1,913 matches
-
într-un spectacol, deopotrivă, tragic și comic, încât, de la un anume moment al dezbaterilor, un adevărat scandal deveniseră chiar ei - „demolatorii” și „apărătorii” poetului. Și asta din simplul motiv că încă foarte puțini pot să-și camufleze mediocritatea, platitudinea și ridicolul propriei înfățișări intelectuale atunci când scriu și vorbesc despre Eminescu. Cu toate acestea, sau tocmai de aceea, numărul „specialiștilor” în Eminescu, al celor care țin neapărat să-și facă publică opinia lor despre poetul național, crește cu o progresie aproape astronomică
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
întotdeauna ofertele, cu un sentiment de umilință și frică de eșec. Inhibarea mea este sporită poate și de tonele de omagii stupide și sterile care se scriu în fiecare an de ziua poetului. La ce bun să sporesc cantitatea de ridicol și impostură? Mai bine îmi rezerv câteva ore de lectură din Eminescu... Frumosul sonet pe care îl reproduc mai jos, este una din bucuriile revelatoare și reconfortante ale acestor lecturi. Dacă nu aș ști că a fost scris de Eminescu
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de-a-ntregul sedus de punctul de vedere al scriitorului, măcar unul binevoitor. Însă tocmai prezența presimțită a cititorului Îl va obliga pe autorul de jurnal să pună o surdină fantasmelor sale debordante. Intră În acest sentiment complex și teama de ridicol, și pudoarea, și acel dram de luciditate (Béatrice Didier Îl numește „pesimism”) iscate de solitudinea permanentă, sau de scurtă durată, În care autorul de jurnale intime se plasează de bunăvoie. Construindu-și autoportretul, scriitorul va avea grijă să ofere măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
original; p. ext. Bătaie de joc"73. The Oxford English Dictionary numește parodia "o compoziție în proză sau în versuri, în care specificul ideologic și formal al unui autor sau al unei clase de autori sunt imitate astfel încât să pară ridicole, în special aplicându-le unor subiecte ridicol de nepotrivite; o imitație a unei opere mai mult sau mai puțin apropiate de original, dar deturnată așa încât să producă efectul comic"74. Definiția de mai sus calcă pe urmele principalei teorii aristotelice
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
poetul apucase să moară de moarte bună"125. Altă dată, în Norii, parodierea are ca scop împotrivirea la o "învățătură" propovăduită de Socrate (ridiculizând chiar didacticismul acestuia), al cărui susținător declarat fusese, de asemenea, Euripide. Un moment culminant îl atinge ridicolul din comedia Femeile la sărbătoarea Demetrei, unde Aristofan convoacă (sub forma unei parodii la Banchetul lui Platon) o "adunare a femeilor", care, maestre în conducerea unor discursuri "veninoase", pun la cale condamnarea și uciderea lui Euripide. Pe lângă mai sus-amintitele paratragedii
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
doi termeni comparației permise grație alăturării dintre rapsozi și parodiști, aceștia din urmă având un sens diferit de cel pe care îl folosim în mod curent astăzi. Odinioară: "[...] au fost numiți parodiști pentru că, pe lângă subiectul serios propus, ei adăugau altele ridicole. Parodia este astfel o rapsodie transformată care, prin modificările verbale, este restabilită în spiritul ridicolului"191. De aici și anumite erori de judecată care, generate prin folosirea cuvântului ridiculis "în traduceri neadecvate, au determinat o viziune minimalizatoare asupra parodiei, considerată
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sens diferit de cel pe care îl folosim în mod curent astăzi. Odinioară: "[...] au fost numiți parodiști pentru că, pe lângă subiectul serios propus, ei adăugau altele ridicole. Parodia este astfel o rapsodie transformată care, prin modificările verbale, este restabilită în spiritul ridicolului"191. De aici și anumite erori de judecată care, generate prin folosirea cuvântului ridiculis "în traduceri neadecvate, au determinat o viziune minimalizatoare asupra parodiei, considerată ulterior un gen de joasă speță și confundată cu burlescul", în pofida faptului că "Madius folosise
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe Georges Minois (Histoire du rire et de la dérision, Fayard, Paris, 2000, p. 31, cf. Val. Panaitescu, op. cit.) să lege aristofanescul de dionisiac: "Râsul devastator al lui Aristofan nu lasă nimic în picioare: sacrul și profanul se cufundă laolaltă în ridicolul și obscenul cel mai crud posibil". 125 Op. cit., p. 50. 126 Popa, Marian, op. cit., p. 147. 127 Cf. Margaret A. Rose, op. cit., p. 11. 128 Cf. Mihail Bahtin, "Din preistoria discursului romanesc", în Probleme de literatură și estetică, Editura Univers
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în Italia. România a devenit un fel de mit negativ pentru Italia, dar presa italiană nu își dă seama că își face singură rău căzând în prăpastia subiectivismului. Românii au o zicală: "râsul râde", mai exact cine este atât de ridicol încât provoacă râsul râde pentru a distrage atenția de la propria persoană. Pe de o parte o presă care se încăpățânează să sublinieze până și cele mai mici ilegalități cu atâta vehemență și care lovește în stânga și în dreapta fără să gândească
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
creștinilor care, din convingerea de a deveni nemuritori și de a trăi veșnic, disprețuiau moartea și se sacrificau în număr mare, cu toată spontaneitatea, îmbrățișând martiriul. Critica sa față de această concepție pe care o aruncă și mai mult în sfera ridicolului, referindu-se la îngrijirea concretă a prizonierilor de către creștini, atinge apogeul, în gândirea sa, atunci când au asemenea opinii fără o demonstrație precisă. Credinței creștine îi lipsește în acest caz capacitatea cunoscătoare, exactitatea conformă logosului, obiecția pe care a adus-o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
succesor la tron al tatălui său: „Încetul cu încetul, regele Carol începuse să se preocupe mai mult de prestigiul său personal decât de interesul național. Căpătase pentru manifestările pompoase, pentru paradele bătătoare la ochi, un gust care se apropie de ridicol. În timp ce uzinele germane de armament mergeau din plin, Suveranul României dădea impresia că se interesează mai mult de croiala uniformelor sale sclipitoare, decât de mobilizarea necesară a armatei. În acele vremuri, țara avea nevoie de un monarh luminat, dar ea
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
a produs cel mai mare dezastru din istoria lor! Halal logică! Și azi maghiarii deplâng la nesfârșit dispariția granițelor care aparțineau altora, adică imperiului habsburgic, imperiu care oricum nu era unguresc? Dar pe ei se pare că nu-i deranjează ridicolul situației?! Până la tratatul de la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trăit sub guvernarea și administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia după Trianon, ungurii s-au trezit și ei fără stăpân, liberi să se guverneze cum
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
probabilitatea de a cădea în propria lui capcană, va trebui să renunțe din start la tot felul de minciuni și procedee improvizate, cu care să poată cuceri o fată. Chiar și acum, după atâția ani, pentru a nu cădea în ridicol, trebuie să suporte consecințele. Pentru a le evita era mai bine să se gândească în altă parte, la viitorul de la capătul călătoriei. Cu repartiția în buzunar se va prezenta la post; va fi profesor într-o comună suburbană, dar nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și urât (Aristotel), între valoare și nonvaloare, între efortul personajelor și rezultatul derizoriu al desfă șurării de forțe (Kant), între intenție și finalitate, între „viu și mecanic“ (H. Bergson). Aceste perechi con trastive generează conflicte derizorii, de nivel exterior, ilustrând ridicolul existenței personajelor. - Orientând observația comică spre generalitate și tipologie, dramaturgii antici și cei clasici prezintă viciile omenești prin intermediul măștilor și al „caracterelor“ comice, în comedii de moravuri, ori comedii de caractere, dar și prin comicul de intrigă sau de situații
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
vorba de "a părea savant prin citate, ci de a fi într-adevăr."(Charles Perrault).67 Proclamarea superiorității Modernilor se face mai ales în numele progresului științific în domenii precum astronomie, fizică, medicină etc., ce, prin noile descoperiri, aruncă în sfera ridicolului concepțiile anticilor. Greșeala lui Perrault este de a transfera această idee și în domeniul literaturii. Prin prisma evoluției neîncetate, el aplică un silogism oarecum deplasat, integrând creațiile literare în aceeași sferă cu produsele științei. Ori literatura în sine, prin complexitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
meschinăria conflictului propriu-zis. De altfel, ideea inutilității disputei se relevă și prin maniera în care sunt redate cele două tabere Anticii sunt creionați pe tot parcursul textului într-o lumină favorabilă, în timp ce Modernii sunt puși constant sub pecetea caricaturii, a ridicolului, ceea ce sugerează că laurii victoriei au fost atribuiți încă dinainte de a începe lupta, cel puțin din punctul de vedere al autorului. Ca urmare, deși se specifică de la începutul textului că finalul bătăliei este necunoscut întrucât s-au pierdut ultimele file
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al Partidului Popular și asupra căruia s-au adus numeroase și teribile acuzații cu privire la activitatea sa din timpul războiului. Alegerea lui Thomas Klestil în 1992 trebuia să permită o depășire a "afacerii Waldheim", dar funcția sa a fost umbrită de ridicolul unei situații de moravuri, puțin conformă cu morala familiei propovăduită de partidul său. În schimb, Alois Mock, ministrul Afacerilor Externe de la finele anului 1990, după ce condusese partidul timp de 10 ani, s-a bucurat de o mare autoritate morală. El
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
deși, în Războiul de Independență, ne-a garantat integritatea teritorială, a cotropit Bugeacul. A pretins că protecția noastră opera împotriva altor state și nu a celor care ne-au asigurat-o, adică a Rusiei însăși. Sau să ne amintim de ridicolul protestelor sovietice față de așa zisa ocupație a Basarabiei de către Romania. Se reclama distanța prea scurtă ce separa granița de Odesa. Mai târziu, nimic nu i-a deranjat pe sovietici să-și împingă frontiera în proximitatea Galațiului și a Iașiului. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Negocierea începe cu încercarea de a-și face adversarul să își expună primul oferta. Cineva trebuie să spargă gheața, așa că vânzătorii sugerează 2 milioane de dolari (limita de sus a plajei lor de negociere). Ei cred că această sumă de ridicol de mare și nu prea au curajul de a o propune, deoarece se tem că vor părăsi masa de negocieri în râsete generale. Spre surprinderea lor, cuumpărătorii nu par șocați. Vânzătorii de așteaptă ca replica cumpărătorilor să fie „Ce vreți
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
de la domiciliu [...]. * Pe lângă informatorii care raportau tot ce se întâmpla în teritoriu, mai exista posibilitatea ca oameni „bine intenționați” să trimită anonime și să semnaleze fapte prin care se simțeau lezați. În situația prezentată mai jos, ne dăm seama de ridicolul în care au căzut unii membri ai Partidului Muncitoresc Român. Forțati să treacă la ortodoxism, aceștia continuau să frecventeze biserica în care fostul preot încercau să mențină tradiția slujbelor greco-catolice. Mai mult decât atât, ei se declarau ortodocși convinși și
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
ar fi să se spună: aproximare a cunoașterii naturii în general - deci și a naturii umane) apare o tensiune inevitabilă în legătură cu măsura adevărului. Rezultatul demersului științific, al cunoașterii științifice cade sau nu cade pe adevăr. Tensiunea a generat teama de ridicol, de oprobiu într-o comunitate cu spirit critic acut (Kuhn, 1982). Soluția paradigmei lui Kuhn salvează cumva omul de știință de spectrul neadevărului, dându-i metoda prin care să se construiască adevărul. Paradigma este un Dumnezeu care-l ajută pe
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
semeni; recuzarea tuturor puterilor în afara celei pe care o obținem asupra propriei noastre persoane; natura soteriologică a filosofiei; rolul cardinal al educației în structurarea unui temperament filosofic; necesitatea imperioasă de a struni energiile animale din om; inegala valoare a existențelor; ridicolul valorilor artificiale - cum ar fi orgoliul sportiv; critica necumpătării alcoolice; refuzarea tuturor formelor de atașament, oricare ar fi ele; desconsiderarea paternității etc. Odată interpretate, toate aceste istorioare arată că există o distanță mare între ideea de greșeală îndeobște asociată lui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
apese pe trăgaci... 2 Hedonistul asasinat. Protarh joacă de la un capăt la altul rolul prostănacului. Intervențiile lui se rezumă la vreo zece rânduri într-un dialog de o sută cincizeci de pagini. Iar luările lui de cuvânt strălucesc printr-un ridicol desăvârșit: el nu înțelege, cere să i se repete, repetă el însuși, întreabă pentru a fi sigur că a înțeles, lasă întrebările fără răspuns, răspunde alandala sau prea târziu. Când ia cuvântul, o face pentru a aproba, a consimți, a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
primii palatele conceptuale dincolo de bine și de rău. Lumea merge, târâș-grăpiș, pentru că majoritatea oamenilor se mint, se iluzionează, construiesc decoruri de teatru în care-și spun povești. Pentru a nu privi în față mizeria propriei lor existențe, tragismul destinului lor, ridicolul oricărui divertisment social și ineluctabilitatea dispariției lor anunțate. De unde și delirul lor de invenții, tehnicile puse la punct pentru a evita să privească ceea ce trebuie văzut. Negare, rea-credință, refulări, proiecții, bovarism, tot atâtea mecanisme de apărare organizate timp de secole
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
el inventează astfel libertinajul în forma lui modernă. În această privință, Lucrețiu este contemporanul nostru. Evident, învățătura lui se află la antipozii creștinismului, care proslăvește virginitatea, celibatul, asceza și se decide să tolereze sexualitatea doar pentru a nu se expune ridicolului de a profesa o doctrină nepracticabilă, față de care credincioșii să-și ia zilnic anumite libertăți! Asociind sexualitatea, iubirea și procreația, supunând de altfel regimul sexual unui a priori sentimental și afectiv, Părinții Bisericii elaborează gândirea dominantă pentru întreaga noastră civilizație
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]