam de la ea. — Am avut imediat presentimentul că istoria o să se repete. Tipul ăsta avea În firmă reputația că citește mult, că Încearcă să se cultive, pe scurt, era genul de bunicuță. E drept că Încă de la Început Îi destăinuisem relația mea cu fostul partener, fără Îndoială pentru că știa să rămână neutru, pentru că știa să asculte... Și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să ne facem și noi reclamă, Bernie. — De ce? Avem chiar mai mult de lucru decât putem face față. Treburile n-au mers niciodată așa de bine, așa că la ce ne trebuie o cheltuială în plus? Și oricum, în afacerea asta, reputația este cea care contează, nu rândurile apărute în ziarul Partidului. E clar că acest Rolf Vogelmann habar n-are ce dracu’ face. Gândește-te la toate cazurile cu evrei pe care le avem. Nici unul dintre clienții noștri nu citește genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mei cum este și în confesional. Poate chiar mai importantă decât acolo. — Și atunci cum poate cineva să știe că și-a asigurat serviciile cuiva care chiar e bun în ceea ce face? — Sunt foarte bun în ceea ce fac, Frau Lange. Reputația mea e recunoscută. Acum două luni am avut chiar și o ofertă de cumpărare a afacerii. Se întâmplă să fi fost o ofertă foarte bună. — Și de ce nu ai vândut? — În primul rând, pentru că afacerea nu era de vânzare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
șters persistă dincolo de ceea ce ar fi putut părea confortabil, ca și cum și-ar fi încordat strâns sfincterul. Sau cel puțin așa presupuneam eu, că era strâns. Deși, ca aghiotant al unui fost om din SA, contele Wolf von Helldorf, care avea reputația de homosexual, ca și răposatul șef al SA, Ernst Röhm, s-ar fi putut foarte bine ca Schulenberg să fi avut acel gen de fund care ar fi indus în eroare un hoț de buzunare miop. Simțind că se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vadă că evreii din Berlin și-o iau cum și-au luat-o cei din Nürnberg. Mai mult, obsesia lui Der Stürmer pentru crima rituală mă determină să fac comparații cu modus operandi folosit de criminal. Adaugi toate astea la reputația lui Streicher și începe să se lege. Heydrich mări pasul în fața mea, cu brațele țepene pe lângă corp ca și cum ar fi călărit la Școala de Echitație din Viena, și apoi se întoarse cu fața la mine. Zâmbea înflăcărat: — Știu o persoană care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
radioasă. MOMENTUL AL DOILEA îNTREBUINȚĂRI TERAPEUTICE ALE CUVÂNTULUI: SOFISTICA ANTIPHONIANĂ V ANTIPHON și „arta de a scăpa de mâhnire” -1Reparații pentru sofiști. Sub regimul scrierii platoniciene a istoriei filosofiei, sofiștii plătesc de peste douăzeci și cinci de veacuri tributul uriaș al unei proaste reputații și al unei definiții greșite. însuși termenul de sofist suferă de pe urma unei polisemii contradictorii - ca mulți alții care provin din această disciplină: a fi filosof, ba chiar a fi filosof idealist ori materialist, sau a merge la Lyceu ori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
n-au conținut atâtea potențialități pentru secolele următoare... MOMENTUL AL TREILEA INVENTAREA PLĂCERII: JUBILAREA LUI ARISTIP DIN CIRENE VI ARISTIP și „voluptatea care gâdilă” -1Filosoful cu fustă. Aristip din Cirene trece drept filosoful emblematic al hedonismului; grea misiune și supărătoare reputație într-o lume care consideră că a filosofa este incompatibil cu a fi adept al plăcerii, că filosofia exclude voluptatea ca obiect sau că jubilarea face imposibilă orice formă de gândire, și cu atât mai mult de înțelepciune. Filosof hedonist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și simplu, dacă trăiește... A te reclama de la gândirea lui Aristip presupune acest loc comun: el este filosoful plăcerii și, ca atare, n-are rost să-ți pierzi timpul căutând la el materie de reflecție. Dată fiind pur și simplu reputația sa, ai trudi zadarnic căutând texte, pagini, lucrări sau mărturii utile pentru a trece dincolo de clișeele reținute de tradiție contra cirenaicilor. Acești filosofi importanți sunt puși în aceeași oală cu cinicii, arătați cu degetul ca niște măscărici, bețivi, petrecăreți, glumeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
el, unul dintre rarii filosofi a căror pivniță făcea cât o bibliotecă, acest om să fie oare un filosof, la fel ca Parmenide sau Heraclit? Să fim serioși... Dat deoparte, refuzat în rândurile filosofilor serioși, ignorat, Aristip suporta neajunsurile acestei reputații care, așa cum se întâmplă adesea, ține de fantasmele, de imaginarele neînfrânate și de delirurile iscate în mintea celor mărginiți, a celor mărunți și meschini când vine vorba de plăcere. însuși acest cuvânt îi stânjenește și-i face arțăgoși pe pedanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
2002 în L’Invention du plaisir? Presocraticii, sofiștii, scepticii, epicurienii, stoicii și chiar cinicii dispun de ale lor, uneori încă de multă vreme, ca să nu mai vorbim de excelentele ediții de patrologie greacă și latină: despre cirenaici însă, nimic... Astfel încât reputația - deplorabilă, bineînțeles... - a anihilat dorința și voința de a face dreptate, care presupun lectura fragmentelor, mersul la sursă. Desigur, edificiul cirenaic evocă șantierele arheologice grecești din ziua de azi: resturi de recipiente risipite, triglife și metope pe jumătate îngropate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sportiv; critica necumpătării alcoolice; refuzarea tuturor formelor de atașament, oricare ar fi ele; desconsiderarea paternității etc. Odată interpretate, aceste istorioare arată toate că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui Aristip și realitatea sa. Căci proasta reputație a hedonistului îieri ca și astăzi) face din el un personaj cusurgiu, afemeiat, mâncău, băutor, amoral, imoral, necumpătat, trăind plăcerea fără amestecul conștiinței, asemeni unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de difuzare, puterea lui, ocazia pentru transportul forțelor. Inventând plăcerea, el formulează o idee definitivă și de nedepășit. -10Cirenaicii există oare? Tradiția ce guvernează scrierea istoriei filosofiei occidentale înglobează sub epitetul cirenaici o serie de nume, de opere, de fragmente, reputații, anecdote și teze extrem de contradictorii. Astfel încât ne întrebăm - aceasta este ipoteza mea - dacă termenul nu servește mai degrabă la a-i pune laolaltă în mod artificial pe niște indivizi ce au ca unic punct comun faptul că s-au născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
într-o lume a ideilor pure, viața lipsește atunci când triumfă fantomele, fantasmele și ficțiunile... Mai târziu, discipolul Diogene - zis „Câinele Regal” -, face varațiuni asemănătoare pe aceeași temă. De unde și anecdota filosofului cu felinarul, care a avut o contribuție importantă pentru reputația cinicului - dar și contra ei! Cu părul lung, bărbos, desculț, cu traista pe umăr și toiagul în mână, cu o mantie înfășurându-i de două ori trupul care cam mirosea, nu departe de butoiul - mai degrabă o amforă, butoiul fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]