2,221 matches
-
fost. Aștept la fel ca ei, lunar, reînnoirea rețetei, tresar și în mine vechi orgolii din amintire, „am venit aici acum treijdoi de ani“, au început să-mi fie familiare linoleumurile acestea zdrențuite, tocurile ușilor, vopseaua pereților, aerul acesta de resemnare, de înfrângere fără biruință. Mă las inundat de toropeala unor nădejdi că mâine voi fi poate ceva mai sănătos, că cele două-trei vorbe de încurajare ale doctoriței sunt dintr-un interes adevărat, că zâmbetul asistentei este din caldă compasiune, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă conving de faptul că sufletul românesc nu este purtător de ură, nu este setos de răzbunare. În cuvintele omului de rând nu există acele sintagme ale ferocității, ale vindictei perpetue. Cuvintele sunt mai degrabă ale iertării, ale împăcării, ale resemnării. Un mare dar al sufletului românesc, dar, în egală măsură, o mare slăbiciune a vieții românilor. Din această împăcare cu răul, cred, obediența, resemnarea cu care ne mlădiem după toate nedreptățile. Revoltele sunt trecătoare, de scurtă durată și vizează răbufniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acele sintagme ale ferocității, ale vindictei perpetue. Cuvintele sunt mai degrabă ale iertării, ale împăcării, ale resemnării. Un mare dar al sufletului românesc, dar, în egală măsură, o mare slăbiciune a vieții românilor. Din această împăcare cu răul, cred, obediența, resemnarea cu care ne mlădiem după toate nedreptățile. Revoltele sunt trecătoare, de scurtă durată și vizează răbufniri imediate. Își ucide vecinul pentru o brazdă de pământ, dar suportă - chiar cu secretă admirație - hoțiile celor ce-i iau ogoarele, pădurile, apele. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pauză de câteva zile (mai bine de o săptămână), iarăși la serviciu. Fără nici un sentiment. Nici măcar acela al rutinei. Poate cel mult cu firescul gesturilor de viață, ale existenței zilnice. Minore, lipsite de interes, duse alandala într-un curs al resemnării. Știu ce voi găsi: același birou anost, amintind de sala unei autogări dintr-un orășel, aceeași atmosferă de veșnică mutare, același aer prăfuit, obosit până și el. Cobor, ca de obicei, pe Bulevard, împleticindu-mă între siluete dintr-un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe bețivanii autentici, pe singurii profesioniști altruiști din multilaterala dezvoltată: lichior de cafea! Să-i azvârle astfel pe acești mucenici ai alcoolurilor grele spre mari filosofii existențiale, toate având drept materie primă pentru cerebelul lor doritor de beții pure umilința resemnării, „bine că-i și asta“. Cum puteai să te mai miri atunci de veselia în care se prăbușea devotatul multilateralei dezvoltate când reușea să-și ia rația lunară de raționalizate și, pe deasupra, bonus, o pungă de tacâmuri de pește pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le mieux) cu criteriul cantitativ, adică cu acumularea de trăiri experimentale (vivre le plus). Asumarea acestei existențe absurde este genial ilustrată de Mitul lui Sisif. Personajul mitic are un traiect existențial care reface perpetuu același gest automat cu o totală resemnare. Convertirea damnării în fericire (“Il faut imaginner Sisiph heureux.”) devine simbolul condiției umane asumate. Iar confruntarea cu absurdul plasează individul în zona libertății absolute: “Absurdul mă luminează asupra acestui fapt: nu există ziua de mâine. Iată de acum înainte rațiunea
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
ocolit niciodată și nu vom putea tăcea nicicând. Noi le-am întinerit sufletul celor obosiți. Țara întreagă trebuie să se înalțe și să înfrunte pe cei care îi pregătesc moartea. „Priviți drept în ochi pe toți tiranii voștri! Îndurați cu resemnare orice lovitură, suportați orice chin, căci jertfa voastră, a tuturora, va fi temelia de fier, de trupuri frânte și de suflete chinuite, a biruinței. Acei ce vor cădea dintre noi vor avea nume și morminte de eroi, iar cei ce
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de Alexandru Paleologu, de Dan Grigore, de Radu Ionescu și de Dan Hăulică. Deschiderea expoziției era prevăzută pentru ora 18, însă de la ora 16 se formase deja o coadă de un kilometru care aștepta deschiderea porților cu o răbdare, o resemnare și o serenitate exemplare, de care Occidentul a uitat. La ora 18, lumea, cu surâsul pe buze, atât cât mai rămăsese disponibil, s-a repezit să salute pri beaga revenită în locurile de odinioară. Am fost încon jurată de o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
printr-o Moldovă din care nu recunoștea nimic. Moldova otomană. 26 iulie 1476, ora 20.00, marginea târgului Roman Vestea victoriei lui Mahomed năpădise pe toate drumurile Moldovei. Cei doi prizonieri o primiseră cu un amestec de furie și de resemnare. Nu fuseseră acolo, nu putuseră face nimic. Toți cei din jurul lor fuseseră prea ocupați ca să le dea atenție, dar Îi păziseră cu strășnicie. Acum, În sfîrșit, sultanul se va Întoarce și spre problemele lăsate pentru mai târziu. Biruise. După Înfrângerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
liniștii, asupra luminii, asupra oamenilor. Era apocalipsa. Alexandru simți În adâncul lui ruperea echilibrului. Simți scufundarea corăbiilor, auzi geamătul ascuțit al lemnului strivit de forța vântului și auzi strigătele disperate ale oamenilor care se prăbușeau În adâncuri. Simți durerea, agonia, resemnarea, liniștea de după. Nu știu cât timp trecuse. Minute, ore, zile. Nopți. Mai ales nopți. Vântul scăzu până se prefăcu În șoaptă. Întunericul se risipi, până se prefăcu În zi. Marea se liniști, până se prefăcu În deșert. Atât putea simți Alexandru. Gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
el șl burlanele se scurgeau. Orașul împiedica să vezi orizonturile amenințătoare sau geana promițătoare a soarelui. Pe deasupra coperișurilor nalte și dese, norii rotocoleau. Mini nu vroi să se mânie, nici să se teamă. Vroi să se supună și, de subt resemnarea ei, dorința șoptea încet o rugăciune timidă spre înseninare. Ploile de vară nu întristau niciodată orașul, zâmbitor prin toate vitrinele lui gătite ca niște femei cochete, cu trecători sprinteni, mulțumiți de belșugul irigației, pe când răsuflarea proaspătă a Cetăței, trecută peste
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de Alexandru Paleologu, de Dan Grigore, de Radu Ionescu și de Dan Hăulică. Deschiderea expoziției era prevăzută pentru ora 18, însă de la ora 16 se formase deja o coadă de un kilometru care aștepta deschiderea porților cu o răbdare, o resemnare și o serenitate exemplare, de care Occidentul a uitat. La ora 18, lumea, cu surâsul pe buze, atât cât mai rămăsese disponibil, s-a repezit să salute pri beaga revenită în locurile de odinioară. Am fost încon jurată de o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
vieții, toarce necuvânt. Destinul tău, prin meliță trecut, Ferfenițit și strâns în ghemotoace, Se lasă dus în coșuri, abătut, Pentru folos, în dosuri de cojoace. Speranțele rămase ne-ntinate, Ascunse în a inimii cămări, Le rânduiești pe polițe, pe toate, Cu resemnare, printre lumânări. Pe tâmplele-ți cernite de durere, De doruri ce te macină mereu, Doar cârlionții mai ascund mistere, Neputincioși și făr-de-un Dumnezeu. Dar ai uitat, că mai mocnește-n tine Scânteia dătătoare de lumini? Drept muritor ai moștenit, divine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vaier A beznelor tăcere amăgitor zgârind Cununi de vise suspinând prin aer îmi poartă umbra de presimțiri fugind Adun un zvon cântat în alte vremuri De peste veacuri uitatele greșeli Și-un foc defunct ce-n inimă mi-l tremuri Și resemnarea și-atâtea îndoieli M-ajunge-un gând ce-n suflet se împlântă Și-mi dă fiori de-n veci își sapă locul Ascult tăcerea nopților înfrântă în ora când mocnește-n suflet focul Dacă Dacă totul ar fi ca și-altă dată
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mai freamătă un glas Și așteptări ce nu au să mai fie Și somnul lung ce și-a făcut popas Pe locul însemnat pentru vecie Uitat de toți, de tine deopotrivă Cu ochii orbi tinzând spre zări prin bezne O resemnare ispită milostivă îmi intră-n suflet amăgitor de lesne Să opresc din umblet visul e-n zadar Gonind din urma gândurile nude Sufletu-mi epavă mai tânjește doar Lumina ce în ochii tăi se-ascunde Mai caut visul, gândul și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă adînceam într-o patimă care avea darul să-mi vlăguiască vitalitatea. La ceasul la care toți colegii mei se plimbau cu fetele prin parc, eu ieșeam tehui de cap din bibliotecă, împleticindu-mă pe sub pereți. Simțeam un soi de resemnare. Atunci mi-am zvîrlit în foc manuscriptele. Instalat în stal, adăstam cu voluptate clipa în care, după gong, cortina luneca către tavan. În scenă năvălea din culise o răcoare cu iz de mucegai. Mică, urîtă, ascuțită, pe podium apărea o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
amplu el. Trecui în grabă peste asta. - Dar mă-ta? - S-a maritat. E plecată cu barbat-so. Am avut revelația singurătății unui copil de treisprezece ani. Peste o clipă i-am mai pus o întrebare. - Azi ai mîncat? Cu o resemnare teribilă, copila răspunse: - Ce-a dat Dumnezeu! Pentru gaz și pentru chibrituri, i-am pus în palmă un bănuț, deși cred că, mai degrabă, avea să-l schimbe pe tutun. Seara, doamna Tomulescu comentă: „Cînd dă soarele sus, cei din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mut cucernicul popor, Eternitatea prinsă‐n cadre Își poartă sfântul ei fior. Învins de taina mare‐a clipei, Se‐ nchină sufletul supus În fața veșnicei icoane Cu răstignirea lui Isus. Ce blând se uită chinuitul De sub cununa lui de spini, Lumina resemnării mute E scrisă‐ n ochii lui senini. Nu‐ l dor piroanele din carne, Zâmbește pașnic, iertător, El știe că de veci învie Acei ce pentru alții mor. La poala crucii e Maria, și‐ n chipul ei, nespus de trist, A
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ca un ochi întredeschis spre soare, am rămas în strânsa ‐ mbrățișare, brazi robiți în vârf de stâncă‐ albastră. Revederea stinsă întârzie clipele cu farmec să ne umple, maica mea cu‐ nzăpezite tâmple și păduri adânci de poezie ... 326 C.C.Zincu RESEMNARE Cum să oprim numărul anilor sau să‐i grăbim și să vedem că „după” e o altă lume?! Privită prin lupă ceva ne spune că prevenția tainelor ne duce din nou spre zile deșarte, zadarnic ecou cu firave șoapte într
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
o oră. Tenacitatea unității lui Saito era surprinzătoare. Tocmai când păreau să se prăbușească, iarăși se ridicau. Ținându-se pe poziție într-o mlaștină, respingeau atac după atac. Și nu erau singurii - aproape toate forțele clanului Akechi luptau cu o resemnare ireală, iar vocile armatei înfrânte răsunau cu înverșunare, în pieptul lui Mitsuhide, pe care oricine și-o putea imagina. — Retrageți-vă înainte de a fi înconjurați! Înapoi! Înapoi! Acel cor jalnic răsuna din rândurile trupelor în succesiune rapidă, iar vestea tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vedea că propriul său aliat devenise un obstacol. — Comportamentul lui Genba e scandalos. Niciodată n-am suferit o înfrângere, nici n-am întors spatele adversarului. Ahh, e inevitabil. Noaptea devenea tot mai întunecoasă, iar neliniștea lui Katsuie se transforma în resemnare. Nu mai fură trimiși alți mesageri. STRATAGEMA LUI GENBA În aceeași zi - a douăzecea din lună, la Ora Calului - Hidenaga trimise primul raport la tabăra lui Hideyoshi din Ogaki. Azi dimineață, o armată de opt mii de oameni a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
adevărata datorie. Când această veste fu anunțată oficial în tabăra lui Ieyasu, soldații fură foarte mulțumiți și toate zvonurile sumbre despre Kazumasa se stinseră. — Hideyoshi a început să cedeze! Cu moralul revitalizat, luptătorii deveniră și mai agresivi. Hideyoshi înghiți, cu resemnare, amara cupă. Pentru el, rezultatul nu părea întru totul negativ. Așadar, nu se aventură nici de data asta să folosească forța armelor, ci ordonă doar ca trupele lui să ocupe zone strategice. Spre jumătatea Lunii a Noua, își trimise, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era vorba de Hideyoshi, un om care era improbabil să conceapă un plan care să fie divulgat înainte de termen. Pentru Tadatsugu, această justificare era de ajuns. În fața nemulțumirilor unanime, însă, nu putea decât să le privească indignarea și insultele cu resemnare și să le prezinte scuzele lui, cu respectul cuvenit din partea unui bătrân general. Dar nici Ii, și nici Honda nu urmăreau să-l acuze pe bătrân. Mai degrabă, voiau să le aducă opiniile la cunoștința seniorului și să repudieze acordurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe Birmaq care se abținu din greu să nu izbucnească în hohote de râs, deși, în situația în care se aflau, numai de așa ceva nu îi ardea. Gardianul luase postura celui care nemaiavând altă ieșire, acceptă cu un fel de resemnare stoică, în același timp bravând gratuit, un rol mai mare decât posibilitățile sale, pe care soarta i-l rezervase. - Cred totuși, că nu este o situație atât de imposibilă pe cât pare la prima vedere, se auzi o voce nouă. Surpriza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
așa ceva nu este posibil, că nu se poate ca la un moment da,t un popor quasiîntreg să-și piardă orice ideal, orice entuziasm, orice pornire de generozitate umană, pentru aproapele său și să se scufunde încet, încet în mocirla resemnării prezente și a negării vehemente a trecutului. M-a cuprins o greață cumplită, când am văzut cum un redactor idiot a publicat în ziarul Cotidianul din 10 decembrie a.c. articolul „Nichita Stănescu: Partidul și generația noastră”. Fără să îi pese
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]