4,965 matches
-
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIȚĂ Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 569 din 22 iulie 2012 Toate Articolele Autorului ... așteaptă-mă „Undeva la poarta raiului” „Discreta sensibilitate naturistă, apetența pentru meditația retorică melancolică intrisecă, mai mult sugerată decât explicită, retorica temperată și vibrația imnică înnăbușită ( capabilă, totuși a stârni reverberații în sufletul cititorului) constituie atuurile liricii lui Ioan Gheoghiță, autor aflat la a treia apariție editorială ( „Ora de identitate”, 1993, editura Porto-Franco
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
cadre didactice și ce-o mai fi fost rumoare, pâsâituri, ironii abia schițate și vociferări hămăite abia mascate. Printre ele și remarca spontană, corelată cu realitatea momentului, a unui profesor pus pe șagă, în fapt o întrebare adresată mai mult retoric celor din apropiere: „Băi, știți de ce au venit ăștia de la primărie !?” Fără să mai aștepte vreun răspuns mai subtil, și-l pregătise tot pe-al lui, completând la iuțeală: „Pentru a contracta oile din ...Miorița!” Pentru a fi în ton
MIORIŢA , CONTRACTATĂ !.... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366667_a_367996]
-
evreul l-a acuzat pe Radu de escrocherie. Când și-a început Nichita Tomescu pledoaria în favoarea acuzatului, s-a ridicat în picioare, calm și cu un zâmbet plin de carismă, a vorbit destul de scurt, iar la finalul pledoariei a adresat retoric, o întrebare completului de judecată: „Păi dânsul, ca avocat, nu știa că nu are voie să împrumute bani cu o asemenea dobândă?” Și astfel l-a scăpat Tomescu pe „Radu Spital” de ani grei de pușcărie. Înainte de proces însă, Nichita
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > RETORICĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 198 din 17 iulie 2011 Toate Articolele Autorului 16/17 Iulie 2011. Cine nu știe să iubească, urăște cu bucurie. Ce-i prea mult în viața asta niciodată nu e bun, deseori
RETORICĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366723_a_368052]
-
cântând și “încântând” locurile natale, unde oamenii isi vaită nefericirea, dar și alunecând spre patimă trupeasca și promovând conștiința eternității prin artă populară promovată de Junii Brașovului. Unele sonete avânt rădăcini în paragrafe din Biblie stârnesc frisoane metafizice, punând întrebări retorice despre existența. Poetul interpretează teme că adorația religioasă și speră să remodeleze lumea cu o înaltă doctrina a iubirii, o erozofie robustă:” O cruce-a pus pe grinzile zidirii,/ Cu gesture suple.Lacrimi pe cuvânt./ În fracul ei, din ochi
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
a vieții!” De aici, singura dragoste continuă a vocii lirice regăsite în carte, singura pasiune neîntinată rămâne Poezia. „Ceea ce izbește din prima clipă la contactul cu această nouă carte este stilul unic, de o rară bogăție lexicală, cu frazarea amplă, retorică și colorată, alternanță de simplitate, rafinament și prețiozitate, fără îndoială o contribuție de seamă la intelectualizarea limbii române, stăpână pe nebănuite nuanțe și capabilă de cele mai subtile asociații, contrastând cu fenomene tot mai îngrijorătoare de argotizare, vulgarizare naturalistă și
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
monahie. S-a aprins de dorul lui Dumnezeu de la vârstă fragedă și ca o albină iubitoare de osteneală, a cules de peste tot roadele dulci ale hărniciei și înțelepciunii. A studiat la cele mai înalte școli din Bizanț, Atena și Roma retorică, filosofie și a strălucit în iubire față de semeni și fapte bune. A avut coleg de studii pe Iulian Paravatul care mai târziu avea să ajungă împărat, pe Libaniu sofistul, și a fost toată viața bun prieten cu Sfântul Grigorie cuvântătorul
SFÂNTUL VASILE CEL MARE, ARHIEPISCOPUL CEZAREEI CAPADOCIEI de ION UNTARU în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365730_a_367059]
-
parte-am fi putut din el să fim,/ Arzând constant, o singură făclie...// De unde nebunia de-a trăi,/ Într-un amurg, scânteia tinereții?/ Ce taină poartă sufletul, ce răni,/ De saltă peste trupul meu nămeții?” (Suav de luna nouă). Interogațiile retorice apar deseori în poeziile sale, căci “omul este un ghem de întrebări”, așa cum zicea Petre Țuțea. O astfel de poezie, care coboară în adâncurile gândului, intitulată ” Sub vremuri”, e alcătuită pe o structură interogativă: “Cine-ar vrea să îmi înghită
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
în „intimitatea genetică a cromozomilor” unde „îngerii și-au hrănit cândva cu ele grădinile biogenetice”, o poezie filozofică, cu versuri lungi, la poetul Petre Ion Stoica poezia este scurtă, (iată, sunt „propoziții de iarbă”), dezinvoltă, provocatoare, iscoditoare, cu întrebări, uneori retorice, o poezie care te încarcă pozitiv, luminoasă, uneori discretă, ca și cum, trebuie să mergi în vârful degetelor să n-o trezești. Versurile par simple la prima citire dar sunt profunde, imaginile lor fiind îmbogățite stilistic și pline de simboluri. Uneori găsim
PROPOZIŢIILE DE IARBĂ ÎN POEMELE LUI PETRE ION STOICA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366150_a_367479]
-
am spus în titlu, petiția pentru autonomia Transilvaniei este bazată, din păcate, doar pe prostie (sau absurditate și incultură, dacă preferați) și rasism. Deocamdată, atât! Până la urmă, întrebarea din titlu - „Repetiția este, cu adevărat, «mama învățăturii»? Sau obsesie autonomistă?” - devine retorică. MARIANA CRISTESCU Referință Bibliografică: Editorial, de Mariana Cristescu / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1117, Anul IV, 21 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361604_a_362933]
-
Pleșu își începe discursul prin prezentarea parabolei. “Toată lumea știe că Iisus Hristos vorbea deseori în parabole, în pilde, adică în povestioare. La întrebarea de ce folosea acest procedeu în predicile Sale, e simplu de răspuns. Parabolele erau un procedeu didactic și retoric la îndemână. Ele elucidau un subiect supus dezbaterii prin puterea lor de a exemplifica. Însuși răspunde la această întrebare. De ce le vorbea oamenilor în pilde? “Răspunsul lui Iisus este de-a dreptul năucitor, smintitor”, spune Andrei Pleșu. “Replica lui Iisus
VOLUMUL PARABOLELE LUI IISUS. ADEVĂRUL CA POVESTE , DE ANDREI PLEŞU, APĂRUT LA EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351703_a_353032]
-
mulțimi, voia să le stopeze unora accesul la informație, să discrimineze? Discriminare, pentru că precizează că “vouă vi s-a dat să cunoașteți”, nu la toți, la ceilalți nu. Avea Iisus oare intenția explicită ca ceilalți să nu înțeleagă?”, se întreabă retoric Andrei Pleșu. “Puneți-vă, un pic - dacă nu vi se pare complicat - în situația lui Iisus: El vorbește în fața unui public enorm, are de-a face cu o diversitate umană extraordinară. Pentru că nu poate să vorbească pe grupe - El vorbește
VOLUMUL PARABOLELE LUI IISUS. ADEVĂRUL CA POVESTE , DE ANDREI PLEŞU, APĂRUT LA EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012 ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351703_a_353032]
-
Steagul roșu" din Bacău (1956). Colaborează cu versuri și reportaje la „Luceafărul", „Viața Buzăului", „Munca", „Scânteia tineretului", „Contemporanul", „Amfiteatru", „Gazeta literară", „România literară", „Viața românească", „Cronica", „Tribuna" etc. A publicat 6 volume de poezie: „Indulcențe” (1969), „Ironice” (1970), „Mioritiada” (1973), „Retorica” (1975), „Vox populi vox dei” (1979), „Scrisori de serviciu” (1986), un roman „Voi de colo de la Biaritz” (1979) și o piesă de teatru despre Eminescu, intitulată „Și totuși Eminescu”, care a fost publicată înainte de 1989, fiind jucată la Teatrul Național
TIMPUL S-A OPRIT ÎN LOC PENTRU POET, AMINTIRILE DESPRE EL, NU! de TEO CABEL în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351932_a_353261]
-
chip miraculous: “Ne răzvrătim în clipa disperării,/ în lumea asta ce a mers și ce n-a mers?/un zid de oase e vamă înserării/ în doi, tango în pas de univers? “( Un vis trecător).Întrebările devin răspunsuri, nu rămân retorice, ele vibrează în imagini pregnant. Poeta izbutește, nu o dată, reprezentări memorabile ale fondului ancestral și metafizic: “Serile își poartă pe umerii goi ,/ timpul e însetat:/ bea sângele mieilor calzi.“( O punte invizibilă). Referință Bibliografică: Poezia ca viziune în geometria metaforei
POEZIA CA VIZIUNE ÎN GEOMETRIA METAFOREI, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351980_a_353309]
-
că doar iertarea / Ne aduce mântuirea!” (Iertare). Din nefericire, e un fapt constatat: abia când e prea târziu, oamenii conștientizează că nu sunt veșnici și că au comis nenumărate greșeli, pe care numai Sângele Mielului le pot răscumpăra. Cât despre retoricele “Unde ești?” “De ce nu vii?” “Ești doar vis?” ș.a., care dau și titlurile unor poezii, provin, de bună seamă din disperarea căutării fără rezultat și din dorința ca sufletele pereche să se reîntâlnească. Această “sfântă căutare” -este “Pierdută-n umbra
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
-și îl contrazise pe acela cu vehemență, se ridicase în picioare și gesticulase din mâini în timp ce dădea răspunsurile. Care e acela dintre oameni care în ziua de azi îți va înapoia talantul după ce va trece foarte mult timp?” întrebase el retoric. ,,Nimeni!... Vă spun eu că nimeni! Toți vor lua talantul și vor fugi cu el fiindcă vor ști că stăpânul va veni după mult timp, sau poate nu va mai veni niciodată! Însă povestioara talanților pare că mai are un
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
precum și răstignirea sa pe o cruce în formă de x. „Sunt conștient de faptul că este un volum care va da naștere multor discuții. Dar dacă nu ar fi așa, atunci ce fel de carte ar mai fi?” - se întreabă retoric autorul. Căci multe dispute poate provoca, cu siguranță, o informație strecurată în ultimul capitol al cărții, intitulat în mod sugestiv „Urmele Sfântului Andrei”, despre tradiția alegerii și prelucrării lemnului de rezonanță (pentru viorile Stradivarius), adusă în Bucovina de către ucenicii iudei
ANDREI, APOSTOLUL LUPILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 77 din 18 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350489_a_351818]
-
la concepte, adică la filosofie, poezia sa nu este cu nimic inferioară, întrucât poeta preferă scenariul clasic, însă într-o rescriere modernă. Formularea frazelor este, în versurile Corinei Lupu, nuanțată și riguroasă, iar stilul este controlat, elegant, sobru, fără efuziuni retorice și clișee leneșe. Caracterizându-se prin coerență și expresivitate, analizele sale sunt atente, migăloase, de o logică impecabilă. Lectura ne descoperă o autoare cu un spirit liber, deschis, colocvial, echilibrat, cu o atitudine relaxată, dezbărată de orice inhibiție. Poezia Corinei
ATUNCI CÂND AUTENTICITATEA ŞI PROSPEŢIMEA DEVIN O EMBLEMA ÎN RIME. DESPRE POEZIA CORINEI LUPU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351517_a_352846]
-
privesc în ochi și caut un șiretlic cu care să o fac/ să nu vadă cum tremură țepii pe spinarea ariciului/ ascuns în poem ca sub o lespede grațioasă”. Poet vital, cunoscut pentru strălucirea lumilor sale imaginare, cu fastuoase combinații retorice, Ion Cocora a cântat viața în plinătatea ei, “întâmplările sufletului”, a scris despre poezie, dar și despre moarte ori eros. “De parcă ar vorbi de un altul, insuportabil de familiar”, constată Nicolae Breban (2003). Acum se întoarce cu totul spre sine
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
cu închiderea istoriei în retorică, construind o recuperare a evenimentului prin eliminarea sensului liniar al evoluției, aducând în prim plan iluzia temporală a desfășurării logice. Prin poemele sale poetul ne dovedește a avea o conștiință a posmodernității care este eminamente retorică. Poetul nu se poate elibera de trecut asemeni omului postmodern, întrucât acesta revine, în mod automat, în conștiința lui prin discurs, prin retorică. Dumitru Velea, prin noul său volum, unic în felul său, are revelația istoriei în care transcedența a
DUMITRU VELEA-NISIPUL CU OASE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351096_a_352425]
-
teolog român Teodor M. Popescu care afirma despre Sfântul Vasile cel Mare: „Cu un simț al realităților, ce i-a fost recunoscut de toți biografii și comentatorii, un bun simț care este una din marile lui calități, el evită excesele retorice, nu cade în exagerări inutile, temperează impresiile. Apostolul idealist privește înțelegător la realități sociale și nu ia atitudini de tribun; el ceartă pentru a îndrepta, și conștiința lui creștină îi dă întotdeauna cuvântul potrivit. Ceea ce interesează și prețuiește într-adevăr
DESPRE OMILIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE CĂTRE TINERI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351145_a_352474]
-
chip miraculous: “Ne răzvrătim în clipa disperării,/ în lumea asta ce a mers și ce n-a mers?/un zid de oase e vamă înserării/ în doi, tango în pas de univers? “( Un vis trecător). Întrebările devin răspunsuri, nu rămân retorice, ele vibrează în imagini pregnant. Poeta izbutește, nu o dată, reprezentări memorabile ale fondului ancestral și metafizic: “Serile își poartă pe umerii goi ,/ timpul e însetat:/ bea sângele mieilor calzi.“( O punte invizibilă). Poezia din acest volum este o vibrație a
POEZIA CA VIZIUNE ÎN GEOMETRIA METAFOREI, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352059_a_353388]
-
Societatea anonimă pe acțiuni !Com. -Pro. - Mis". • „Boala - că sarcina de partid" (reminiscențe). • Cutare îmi spune: „Am fost un prost"... Ca și cum i-ar fi "trecut" definitiv. • Nae: „Pe vremea noastră nu era învățământ mixt. Trebuia să înveți totul singur..." • Întrebare retorică: Poți corecta printr-o critică justa prostia și incompetenta? • Știre într-un ziar: „În Thailanda, la alegerile locale, au fost cumpărate multe voturi cu viagra". E o ideie! • Toate sentimentele sunt „dus-întors". • Caracterizare: „lustruiește ideile altora până ce strălucesc". • Când ai
ZICERI (39/40) VOTURI CUMPĂRATE & SIGUR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352067_a_353396]
-
detaliu și perseverență. Unele dintre poeziile sale, pasteluri autentice, amintesc de Coșbuc sau Goga, cu versificații rimate și ritmate, debordând de o muzicalitate interioară. Cel mai probabil, inima poetului este cea care cântă în ritmurile proprii ale poeziei. Pledoariile și retoricele de tip arghezian - cu evidente nuanțe nerudoniene, fabulele și povestirile în versuri - amintind de Grigore Alexandrescu sau de George Peagu, o cinematică specială a anotimpurilor/ vârstelor vieții din psalmii fierbinți dedicați divinității - amintind de lirica lui Traian Dorz, toate acestea
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 16 AUGUST 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1324 din 16 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352172_a_353501]
-
fremătând. Mai mormăim înverșunat ca ursul Când gustul mierii vieții nu ne place Atâtea flori prind dorul a-l desface Și viața își urmează plânsă cursul. Trec păsările peste-un ochi de apă Ca niște fluturi galeș dormitând În aerul retoric respirând Ca un cutremurat ușor de pleoapă. Tu cea ascunsă-n clipele virgine, Cea rătăcind o viață pe poteci Prin umbra din aleea mea să treci Ploaie de vară cu miresme fine. (7) Georgeta RESTEMAN: SĂ NU LĂSĂM ÎN PĂSĂRI
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]