2,125 matches
-
amplificată acum de perspectiva neantului apropiat și a vieții pline lăsate în urmă, a intrat într-o fază foarte ciudată, aproape patologică, a redescoperirii propriului trup. Venea în vizită ferchezuită ca o împărăteasă egipteană, și când întorcea repede capul, dintre riduri îi cădeau fragmente minuscule de pudră. Mă săruta pe amândoi obrajii, lăsându-mi salivă pe colțurile gurii, iar când se îndepărta îi vedeam rujul dus, pierdut printre crâmpoțelile buzelor. Mă mângâia mereu pe creștet și pe antebraț. Când rămâneam singuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
îi evidențiază volumul și proporțiile maxilarului. În ceea ce o privește pe Mama Mare, ea privește drept în aparat, cu ochii mari și cu o schiță de zâmbet, care aduce mai mult a surpriză decât a încercare de a plăcea. Nici un rid nu străbate obrazul vreuneia, cu excepția celor trei liniuțe din colțul ochilor Mamei Mari. E adevărat că poza e veche, pe când Mama Mare avea doar 40 de ani, dar, prin contrast, ofilirea uneia și înflorirea celeilalte sunt izbitoare. În sfârșit, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gol: cea a gâtului. Sub efectul nisipului, porii se deschiseră și pielea începu să transpire, lăsând să cadă picături de grăsime. Luară, atunci, cu ajutorul unor frunze de palmier, pietrele încinse și începură să „calce“ delicat fețele, încercând să nu formeze riduri și ca obrazul să păstreze trăsăturile originale. Un miros dezgustător a carne friptă se întinse prin tot satul, dar nimeni nu făcu nici un gest, nici măcar nu păreau să-l fi simțit, căci toți erau atenți la ceremonie. Încet, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ambele mâini pe brațe. Când ajunse la masă, ea Îi trase scaunul și apoi, când stătea pe el, se așeză În fața lui. Amândouă farfurioarele Capodimonte aveau pe ele crăpături ca niște fire de păr, radiind dinspre margini spre mijloc ca ridurile pergamentoase pe care el și le amintea pe obrajii bunicii sale. Lingurile străluceau și lângă farfuria sa se afla un șervețel de olandă călcat Într-atât Încât stătea docil sub formă de dreptunghi. Signora Ruffolo turnă două cești de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
răutăcios. Bine! Voi incepe. A fost odată, ca niciodată un... Dar nici nu am apucat să mai spun un cuvant că micul prinț mi-a spus nervos: O știu pe asta! Era așa de enervat, că i se forma un rid deasupra năsucului. Vreau altă poveste! Bine! Un balaur zbura singur pe cerul înstelat al nopții... Stai! țipă micul prinț. Nu vreau o poveste inventată, vreau una reală! Am inteles! Of! Într-o seară caldă de vară mergeam pe o străduța
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]
-
Amandei nu s-a materializat până la urmă. —Băiețel, a spus Una, așezând pe stomacul Amandei un gogoloi plin de sânge. Amanda s-a holbat la el. Nu era heruvimul blond pe care și-l imaginase ea. Era brunet, plin de riduri și pliuri și cu o piele roșiatică neplăcută. În plus, ceva legat de trupul copilului îi amintea mamei de partea interioară a gâtului unei păsări, așa că Amanda a fost bucuroasă când Una a luat pruncul ca să-l curețe. Femeia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nici un produs cosmetic. Nu cu bună știință. „Numai oamenii mici plătesc“, o auzise Hugo de nenumărate ori spunând. „Oamenilor ca mine li se dau lucruri.“ —Ăsta, a mârâit Amanda continuând să agite tubul, e un tratament special de piele. Îndepărtează ridurile și dă strălucire feței. —Ei, dacă te consolează, a ripostat Hugo, fundulețul lui Theo arată foarte strălucitor. —Nu ești bun de nimic, a explodat Amanda. Râde ciob de oală spartă, i-a sărit muștarul lui Hugo. Plecarea asistentei Harris scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cufundată în penumbră, geamuri mari pe care se preling neobosite picăturile unei ploi interminabile. Lacrimi pe obraji de sticlă, își spuse, începând să se dezmeticească, partea cea mai bună dintre toate este că astfel de obraji nu vor face niciodată riduri, în ciuda timpului scurs. Încercă să se ridice din pat și observă surprins noroiul uscat care așternuse flori de pământ pe lenjerie. Lucia nu era. Ar fi putut să schimbe cearceafurile astea, totuși, mormăi. Dar cu siguranță că nu a vrut
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din oglindă, ce dezvălui o figură blajină, pe care puzderia de gânduri își puseseră deja pecetea lor, era a lui. Dar, cum i s-a încrețit pielea de pe frunte și pe sub ochi... și acele două crestături adânci pe amândoi obrajii!... Riduri adânci îi brăzdau obrajii! Anii trecură brusc pentru el, și înnoptarea vieții venise. Era pe la toacă... Glasul clopotelor de la Mitropolie, de la Golia, Bărboi... Nicoriță... din tot orașul, se ridica pe multe voci spre Cer pe acoperișul lumii. Slujba de Vecernie
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Îi spune Père Joseph bătrânei În franceză. BĂtrâna dă din cap aprobator și Îi face semn Chenei să pună de ceai. Are dinții din față rari și lungi ca niște lopeți și, chiar și când nu zâmbește, are foarte multe riduri pe față - trăsĂtură considerată simbol al Înțelepciunii la inuiți. Încerc să depistez de unde vine zgomotul În surdină al unui aparat de radio, singurul obiect din lumea modernă care pare să fi fost integrat totuși În peisaj. — Cum de ați părĂsit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
îi spune Père Joseph bătrânei în franceză. Bătrâna dă din cap aprobator și îi face semn Chenei să pună de ceai. Are dinții din față rari și lungi ca niște lopeți și, chiar și când nu zâmbește, are foarte multe riduri pe față - trăsătură considerată simbol al înțelepciunii la inuiți. Încerc să depistez de unde vine zgomotul în surdină al unui aparat de radio, singurul obiect din lumea modernă care pare să fi fost integrat totuși în peisaj. — Cum de ați părăsit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ioana 52... <victor>: bună, ioana <ioana 52>: bună. Vrei să facem cybersex? <victor>: oops, de aceea ești aici? <ioana 52>: am auzit de chestia asta. Sunt mai bună decît 10 fetițe de-astea! <victor>: te cred nu se văd nici ridurile... <ioana 52>: nu-i asa? E exciting. Nu o dată am și cîteva orgasme la rînd. Vrei să încerci? Puștanii se dau în vint după asta <victor>: nu mai sunt puștan. Cînd am nevoie de orgasme, o am pe nevastă-mea
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
maria>: <victor37>: praf a făcut toți bărbații din grup <maria>: lol <victor37>: vorbea franțuzește <victor37>: ghidul nostru s-a blocat. Nu numai că era frumoasă, dar el știa... rusește <maria>: lol. Se uită prietenii la mine și mă întreabă de ce rid. Îmi dai voie să le povestesc și lor? <victor37>: de ce nu? Stai să termin <maria>: ok. Și? <victor37>: l-a întrebat - prin mine și un altul din grup - cum de nu stie franceză, căci a declarat că o știe <maria
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
maya>: da. De aceea nici nu mai merg la intilniri, chefuri... <victor37>: daca nu mergi, e greu să-i intilnesti <maya>: de aceea m-am bucurat cînd am descoperit chatul <maya>: aici pot vorbi. Aici nu mă bilbii. Băieții nu rid de mine <victor37>: nici unul? <maya>: doar cînd le spun că sunt bilbiita <victor37>: chiar, m-am mirat cînd mi-ai spus de la inceput <maya>: de obicei nu o spun. Aici te poti ascunde <maya>: poți să te dai oricine <maya
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pleacă. Se duce față la o prietenă <vic50>: asta am aflat-o mai tîrziu <vic50>: și îi povestește despre ‘beethoven’ cu barbă și halatul lui rufos. <vic50>: recunosc, purtăm barbă și aveam halat rufos <maya>: și ascultai beethoven <vic50>: da. Rid fetele de se crăcesc (nu știu cine folosea această expresie...) <vic50>: cea mai proastă afacere în tirg... <maya>: tu nu ai considerat-o pe fătuca destul de bună? <vic50>: bună la ce? avea calitățile ei. De la munte, părinți bogați, ciobani necolectivizați, urda, cas
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
au plecat, au venit alții <victor37>: fete ‘liber-schimbiste’ <maya32>: da. Ce importantă are? Luau pastile <victor37>: nimic nu se schimbă... <maya32>: numai eu nu mi-am găsit pe nimeni <maya32>: cînd mă auzeau bilbiindu-ma, începeau să rida <victor37>: numai idioții rid de defecte fizice <victor37>: e lipsa de educație <maya32>: știu. De aceea nici nu îmi părea rău <maya32>: erau tipi bine, atît. Fetele nici nu doreau altceva <victor37>: mmm inimi sprintare... <maya32>: îmi venea să plec acasă. Nu-mi doream
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
vrei să-mi dai de Înțeles că s-ar putea ca mai tîrziu să n-o iubesc la fel de mult pe Camelia, te asigur că asta nu se va Întîmpla! Chiar dacă În jurul ochilor ei albaștri vei vedea că apar din ce În ce mai multe riduri, picioarele ei nu vor mai fi la fel de frumoase, mijlocul ei se va mai Îngroșa, iar sînii nu vor mai fi la fel ca acum? Dar astea se vor Întîmpla peste mulți ani și nu cred că-ți Închipui că n-
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
trecuse de treizeci, era o femeie frumoasă Încă, i-ar fi stat mai bine la o emisiune de sfaturi practice la televizor, așa ar fi trebuit să arate o gospodină-simbol. Cu vreo trei-patru kilograme În plus, nu mai multe, cîteva riduri de expresie, numai filmată de aproape s-ar fi deslușit asta; cearcănele, vagi, nu ar fi fost, pentru telespectatori, decît urme, lăudabile, datorate maternității; nopțile pierdute În preajma leagănului lăsaseră semne, și-ar fi zis aceștia; ar fi fost Îndrăgită. Ingrid
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
terminau țigările. Pentru ca nu cumva, Într-un exces de sinceritate, să spună cine știe ce. Dacă ar fi dezvăluit adevărul lui, precum Marika pe al ei, fața lumii nu s-ar fi schimbat, cel mult s-ar mai fi ales c-un rid. Oricum, era zbîrcită toată. Un interviu real, dacă Thomas chiar ar fi fost ziarist, nu le-ar fi redat celor doi fiul; Thomas nici nu știa cum să Îl numească, mai fiu era pentru Marika, se hrănise din sîngele ei
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
butoane. Antonia, cu poșetuța ei, nu era capabilă de așa ceva, nu avea Înăuntru decît o cheie, cîțiva bănuți, o batistă parfumată și o pudrieră. Bătrînă, bătrînă, dar cochetă; și ăsta era un păcat; unul mic, Încerca să-și mai ascundă ridurile. Și să miroasă frumos, se stropea cu apă de colonie, cînd pleca de acasă. Și cine știe ce vedea Antonia În oglinda pudrierei, cînd o deschidea? Dacă i se arăta, numai ei, tot ceea ce avea să fie? Thomas, fără să vrea, se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
în spatele primului șir de vile istorice construite cu fața spre mare, beneficia de multiple energii favorabile. mai puțin expuse vînturilor și intemperiilor, mai puțin admirate de privirile invidioase ale mulțimii, acele case din rîndurile doi și trei aveau mai puține riduri și respirau o mai mare încredere în sine. De 41 de ani, de cînd venea cu regularitate la trouville pe malul oceanului, Bernard încerca să scrie. Camera de la mansardă cu vedere spre mare era de altfel singurul loc din lume
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
numeroase și prea disparate, iar unele se evaporau sau mureau în fața lui. nisipul se usca repede, crabii și scoicile comestibile erau culese cu fervoare de zeci de indivizi echipați cu cizme de cauciuc și găleți din plastic. Mesajele conținute în ridurile nisipului erau pur și simplu strivite sub tălpile curioșilor, ale copiilor grăbiți să ocupe spațiul proaspăt eliberat de sub ape... — Ce dezastru ! Ce dezastru ! striga uneori Bernard, panicat. opriți-vă, nu vă dați seama că distrugeți un text, o Poveste ? 51
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un fildeș al elefantului și-i contrazise pe ceilalți spunând: așteptați, elefantul este ca o spadă ascuțită și puternică. Al cincilea interveni și zise: nu, este ca un zid solid și plin de pori. Acesta tocmai atinsese coapsa plina de riduri a animalului. Al șaselea orb puse mana între timp pe trompa elefantului și spuse: nici unul dintre voi nu are dreptate; elefantul este asemănător cu un șarpe imens. Cei șase orbi au continuat să discute toată ziua dar nu au reușit
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
la decolare, un păhărel cu lichior. Când se reînturnară tăcuți în salon, o surprinseră pe Patricia umflîndu-și și dezumflîndu-și obrajii în fața unei piese fragile și aeriene de mobilier, ce purta încastrată, în mijlocul panoului furniruit, o oglindă rotundă. Patricia își pipăia ridurile, își balansa capul și, când starea sa sufletească lua o turnură ce îi scăpa lui Pinky, își arăta dinții. Ce dracu putea întrezări asta acolo, când de doftoricit, de la o anumită vârstă, era clar că o doamnă atât de cochetă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
veseli și n-aș mai pleca dacă nu mi-ai ține tu în poza aia după umăr. Mi-am tatuat pe umeri epoleții tăi de colonel, mi-am tatuat pe piept decorațiile tale și sub ele s-au înșirat deja ridurile. Am tras cu ochiul și am văzut că tu vii în fiecare dimineață de foarte departe până în dreptul pozei atârnate pe perete. Și-ți lipești fruntea de luciul imaginii și privești în gol până când ne trezim noi și trebuie să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]