2,886 matches
-
sunt o scriere a suferinței. Tribulațiile evreilor sefarzi sub Almohazi în secolul al XII-lea, expulzarea din Spania în 1492, masacrele comise de cazaci în Polonia și Ucraina în 1648, expulzările succesive din diferite locuri din Europa, acuzațiile de omor ritual și diverse alte persecuții suscită, la rândul lor, propriile cronici. Și astăzi, când se evocă istoria evreilor, este scoasă în evidență tot această memorie a suferinței, devenită numitorul comun al unui popor dispersat, creând în același timp o identitate pentru
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Romei. Acestea fiind spuse, se cuvine să distingem între martiriul ca acceptare voluntară a morții și martiriul ca sinucidere și ca omucidere. Dacă a muri în Numele lui Dumnezeu este, în anumite circumstanțe, o obligație, actul sinuciderii și a fortiori omuciderea rituală nu sunt deloc încurajate, nici cerute în literatura rabinică. De aceea, când martirii de la Mainz se dedau la acest ritual, ei nu împlinesc un vechi ideal care ar fi căzut în desuetudine. Este vorba de acte spontane. Și putem considera
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
impactul flagelanților, grup de penitenți de inspirație apocaliptică care ațâța furia săracilor împotriva evreilor, aceștia au suferit, desigur, masacre și expulzări în timpul ciumei din 1348-1349, fiind bănuiți că otrăveau fântânile și răspândeau boala. Dar, dacă ei sunt acuzați de ucidere rituală, țiganii sunt mult timp acuzați de canibalism. În orice caz, condiția evreilor a rămas mult timp mai de invidiat decât cea a iobagilor, fie și numai prin relativa mobilitate de care se bucurau, putând merge de la un senior la altul
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
practicii din epoca medievală, și puneau plăci comemorative în sinagogi. Este vorba încă de stadiul comemorării personale a exterminării, înainte de trecerea, după procesul Eichmann din 1961, la dimensiunea colectivă, marcată de monumente și ceremonii care, treptat, preiau și ele elemente rituale din liturghia tradițională. Procesul Eichmann însuși ia turnura unei povestiri sacre, narată de supraviețuitori, care accedeau astfel ei înșiși la sacralitate. O povestire sacră care ținea de acum loc de istorie și urzea memoria genocidului cu mai multă forță decât
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
renunțat la tacâmuri (care s-au dovedit astfel și ele fără importanță pentru supraviețuire), se iubesc peste tot și sfidează proprietatea individuală. Duc un trai simplu, dar fericit. Mass-media se restrâng la sfaturi practice, reportaje din producția efectivă și cântece rituale. Duminică, cu mic cu mare, participă la concursurile de trântă. Cine câștigă conduce orașul până la următoarea trântă". Iar viața prosperă din Crăcile Mari se datorează și afluxului fără precedent al turiștilor veniți de pretutindeni să vadă " Oamenii de Neanderthal cu
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
resping abstracțiunile și recurg la pragma tism, la observații și experiență drept criterii principale de analiză. Mișcarea lor s-a numit Instituționalism și încearcă să lege relațiile economice de cele instituționale. Unii îl urmează pe Veblen, care insistă asupra "caracterului ritual" ca trăsătură specifică a instituțiilor, alții vor pune un accent mai mare pe aspectele sociologice ale analizei economice, cum ar fi John Common, care propune controlul "acțiunii colective asupra celei a indivizilor". Cu toții vor acorda o atenție mare chestiunilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
care consumul din faza III poate fi asemănat cu o mică sărbătoare. Fără îndoială că un adevărat abis desparte sărbătoarea tradițională de consumul actual, acesta din urmă fiind o chestiune de ordin privat și material, pe când sărbătoarea e colectivă și rituală. Totuși, similitudini există. Tot așa cum sărbătoarea are, simbolic, menirea de a reda viața, după haos și moarte, unui corpus social, actul consumului vizează, prin căutarea noutății, să redinamizeze complexul aici-acum, să exorcizeze uzura timpului individual, să reintensifice durata. Dacă universul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a menține modelul asociativ al șezătorii, într-o perioadă pe care chiar ea o caracterizează ca fiind una a profundei diminuări a coeziunii între membrii comunității. Preotul, de cinci ani venit în sat, „inventează tradiții” și sporește, în cadrul unor acte rituale, numărul contactelor sociale bazate pe cooperare. „Tații de vecini” sunt, printr-un mecanism de legitimare tradițională, recunoscuți și respectați. Astfel de lideri locali, formali și informali, sunt capabili „să mobilizeze populația pentru realizarea unor proiecte comunitare” (Sandu, 2003, p. 38
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
Într-adevăr, noi am acceptat această cerere, avem în grija noastră această problemă și dăm regulat, atât Guvernului român cât și Ambasadelor americană și israeliană, situația tuturor părților.” Notă, 23.12.1984: „Pe data de 21.12.1984, la cantina rituală din București, [...] a avut loc o întrunire a evreilor la care au participat și 10 oaspeți de peste hotare printre care s-au remarcat N.M. [...] și A.S. [...]. Cu acest prilej, a luat cuvântul și rabinul G.B., menționând că evreii din România
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
exprimat părerea că inelul - o dată intrat în posesia lui G.B. - ar putea «să-și piardă urma». „Obiective mozaice de asigurat cu forțe de miliție, 17-20.08.1987: Templul Coral, FCE și CEB - Sf. Vineri 9 - 1 ofițer + 4 subofițeri Cantina rituală - Popa Soare 18 - 2 subofițeri Revista Cultului Mozaic - Popa Rusu 24 - 2 subofițeri Muzeul Evreiesc - Mămulari 5 - 2 subofițeri TES (Teatrul Evreiesc de Stat) - Iuliu Barasch - 2 subofițeri Sinagoga Mare - V. Adamache 11 - 2 subofițeri Sinagoga - N. Beloianis 9 - 2
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
Efigiile interstițiului: de la eidolon-ul și de la colossos-ul Greciei Antice la zeul-obiect africantc "Efigiile interstițiului\: de la eidolon‑ul și de la colossos‑ul Greciei Antice la zeul‑obiect african" Într-adevăr, antropologia ne oferă un întreg ansamblu de date referitoare la procedurile rituale care, în practicile simbolice, au rolul de a articula raporturile dintre vii și morți. Iar în centrul acestor proceduri, raporturile vizibilului cu invizibilul se stabilesc în jurul unor ritualuri ce antrenează corpul îmbrăcat și/sau mascat, statuia sau obiectul fetiș în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Capul lui Gorgo, divinitatea redusă la mască, indică, observă Vernant, alteritatea extremă, cea a lumii morților de care nu se poate apropia nici o ființă vie. Gorgo se află totuși în relație cu Dionysos, divinitate mascată și zeu al posedării, procedură rituală în timpul căreia este incarnat Celălalt, adică puterea nevăzută, puterea venită de pe tărâmul umbrelor care a pus stăpânire pe trupul posedatului. Și se poate întâmpla ca unui bacant (variantă masculină a bacantei) al lui Dionysos să i se substituie un bacant
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
iată, crede Marc Augé, esența concepției africane despre moarte, concepție ce refuză reducerea corpului la starea de simplu obiect pasiv. Ca și în Grecia, în Africa, moartea este multiplă. Întreaga existență a omului cunoaște ritmuri diferite de stingere, iar activitatea rituală din jurul morții este menită și aici să „arunce o punte”, să „stabilească o continuitate” între vii și morți, între vizibil și invizibil, material și imaterial, corp-obiect și putere nevăzută. Marc Augé insistă asupra dificultății de a gândi inanimatul, moartea constituind
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cu puterea invizibilă se întemeiază posibilitatea trecerii de la aici la altundeva, a schimbului dintre viață și moarte. Cadavrul ca dublu și statuiletc "Cadavrul ca dublu și statuile" Cum se concretizează acest tip de gândire bazat pe relație în unele strategii rituale ne-o arată Jean-Paul Eschlimann, în studiul său consacrat riturilor funerare la triburile Agni din Coasta de Fildeș 1. Strategiile rituale implică aici două acțiuni paralele: pe de o parte, îmbrăcarea trupului neînsuflețit și machierea lui; pe de altă parte
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
statuiletc "Cadavrul ca dublu și statuile" Cum se concretizează acest tip de gândire bazat pe relație în unele strategii rituale ne-o arată Jean-Paul Eschlimann, în studiul său consacrat riturilor funerare la triburile Agni din Coasta de Fildeș 1. Strategiile rituale implică aici două acțiuni paralele: pe de o parte, îmbrăcarea trupului neînsuflețit și machierea lui; pe de altă parte, confecționarea unor „sculpturi”: statuete, vase de pământ cu un chip desenat pe ele sau simple vase funerare - pe scurt, toate variantele
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
iar Hecuba pe Priam. Morții de demult nu mai pot decât să-i primească în tăcere pe morții de acum. Ultima invocare adresată morților de către Hecuba, la sfârșitul piesei, o Hecuba prăvălită la pământ și lovindu-l cu pumnii - gesturi rituale, menite să cheme duhurile celor morți din adâncurile unde zac -, această ultimă invocare, așadar, nu mai este decât un ritual zadarnic. Din răposatul Priam a mai rămas doar amintirea zăbranicului așternut peste chipul lui. Pentru femeile din Troia, marii dispăruți
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cheamă tatăl „la lumină”, pentru ca el să acționeze deopotrivă ca războinic sângeros și ca justițiar - Ares și Dikê; la rândul său, corul vorbește despre venirea celui mort, dezvoltând întregul vocabular al apariției, al ieșirii la lumina zilei. În finalul invocației rituale, Oreste îi va cere chiar și pământului să se deschidă, pentru ca tatăl să-l poată veghea în luptă, în timp ce Electra afirmă că părintele lor trebuie să „se trezească” la amintirea jignirilor și a umilințelor îndurate, pentru a face dreptate. Fantoma
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a fiului cu fantoma răzbunătoare a tatălui. Oare nu-i roagă Oreste pe tatăl său și pământul în care acesta zace să-l ajute să se preschimbe în șarpe - acel șarpe din visul cumplit al Clitemnestrei, povestit la sfârșitul invocației rituale către Agamemnon? Oreste se identifică astfel cu monstrul din vis, tot așa cum se identifică și cu fantoma răzbunătoare, dar și cu eriniile ce se adapă cu sângele vinovaților. Înainte de a părăsi scena, el îl evocă pentru ultima oară pe tatăl
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nopții”. După unii teoreticieni, cuvântul latinesc persona („mască”) ar fi derivat din etruscul Phersu, echivalent al grecescului Perseu. Phersu este purtătorul de mască în ritualul funebru organizat întru cinstirea unui defunct. Masca figurează astfel spiritul celui mort și, în dansul ritual, cel ce o poartă mimează și actualizează puterile subpământene, după cum Persefona, prin masca lui Gorgo a cărei stăpână este, supraveghează ea însăși lumea Infernului, ținuturile lui Hades. Un adevărat sistem de relații poate fi, așadar, stabilit între Hades, Phersu, Perseu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
referire la Egipt, posibilitatea „reaprinderii focului vieții” într-un corp inert, cufundat în somnul său de veci. Cerimon își dă seama, desigur, că are în față un caz de moarte aparentă, ceea ce însă nu-l împiedică să organizeze un adevărat ritual, diferit, dar la fel de bine regizat ca acela al Paulinei: Bun, bun! Foc și ștergare. Să răsune Domol și trist ce muzică avem. Vă rog. Viola înc-o dată! Mișcă, Buștean! Hai, muzică! O, dați-i aer! Seniori, regina-aceasta va trăi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
neatenian deci, el debutează cu handicapul de a proveni din periferia culturală; tatăl său, învățător, cunoaște, bineînțeles, cultura dominantă, dar funcția lui trădează o poziție dominată, întrucât profesia lui revenea în mod obișnuit unor sclavi specializați; mama sa recită rugăciunile rituale și merge din casă în casă, dintr-un loc sfânt în altul, iar fiul o însoțește; el ajunge la Atena nu ca un cuceritor ce râvnea la Cetatea visată, ci ca exilat, colonii din Samos fiind izgoniți de pe pământurile lor
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
lui Ceaușescu. Scriitorul - parte ca elogiu, parte ca demers hermeneutic - face trimitere la baladă 9. „Legenda” a suscitat și un studiu de maximă acribie din perspectiva istoriei religiilor al lui Mircea Eliade În De la Zalmoxis la Genghis-Han10. Eliade evidențiază componenta rituală ocultată a unei mitologii fondatoare 11 recognoscibile În legendă, dar și În Întregul spațiu cultural balcanic și transcrise pe coordonatele culturii medievale. De asemenea, legenda a făcut obiectul speculațiilor filosofice și poetice, de-a lungul timpului fiind identificată ca obiect
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
era toamna, la Începutul lui octombrie, cu ocazia Zilei Recoltei (erzaț comunist pentru tradiționala și religioasa Sărbătoare a Sfintei Maria). Din spusele sale, Palade nu a participat la aceste evenimente. El spune că rezultatele cele mai cunoscute ale acestor vizite rituale au fost pânzele semnate de doi dintre colegii săi, devenite atât de celebre, Încât Viorel Mărgineanu era supranumit „cel care a pictat casa lui Ceaușescu”, iar Vasile Pop-Negreșteanu, „cel care a pictat fântâna lui Ceaușescu”. Acest din urmă tablou a
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
unui incident asupra căruia pictorul nu a vrut să insiste, Palade - pe atunci student - fusese arestat, pentru șase luni. Acest episod delicat mi-a fost sugerat totuși de pictor ca explicație a incapacității sale de a refuza comenzile de artă rituală pe care avea să le primească În deceniile următoare. Totodată, acest episod a fost - mărturisește pictorul - motivul pentru care nu a cerut niciodată primirea În Partidul Comunist Român. Rămâne un paradox faptul că unul dintre pictorii cei mai prolifici din
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
puținii lor preoți au foarte puține cunoștințe, căci nu știu mai mult decât doar să citească, iar mulți dintre ei nici nu știu să scrie. Ce este o predică nu știe nimeni în toată țara. Popa cântă cântările și psalmii rituali numai din obișnuință, pe lângă popă enoriașii nici nu sunt în stare să înțeleagă bine și nici să tălmăcească cele auzite. Ar vrea și ei să se roage, dar nu știu nici o rugăciune, chiar Tatăl nostru îl știu foarte puțini oameni din
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]