133,552 matches
-
pe care autorul le vedea pe atunci incalculabile. Ar fi un exercițiu interesant citirea prefeței în paralel cu eseul Discernământ, spirit fals și erudiție recentă din Omul recent de H.-R Patapievici. Ideea centrală a celor două studii - la care revine constant, o reformulează, o nuanțează pe măsură ce aduce noi argumente, de aici impresia de schematism a textelor - este că alchimia nu poate fi o prechimie. „Elemente obscure științifice, rudimente de prechimie, au existat din foarte vechi timpuri (...); ele au existat paralel
Poate chimie, poate soteriologie... by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/13339_a_14664]
-
căznea să înceapă redactarea. În calitate de președinte al S.S.R., autorul Pădurii spânzuraților adresează în 1928 o scrisoare ministrului Al. Lapedatu, luând apărarea literaturii contemporane, cerând ocrotirea și încurajarea cărții românești, plata în avans a drepturilor de autor până la vânzarea întregului tiraj. Revine și altă dată asupra acelorași probleme presante și solicită împroprietărirea cu pământ a scriitorilor pentru a le îmbunătăți situația materială. Când Sadoveanu a fost supus unui tir de amenințări din partea legionarilor, care i-au ars cărțile în piața publică, Rebreanu
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
Viniciu Moroianu. Cu un caracter, voit oficial s-a impus atenției festivitatea de deschidere, prin cuvintele prof. Const. Th. Ciobanu, salutul din partea Primăriei, rostit de prof. Dobrică, în calitate de consilier municipal, și de Nicolae Breban din partea Uniunii Scriitorilor. Tot lui îi revine plăcuta misiune de a numi premiații Zilelor Culturii Călinesciene, Cornelia Ștefănescu, Premiul Opera omnia al acestor Zile, pentru operă și permanentă prezență la programele Fundației Naționale „G. Călinescu” și Eugen Simion Marele Premiu al Zilelor Călinesciene. Juriul de premiere a
La Onești și la Tescani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13487_a_14812]
-
format în Iași, am respirat același aer în cam același timp. Despre cei de acum, din oraș, nici nu mai zic nimic. Culmea e că lucrul acesta m-a întristat și m-a durut autentic, adînc. Mai ales cînd am revenit, în 1975, cu vreo trei cărți deja tipărite. Credeam c-am convins! Da’ de unde!! Cu stimă și tristețe, Emil Brumaru 13-VIII-1980
Mi-am părăsit manuscrisele. Cu furie, cu ură, cu disperare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13592_a_14917]
-
de la Sorin Titel. Trăiam într-o dulce neștiință, mi se părea că descopăr lucruri nostime și, iată, acum, deschizînd volumul la întîmplare, dau tocmai de capitolul cu culorile! De fapt, ca să fiu cinstit, remarcasem doar galbenul din Crimă și pedeapsă, revenind insistent în tapetele camerelor și, la urmă, chiar și în exteriorul unor case. Sînt casele pe care le privește Svidrigailov în drum spre locul unde „înscenează” sinuciderea. „Triste și murdare îl priveau căsuțele de lemn, vopsite în galben violent, cu
Cu Cehov nu-i de glumit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13436_a_14761]
-
caută să ni-l facă antipatic pe Sv., dar nu reușește deloc. (Am senzația că v-am mai scris despre asta). Ce seducător se prezintă diavolul! „Cine sînt eu? Știi prea bine. (Rodea, într-adevăr, știa! n.n.): sînt nobil, am revenit de doi ani în cavalerie, apoi m-am învîrtit pe aici prin Petersburg, pe urmă m-am însurat cu Marfa Petrovna și am locuit la țară. Asta-i toată biografia mea!”! Cu stimă și grație, Emil Brumaru 21.VII.1980
Cu Cehov nu-i de glumit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13436_a_14761]
-
Constantin Mateescu Plecam în fiecare luni la șase dimineața, mă întorceam marți seara, a doua zi luam trenul la aceeași oră și reveneam acasă vineri - acesta a fost programul meu doi ani de zile cât am funcționat pe state la Școala agricolă Nucet. Naveta (obositoare, agasantă, fastidioasă) mă obliga să mă trezesc la patru și jumătate dimineața, afară întuneric, în cameră răcoare - toaleta
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
situația s-o folosească și el. în fiecare zi mă încăpățânez în fiecare zi un habar n-am cine mă scuipa printre dinți arogant ca pe cojile de semințe ronțăite la colț. și în fiecare zi eu mă încăpățânez să revin la viață, din prăpastie, periculos, mă catar pe stânci aidoma actorului din filmul acela american ce urca pozitiv pe nasul întemeietorului sculptat în munte. mă întorc la viață, aici în raiul meu, în orașul meu fără/ plin de neghiobi și
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
numele unor poeți cunoscuți dintre prietenii autoarei - și “transifigurarea” faptului comun jocul e continuu: poemele mizează tocmai pe nepotrivirea provocatoare de inconfort... poetic, dintre planul “jurnalului” ce mimează notarea strictă a faptului modest, zilnic, și celălalt al “cugetării”, poate purificatoare. Revine, astfel, ca un fel de laitmotiv, o frază precum aceasta: “Mâinile își văd de viață, creierul - nu găsesc nici un cuvânt care să se potrivească exact cu ceea ce face creierul”. Căci, în fond, “creierul” e spațiul imaginației, al libertății combinatorii a
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
noi. Am remarcat că personajele tale apar mai bine, mai autentice, când se servesc de un limbaj de-a dreptul neaoș (!) (3). Îmi dau seama de ridicolul căruia mă expun dând un verdict asupra stilului tău și invitându-te să revii la vocabularul "strămoșilor" noștri. Ca și cum eroii tăi care sunt, de fapt, niște supercivilizați ar putea să vorbească ca niște țărani! Toată prietenia mea ție și soției tale E. C. Cum lipsesc destul de des din oraș, scrisorile recomandate îmi provoacă multe complicați
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]
-
singurul fotoliu din cameră, simtindu-ma deodată epuizata. Aveam mintea goală, iar viața mi se scursese din trup. Am închis ochii. M-am cufundat într-un somn fără vise și fără spaime, inform și întunecat că moartea. Cînd mi-am revenit, Alină era aplecata peste mine, cu o privire înspăimîntata. - Slavă Domnului că ai deschis ochii! a spus, ușurată. Te simți bine? - Sigur că mă simt bine, de ce? am întrebat-o mirata de îngrijorarea ei. - Pentru că nu te puteam trezi. Erai
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
miroase! Am inhalat mireasma care se degajă din oală, dar aproape instantaneu mi s-a făcut greață. Am ieșit în fugă din bucătărie, indreptindu-ma glonț spre baie. După ce am vomat, m-am simțit mai bine. M-am spălat și am revenit. Ilinca m-a privit îngrijorată: - Te simți bine? - Acum mă simt perfect, mulțumesc. Cred că a fost vorba de un șoc întîrziat. Tocmai am văzut cum oamenii Securității se pregătesc să facă o razie pe o stradă din apropiere. Am
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
împotmolit căruța în vreun șleau ascuns în mocirlă. Ne-am dus la el și când ne-a văzut că ne oprim lângă el ne-a întrebat că de unde suntem «Din dracu» i-a răspuns Matei, dar până la urmă și-a revenit și ne-a recunoscut; l-am trimis spre sat, fiindcă el rătăcise drumul, nu mai știa încotro s-o ia". Parc-ar fi rezumatul unei povești de tipul celor din „Întâlnirea din Pământuri" Starea de buimăceală, percepția adormită a lumii
Marin Preda: întîlnirea cu literatura by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13823_a_15148]
-
vitrege de creație sub tiranie. Se cuvine elogiat efortul unor critici de a face lumină, restabilind datele reale ale conjuncturii și în acest sens merite deosebite are studiul recent al lui Mircea Martin ( publicat deocamdată în fragmente de revista "22"). Revenind la capitularea unor renumiți cărturari se poate preciza că la baza târgului rușinos a stat frica. Ea a însoțit ca o umbră fiecare gest și fiecare vorbă. Presiunea covârșitoare marchează domnia absolută a politicului. Am căutat să ilustrez situația de
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
UTC) și Biografii comune (1974); în aceeași perioadă, autorul e angajat ca redactor la revista Argeș. La mai bine de un an de la primele fricțiuni cu Securitatea (datorate trimiterii unei scrisori de adeziune la mișcarea lui Paul Goma), Alexandru Monciu-Sudinski revine în atenția "organelor de drept" la 15 mai 1978, atunci cînd, printr-o nouă scrisoare de protest social, se solidarizează cu prietenul său, filosoful Cezar Mititelu și declară greva foamei pentru eliberarea acestuia din închisoare. Intrată în posesia lui Virgil
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
perpetuu consfințte. O bancă de date. Am încheiat ultimul recensămînt; am adunat impozitul - o dare în viață - și iată, l-am așezat la loc sigur. În grija ei. Și unde ar fi mai pecetluită siguranța decît sub ape... Ultimului îi revine sarcina de a recupera de la toț ceilalț sămînța rămasă nefolosită. [...] Brothel & Co. Unlimited Împingînd ușurel în canaturile cele mari, Moștenitorul șopti: - Ecce fera !... Hic jacet voluptas. Porț negre, ferecate-n aur se desfăcură să-i îmbrățșeze. Lămpi de coloarea mierii
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Mihai Cantuniari Fragment din Jurnalul intitulat Îmbătrânind tăcut pe canapele roase Revin cu bucurie în paginile României literare, la Jurnalul meu și la cititorii lui, salutându-i deferent pe aceștia și rugându-i să mă însoțească într-o altă călătorie în timp - specialitatea mea, de bună seamă-: de astădată vom poposi în
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
ani ’60, se materializează într-o monografie care reia (și rescrie) analizele anterioare structurîndu-le pe coordonatele cîtorva laitmotive. Prima parte a volumului (tema), centrată pe analiza romanelor, introduce și dezvoltă motivele din opera lui Thomas Mann asupra cărora analiza va reveni în nenumărate rînduri, modificînd perspectivele. Riscul asumat al repetărilor își găsește justificarea pe de o parte în revenirile și reluările operate de Thomas Mann însuși de-a lungul vieții, pe de altă parte, în permanenta referire la structura muzicală a
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
dacă " Lumina vine de la răsărit" devine, aproape instantaneu, o referință canonică, un text datând din același an 1945, " Răspuns unor cetățeni neliniștiți" exorcizează demonii îndoielii care bântuie o comunitate încă nepregătită să se deschidă către promisiunile libertății sovietice. Un termen revine obsesiv, "progresul", desemnând elementul în jurul căruia se articulează un imaginar politic sadovenian: comunismul potențează energiile care se cer puse în serviciul ridicării națiunii. Progresismul actualizează vocabularul unei stângi generoase, ai cărei exponenți se raliază unei cauze dedicate binelui public. Progres
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
cărturarului-demnitar Sadoveanu, partidul îi încredințează misiunea de a participa, cu condeiul, în lupta dată pentru întronarea definitivă a libertății. "Însemnările pe marginea articolului 80", editate ca volum în 1952, închid un cerc și, după elogiul constituției sovietice de la 1936, intelectualul revine pentru a celebra actul fundamental ce se revendică de la același izvor doctrinar. Cei șapte ani care separă "Lumina vine de la răsărit" de "Însemnările ..." sunt cei ai facerii lumii. Cronică a anilor întunecați și manifest electoral, textul de la 1952 mobilizează memoria
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
de mulți ani truditor pentru înfăptuirea ediției Jurnalului lui G. T. Kirileanu, pentru care a făcut cercetări, a studiat manuscrisul, nu prea pus la punct de autorul lui, în sensul că l-a scris pe tot felul de foi disparate. Revenind la generozitatea lui Kirileanu, să amintesc ultimele ei manifestări; dăruirea vastei sale biblioteci (20.000 exemplare) orașului Piatra Neamț și a bogatului său fond de manuscrise Bibliotecii Academiei Române (era membru de onoare al Academiei din anul 1948). Am toate motivele să
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
cartea-n față, dînd citate, suflecat pînă la coate și cu mîinile umblînd, ca măcelarii, prin "organe", voi demonstra că ! Cum de nu s-a spus pînă acum? Sau poate că s-a zis și nu știu eu! * Dinescu (iar revin la el!) are uneori, așa, ca chestie, parcă vrînd s-o facă pe "șmecherul", cu mine, niște gesturi de mare delicatețe. Curios! Parcă i-ar fi jenă de ceea ce-i mai blînd, mai cald, mai dureros de afectuos în el
Nastasia Filippovna era lesbiană by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14137_a_15462]
-
ierburi... Asta înseamnă vedere.", spu-nea Gellu Naum, pornind de la unul din scriitorii săi preferați, prin vocea Simonei Popescu, în Salvarea speciei. "Liniștește-te, reia-ți cu mai multă dîrzenie libertatea, zdrobește fără milă fărîmele de conștient care te mai încearcă, revino în centrul lumii, chiar dacă nu pricepi încă bine totul - și ai să vezi.", scria Gellu Naum cu 55 de ani în urmă, în ceea ce, sub mîna Simonei Popescu, a devenit Calea Șearpelui. Povestea cărții e aproape la fel de fascinantă ca textul
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
ei era remarcată la o ședință a Societății Scriitorilor Români 48. Eliminarea" Soranei Gurian din presă devine totală abia în decembrie 1947 - ianuarie 1948, cînd încetează și colaborarea ei la "Femeia și căminul" și la "Mariana". Numele ei nu mai revine nici sub pana adversarilor. Doar în raportul la Conferința Scriitorilor din R. P. R. din martie 1949, Zaharia Stancu constata: "În aceeași perioadă șanii 1944-1948ț s-au scris și s-au tipărit o seamă de lucrări inutile și dăunătoare, aparținînd
Misterioasa viață a Soranei Gurian by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13872_a_15197]
-
zice-se! - prolificul Lope de Vega, care a creat peste 2.200 de piese, din nefericire, în cea mai mare parte distruse, pierdute... V. E.: - Da... și nici n-a fost egalat pînă azi, și nici nu va putea fi!... Revenind... În general, însă, am scris normal. Adică, mi-au trebuit o lună-două ca să scriu o piesă. Vorbesc mai ales de piesele în versuri. D. T.: - Pentru dumneavoastră, prima formă este, implicit, forma definitivă sau sînteți adeptul variantelor? V. E.: - De
Interviu inedit cu Victor Eftimiu - septembrie 1970 by Daniel Tei () [Corola-journal/Imaginative/14065_a_15390]