2,855 matches
-
aceeași structură mentală (die Gleichartigkeit des Denkens), că există o identitate a lumii exterioare și o exigență comună a cunoașterii universal valabile constituie substratul unificator al științelor particulare 178. Or, "în aceste realități spirituale, care acționează autonom în ființa umană, rezidă orice țel al acțiunilor acesteia."179 Tocmai de aceea, în interpretarea istoriei trebuie să avem în vedere, pe lângă "explicația cauzală" (prezentă în ceea ce am numit zona de interferență a științelor naturii cu cele ale spiritului), și "concepția teleologică", după cum spune
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vitală și unitară a organismului, forță prin care și în care se edifică abia, se formează și se conservă fiecare celulă în parte. Indivizii nu mai sunt niște existențe autonome, care se întemeiază pe ele însele [...], ci centrul de greutate rezidă în conexiunea lor spirituală, în întreg" (s.n. apud P. Kampits, op. cit., p. 204). Pentru a releva totuși o diferențiere majoră între holismului lui Dilthey și universalismul lui Spann, merită să cităm și comentariul făcut de Peter Kampits în legătură cu acest pasaj
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la Dilthey aspectul unei confruntări între claritate (Klarheit) și profunzime (Tiefe): claritatea "nu recunoaște decât sensibilul reprezentabil" ni se spune în Einleitung... -, în timp ce profunzimea "ar vrea să exprime caracterul insesizabil și totuși real al unui context care nu poate să rezide în nici un element sensibil particular"13. Discuția este reluată de Husserl, care într-o manieră polemică separă tranșant caracterul "impersonal"14 și "supratemporal"15 al științei de caracterul personal al filozofiei ca Weltanschauung, precum și de semnificația doar temporală a acesteia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o continuitate de "unități", care sunt impenetrabile, dar complementare în raport cu un întreg ipotetic ("unitatea filozofiei") și în același timp reprezentative pentru acesta (pars pro toto), aidoma monadelor lui Leibniz (vezi II, 2Bh). Despre al doilea motiv am vorbit deja. El rezidă în deosebirile dintre știință și filozofie în ceea ce privește "aria" investigației și "zarea interioară": practica științifică cercetează un domeniul strict delimitat și are "o zare interioară" bine determinată, pe când filozoful (teoreticianul în genere) vizează totalitatea existenței, iar "zarea lui interioară" rămâne "indeterminată
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
limbajul filozofic. Toate considerațiile anterioare ne conduc spre aceeași idee: la Dilthey rămâne o zonă "insondabilă", neacoperită conceptual, cea a vieții. Dar aceasta nu este, așa cum crede Metzger, o carență a filozofului, ci a filozofiei înseși. Carența, relativitatea unui sistem rezidă în dualismul funciar al filozofiei înseși. Tocmai acest dualism provoacă păcatul originar al filozofiei: acela de a lăsa descoperit din punctul de vedere al conceperii riguros obiective, de tip științific, o zonă "insondabilă"; nefiind un țel al științei ce urmărește
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
măcar ar putea fi satisfăcute, cu atât mai mult cu cât ele sunt asumate în mod liber. Ca atare, nu credem că abordarea îi poate fi imputată lui Dilthey. Ea poate fi privită, cel mult, ca un viciu funciar, ce rezidă în aspirațiile divergente ale metafizicii înseși. Tocmai acest dualism generează păcatul ei originar, acela de a stărui să descopere "corelația universală", fără a avea vreodată sorți de izbândă. Având în vedere această precaritate a spiritului, "ahoreticul"69 Noica ar diagnostica
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sugestiv că "știința s-a imunizat metodic față de ispitele înaltului și adâncului" și chiar în "această asceză orizontală" (a clarității, conform lui Dilthey) stau "tăria și slăbiciunea ei"92. Aici am completa că, în aceeași măsură, "tăria și slăbiciunea" metafizicii rezidă în "verticalitatea" ideilor acesteia, adică în "profunzimea" lor în varianta diltheyeană. Însă din pricina faptului că nu putem avea o cunoaștere cu valoare obiectivă decât despre relații, dar nu și despre natura reală a lucrurilor, orice explorare în adâncime descoperă mereu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ca și cel italian 7 și cel francez, a folosit pentru trasarea liniei de demarcație dintre cel două ramuri de drept fapta sau actul de comerț. Dificultatea aplicării în practică a acestui criteriu delimitativ și implicit a stabilirii materiei comerciale rezidă în lipsa unei definiții sintetice legale sau doctrinare unanim acceptate a faptei de comerț. Încercările de a încadra într-un concept unic materia comercială, așa cum era ea circumscrisă prin textele pozitive, nu a reușit, astfel încât s-a recurs la sistematizarea materiei
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
de contracta. Un om conștient va putea decide asupra încheierii unui contract, conform intereselor sale. Formarea consimțământului este un proces psihologic, uneori destul de complicat. Ca și în orice act juridic, și în cazul contractului ne interesează voința juridică. Importanța consimțământului rezidă nu numai în decizia unei persoane de a se obliga juridic, dar și în manifestarea acestei hotărâri. Absența totală a consimțământului atrage nulitatea absolută a contractului. Consimțământul este important, deoarece face dovada voinței persoanei de a se obliga. În cazul
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
sa de sine. Pentru a avea efectul scontat, se impune ca aplicarea pedepsei să fie urmată de aprecierea comportamentului dezirabil sau măcar de specificarea acestuia și recompensarea sa ulterioară. De reținut că nu se recomandă utilizarea pedepsei corporale, ineficiența acesteia rezidând din următoarele considerente: vizează persoana și nu comportamentul acesteia; nu conduce la identificarea cauzelor comportamentului; stabilește o barieră între cadrul didactic și elev; scade stima de sine a elevilor; are consecințe emoționale asupra elevului: frica, izolarea etc.; crește frecvența comportamentelor
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3071]
-
șomajului. Acest proces va fi însoțit de o consolidare a puterii Statului care îl va face apt "să creeze fundamentele unei adevărate democrații economice și sociale". Planul vizează gruparea tuturor forțelor sociale active împotriva capitalismului financiar și monopolist. Originalitatea sa rezidă în voința de a organiza lupta împotriva fascismului, nu adoptînd o poziție antifascistă, ci atacînd cauzele fascismului. Față de acesta din urmă, nu mai trebuie adoptată o atitudine defensivă, ci ofensivă. Spre deosebire de stînga socialistă belgiană și mai ales internațională, de Man
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
fizice, sau a unor norme speciale referitoare la investitorii străini. Persoana fizică trebuie să aibă capacitatea cerută de lege pentru încheierea actelor juridice, adică să aibă capacitate deplină de exercițiu, așa cum se prevede expres în art. 6 din L.S.C. Explicația rezidă în aceea că prin semnarea contractului de societate asociatul își asumă obligația de a contribui la formarea capitalului social al societății, de a transfera o valoare patrimonială către aceasta, obligația de aport, deci este necesar ca el să aibă capacitatea
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
nu are naționalitate proprie, nici patrimoniu propriu, distinct de al societății mamă și nici organizare de sine stătătoare. Ea dispune de anumite atribute de identificare, între care un sediu statornic permanent, diferit de cel al societății fondatoare 135. dependența economică rezidă în aceea că ea lucrează cu bunurile aparținând societății mamă și în limitele autonomiei care i sau fixat. Obiectul său de activitate se circumscrie celui al societății. Sucursala încheie raporturi juridice cu terții în numele și pe contul societății mamă sau
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
vindeca prin pildele sale de iubire, credință și curaj, duse până la sublimul zădărniciei. Pilde date de câțiva români care au înfruntat teroarea și Spitalul Psihiatric, mergând până la capăt, dezicându-se de "înțelepciunea" lașității colective. Marea remușcare a lui Octavian Paler rezidă în necredința sa "că, prin credință, se poate muta un munte", în faptul că a ezitat să facă pasul de la estetic și moral spre religios. Acel "primum vivere" l-a făcut să accepte posturi oficiale, să scrie cărțile supraviețuirii tip
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Rim s-a făcut mai de înțeles..." (s. n.) Ca și portretul, decorul spațial se exprimă redundant, repetitiv la distanță în text, focalizator. Romanul îl solicită ca substitut metaforic, uneori într-o manieră emfatică. Ultima expresie a identificării domiciliului cu personajele rezidă într-o concentrare care nu lasă loc nici unei intercalări: "Numai doamna Vera odăi cu pelargonii la fereastră și brizbiz cu dantelă cu igliță model greu doamna Vera, soacra băcanului casă corp coloniale-delicatese-băuturi, peste drum de casa Rim doamna Vera, necunoscînd
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
să le degaje din faptele marelui voievod, a cărui amintire sacră o invoca drept sursă de revigorare națională. Romantismul, atât de atent la simboluri, a făcut caz, precum se știe, de un "testament" ștefanian. Adevăratul testament al ctitorului de la Putna rezidă însă în spiritul evocat de generația lui Eminescu, la patru secole de la sfințirea mănăstirii, spirit reactualizat și mai apoi, la 1904, la 1919, pentru a cita numai două momente semnificative. Recenta serbare organizată acolo, la 27 mai, sub semnul "culturii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de artă"5. Nuvelă Omul din vis are, într-adevăr, ca pretext un motiv poesc: degradarea prin viciu a unui (anti)erou care ajunge, întocmai ca William Wilson, să confunde planul realității și cel oniric. Confuzie în care credem ca rezidă chiar punctul de rezistență al nuvelei (deși nu puțini critici i-au imputat tocmai acest "amestec incoerent de realitate și închipuire", considerându-l drept principala cauză a "eșecului"6 cezarpetrescian). Însăși descrierea mediului citadin, cu care se deschide nuvelă, anticipează
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
fiind că este rodul unui fenomen oarecare, nu are nici un sens. Hazardul, pentru Cioran, inseamna ori că ai câștigat la loterie, ori că te-ai născut, soarta sau fatalitate, cu interpretarea acestora. În maniera de a interpreta ceea ce se contemplă rezidă diferența diametrala între concepțiile celor doi gânditori, Nietzsche și Cioran. Plecau de la o viziune comună: hazardul, asumând caracterul pe deplin fortuit al existenței, însă, în timp ce Nietzsche îi refuză orice necesitate de drept, îi recunoaște necesitatea de fapt, care îi exclude
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
istorie și față de mare parte din aspectele vieții moderne. Ceea ce lipsește în opera lui Cioran este efortul disperat al lui Nietzsche de a depăși nihilismul (doctrina eternei și, deci, a inutilei repetiții). Diferența cea mai vizibilă între cei doi gânditori rezidă în modul în care văd platonismul. În timp ce Nietzsche, care disprețuiește istoria, dar, în același timp, trăiește obsedat de timp și moarte, respinge retorica lui Platon, considerând-o "capcană cea mai mare și de cea mai rea-credință în transcendență intelectuală platonica
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sosește, mai devreme sau mai tarziu. Totul e egal atunci când ai pierdut iluzia de a fi etern"25. Pentru Kierkegaard, iar mai tarziu pentru existențialiști, constiinta de sine este conștiința propriei limitări. Pentru Cioran, "propria limitare", contra căreia se revoltă, rezidă în neputința de a se apropia de o Divinitate care se dezinteresează de operă să, ceea ce îi creează senzația precisă că nu mai ai nici o punte spre nimeni, ca, adunat în tine însuți, ai putea să te întreci, să te
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
eroic, sunt întruchiparea omului în căutarea unui grăunțe de absolut, al omului total, în care se opun dar se și compun spiritualul și virtualul, luciditatea intelectului și forță impulsurilor profunde, senzitive sau emotive. Pentru Sábato, tocmai în această coincidentia oppositorum rezidă demnitatea omului adevărat, pe care românul autentic trebuie să îl aprofundeze și să-l redea artistic. Prin însăși hibriditatea lui, la jumătate de drum între idei și pasiuni, românul era destinat să efectueze integrarea reală a omului scindat, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
legată de însăși geneza omenirii. Rezultat al purei întâmplări sau al studiului îndelungat, invențiile sunt menite să ne ușureze sau, pur și simplu, să ne condimenteze viața de zi cu zi. Calitatea vieții cetățenilor și viitorul unei națiuni în contemporaneitate rezidă în orientarea spre politica de cercetare-dezvoltare-inovare și spre dezvoltarea unei piețe autentice a cercetării-dezvoltării-inovării, în plan național și la nivel european. Sistemul economic național trebuie conceput în așa manieră încât să cuprindă, într-un spațiu unic al cercetării-dezvoltării-inovării, instituțiile publice
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
conduc la elementul de mijloc, respectiv dezvoltarea, cu trimitere directă la creșterea economică. Conexiunea dintre cele trei elemente are ca scop generarea unui avantaj competitiv nou. Practic, și cercetarea, și inovarea reprezintă mijloace, instrumente, iar nu scopuri în sine; scopul rezidă însă în dezvoltare și creștere economică. Din acest punct de vedere, lucrarea noastră face trimitere la Adam Smith și la lucrarea sa "Avuția națiunilor", legitimând astfel demersul întreprins de a evalua creșterea economică indusă prin dezvoltarea sectorului de cercetare-inovare. Cercetarea-dezvoltarea-inovarea
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
în economie, au dezvoltat, în timp, o veritabilă piață a cercetării-dezvoltării-inovării, având ca arhetip piața, în general. Conceptul de "piață" îl percepem în sens larg, cu scopul de a surprinde, concomitent, atât "interacțiunea dintre consumatori și producători, a cărei motivație rezidă în schimbul anumitor produse"2, cât și "substituibilitatea cererii și a ofertei"3 într-un cadru organizat și reglementat. Aici, cererea și oferta axate pe cunoștințe dau formă unei piețe relevante, distincte piața cunoștințelor, parte componentă a pieței generale. Pe această
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
șubred, costurile suplimentare la constituirea unei societăți comerciale etc. sunt factori care fac imposibilă funcționarea unei economii bazate pe cunoaștere. În literatura de specialitate se apreciază că dificultatea atingerii obiectivului de competitivitate economică europeană la superlativ, pilonul principal fiind cunoașterea rezidă într-o serie de factori, ce vizează: populația asiatică, care este mai inovativă față de cea europeană; mediul mai competitiv de pe piața asiatică, comparativ cu cel european; accentul pe educația de calitate, mai bine pus pe piețele asiatică și americană 20
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]