1,349 matches
-
o analiză excelentă a rolului jucat de mitul fraților eponimi în imaginarul politic al întemeierii Constantinopolului, vezi Dagron, Naissance d'une capitale. 27 Folosesc convențional expresia "codurile vasalității", cu toate că termenul de vasalitate servește descrierii unei alte realități istorice, politice și ritualice, a evului mediu occidental. În cadrul relației dintre stăpân și supus, cred că e mai corect pentru evul mediu românesc să vorbim despre "fidelitate" și "datorie". Aici, are însă valoarea unei denumiri generice. 28 Articol apărut în Observatorul cultural 189 (447
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ea, are funcția de a proteja colectivitatea împotriva delincvenței, izolându-i și punându-i sub control pe delincvenții potențiali, și, de asemenea, funcție de sancționare a actelor de delincvență. Dansul ploii. În condiții dramatice de secetă, colectivitățile arhaice dezvoltă adesea dansuri ritualice ale ploii. În mitologia care le este asociată, aceste dansuri reprezintă instrumente magice de obținere a ploii mult așteptate. Cum putem explica apariția și menținerea unei asemenea practici? Analiza funcțională pune în evidență o serie de funcții pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care le este asociată, aceste dansuri reprezintă instrumente magice de obținere a ploii mult așteptate. Cum putem explica apariția și menținerea unei asemenea practici? Analiza funcțională pune în evidență o serie de funcții pe care le are un asemenea dans ritualic. Din punctul de vedere al ploii efective este clar că funcția sa e nulă. El are însă o serie de alte funcții pozitive; în primul rând, reprezintă un instrument de reafirmare a solidarității sociale într-un moment dificil pentru colectivitate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
limite În timp și spațiu. Într-o altă secțiune a lucrării, ne sunt aduse În atenție o serie de practici cotidiene care au marcat perioada comunistă. Adrian Neculau revine cu investigarea contextului, plecând de la ipoteza că gândirea stereotipă și practicile ritualice pot controla reprezentările și acțiunile individului (studiul cozii, ca reverberație a penuriei, fiind referențialul investigativ principal). Tatiana Slama-Cazacu tematizează instituția colocatarilor, invenție comunistă - a deposedării și desființării intimității - pe care aproape că o uitasem. Septemiu Chelcea, cu spiritul exact și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mielului „gătit haiducește“, rețetă reprodusă de către Radu Anton Roman, ocazie de care profită pentru a polemiza cu „bon-viveur“-ul, „citadinul“, „hedonistul“ său predecesor în ale preparatelor culinare românești, pe care-l acuză de a fi ignorat „matricea sacră, sensul sacrificial, ritualic“ al unor astfel de bucate. Printre altele, îi mai reproșează faptul că nu a văzut în această rețetă decât o „coptură „haiducească“, în loc să sesizeze existența unei „ceremonii sacramentale“ de origine tracică. Ceea ce nu menționează Radu Anton Roman în această scurtă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
gândirea mitică - consideră exegetul - își au sorgintea în copilărie și în orizontul satului, văzut mai apoi ca sat-idee sau sat-suflet, cu reverberații multiple în lirica blagiană. Întoarcerea poetului, suprasaturat de cultura filosofică europeană, în acest univers are semnificația unui gest ritualic de cufundare în lumea fabuloasă a poveștii și a mitologiei biblice, în „centrul lumii”, singurul loc în care omul se află în intimitate naturală cu întregul; aici misterul cosmic se convertește „în sentiment al absolutului și al valorii ontologice a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
mod organic, animalic printr-un discurs politizat în toate domeniile (identitate, cultură, economie, sport, probleme sociale etc.) Aceste discursuri "îl leagă", pe omul modern de psihicul și de afectivitatea unui X, Y politician, căruia îi oferă votul printr-un mod ritualic de a fi în ... "reprezentare". Atunci când omul nu o face, nu participă la vot, înseamnă că discursul ofertanților nu l-a mai legat organic de X, Y, Z om politic. Ceea ce se pune în discuție nu este atât viața sa
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
p. 437): performanțe ritualizate (discursuri publice solemne, forme de interacțiune stereotipizate), rituri incluse În performanțe (elemente de ceremonial, precum depunerea unei coroane de flori la un monument În timpul unei vizite oficiale a unui lider politic Într-o țară străină), cadre ritualice separând performanța de realitatea cotidiană (spectacolele de teatru care sunt deschise și Închise prin indici rituali, precum lăsarea cortinei și stingerea/aprinderea luminilor) și procesul ritualic ce subîntinde orice performanță (permanența viziunii rituale arhaice de-a lungul istoriei umane). Așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
monument În timpul unei vizite oficiale a unui lider politic Într-o țară străină), cadre ritualice separând performanța de realitatea cotidiană (spectacolele de teatru care sunt deschise și Închise prin indici rituali, precum lăsarea cortinei și stingerea/aprinderea luminilor) și procesul ritualic ce subîntinde orice performanță (permanența viziunii rituale arhaice de-a lungul istoriei umane). Așa cum se observă din această sumară trecere În revistă a bibliografiei referitoare la criteriile ce pot fi folosite atât pentru definirea categoriei de ritual și a categoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sociale și a claselor teoretice care Încearcă să le identifice, să le clasifice și să le interpreteze. Din această perspectivă, Catherine Bell afirmă, Într-o lucrare frecvent evocată (1992, p. 70): Câteva distincții sunt În mod obișnuit avansate: Între studiile ritualice și studiile liturgice, Între riturile religioase și riturile laice, Între rit și ceremonial ș...ț, Între riturile politice și riturile civice, Între riturile private și riturile colective, Între riturile de rebeliune și riturile de solidaritate, Între performarea teatrală și cea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
grup și la care supraviețuirea depindea mai mult de comportamentul colectivității decât de reacțiile indivizilor. Aceste specii au trebuit să dezvolte mecanisme de semnalizare, iar acest lucru s-a făcut prin modificarea comportamentelor de hrănire, atac, apărare etc. Astfel, ...comportamentul ritualic reprezintă un set de acțiuni formalizate care implică doi sau mai mulți indivizi, aflați Într-o relație de comunicare activă și reciprocă, având un comportament structurat, stereotip și repetitiv de-a lungul timpului, produs prin coordonarea membrilor pentru atingerea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
oamenii mari, boul breaz) care se luptă cu boala sau cu forțele malefice care au provocat-o - strigoi, moroi, deochiul, ielele, Muma Pădurii, Samca, omul roșu, vrăjitorii (I.A. Candrea, 1999, pp. 342-373). Dintre vindecările care solicită intervenția unor specialiști ritualici, cele mai cunoscute sunt „vindecarea prin sugerea răului” și „vindecarea prin starea de transă”. În primul caz, boala este identificată cu un anumit obiect pe care vindecătorul Îl extrage din corpul bolnavului. În al doilea caz, vindecarea se face printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu puterile oculte: el poate fi, În orice moment, ținta atacului venit din partea spiritelor malefice, a vrăjitorilor sau a altor șamani. Confruntările mistice Între șamani sunt frecvente și conduc la o ierarhie a șamanilor, consacrată prin acte de supunere, cadouri ritualice sau, În unele comunități, eliminarea celui Învins (sinteză În J. Townsend, 1997, pp. 447-450). Deși șamanismul a fost considerat de unii savanți drept o formă de exprimare a relației dintre om și lumea supranaturală specifică societăților primitive de vânători și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acestuia din spațiul populat de acel grup (J. Henninger, 1987, vol. XIII, p. 92). Conceptul ritual de țap ispășitor „desemnează simultan inocența victimelor, polarizarea colectivă Împotriva lor și finalitatea colectivă a respectivei polarizări” (R. Girard, 2000, p. 54). Aceste complexe ritualice par a fi mai apropiate de sistemul poluției și al purificării (M. Douglas, 1965). După J. Preston (1987, vol. XII, p. 98), riturile „țapului ispășitor” sunt o subspecie a ceremoniilor de purificare. Autorul amintit consideră că riturile „țapului ispășitor” se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
până la Ceaușescu În timpul Revoluției române din 1989) sau pe exilarea lui fie În Închisori inexpugnabile, fie În zone Îndepărtate și greu accesibile (cazul lui Napoleon oferă sinteza unei Închisori și a unei insule izolate) se subsumează acestor sisteme de proceduri ritualice și de reprezentări simbolice. De asemenea, acțiunile juridico-rituale legate de așa-numitele „vânători de vrăjitoare”, de la acuzațiile clasice de vrăjitorie până la epurările politice (acuzația de simpatii capitaliste - În sistemul comunist În ultimii ani ai perioadei staliniste - sau acuzația de pro-comunism
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și purificat și era Împodobit cu Însemne rituale. ș...ț Ajunși la locul sacrificiului, participanții se așezau În cerc, iar fetele (koreforele) Înconjurau de mai multe ori locul, purtând un coș special (sacrificial) și vase cu apă. Participanții se spălau, ritualic, pe mâini, iar animalul era și el stropit cu apă, până când dădea din cap, În semn că acceptă să fie sacrificat. Apoi participanții luau În pumn boabe de grâu din coșuri și, după o rugăciune spusă cu glas tare, le
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
uriaș primordial, din trupul căruia au fost construite lumile, au crescut ierburile etc. Îndeosebi originea plantelor și a grânelor este pusă În legătură cu un asemenea sacrificiu. Am văzut că ierburile, grâul, vița-de-vie au Încolțit din sângele și carnea unei făpturi mitice ritualic sacrificate la Începuturi, În illo tempore. De fapt, sacrificarea unei victime umane pentru regenerarea forței manifestate În recoltă urmărește repetarea actului creației care a dat naștere semințelor. Ritul reface Creația (M. Eliade, 1992, p. 319; vezi și M. Eliade, 1995
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
declanșarea unei confruntări, inaugurarea unei expediții În zone necunoscute sau nefavorabile, consacrarea unor obiecte (de la temple la arme). În sfârșit, sacrificiile pot viza expierea unei greșeli (considerată a fi cauza unei pedepse divine): sacrificiile ar intra aici Într-un ciclu ritualic de cerere a iertării, conciliere și propițiere. Comentând mecanismul simbolic al acestui tip de sacrificii, dominante În tradițiile populației Nuer din Africa de Est, E.E. Evans-Pritchard (1977, p. 275) scrie: Ele sunt făcute În vremuri de nenorocire, trăită sau presimțită
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca o ofrandă pentru divinități (este logica „pomenilor” din satul românesc tradițional, În care bunurile celui dispărut nu sunt distruse sacrificial, ci redistribuite, Într-o tranzacție fără finalitate economică, dar cu scop religios). În familia sacrificiilor sângeroase se Încadrează actele ritualice care conduc la imolarea unei ființe vii. În general, este vorba despre animale, dar se cunosc, din atestări istorice și din date etnografice, și numeroase exemple de sacrificii umane. Animalul sacrificat este de obicei unul domestic. Mărimea și importanța sa
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
performer și forțele sacre: performerul nu mai este agentul medierii și nu mai poate controla În mod direct puterile superioare. Medierea și influențarea lumii se exercită indirect, prin intermediul bunului sacrificat. După actul sacrificiului, oamenii trebuie să aștepte ca divinitatea, obligată ritualic În urma reciprocității stabilite de sacrificiu, să intervină În mersul lucrurilor și să aducă beneficiile dorite. Așa cum am arătat, ritualul sacrificiului leagă lumea umană (profanul) de aceea a puterilor divine (sacrul) și creează un sistem de schimburi reciproce care, pe de-
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
teoretică, elaborată de antropologul englez Victor Turner (1969), atât ideea de „trecere”, cât și formele prin care ea este exprimată În rit și mit (liminalitatea) funcționează ca o structură culturală universală, o matcă simbolică În care se Înscriu numeroase manifestări ritualice și mitologice, indiferent de conținutul și scopul lor imediat. Tipologia riturilor de treceretc "Tipologia riturilor de trecere" La Începutul secolului trecut, savantul francez Arnold Van Gennep a lansat sintagma de „rituri de trecere” și a oferit o morfologie, valabilă și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
p. 69): Riturile care au loc de-a lungul ciclului unui an formează o parte importantă a moștenirii culturale a multor societăți importante; aceste rituri sunt articulate de narative ale originii, idei ale Întemeierii și autorității, hărți spațiale și moduri ritualice de a utiliza obiectele. Nașterea și moartea unor oameni de excepție sunt comemorate prin rituri calendaristice. Asemenea rituri, În egală măsură calendaristice și politice, sunt cele care marchează crearea unui stat național (1 Decembrie pentru România), confruntări sociale sau războaie
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu beteală și flori: un rol aparte Îl avea Împletitul, uneori În forme ceremonial determinate, al părului (act care marca trecerea de la statutul de fată la cel de femeie). În timp ce i se punea voalul de mireasă, lăutarii interpretau un cântec ritualic ce descria, În formule dramatice, despărțirea ei de casă și de vârsta fără de griji a tinereții: Frunză verde mărăcine/ Ia-ți mireasă ziua bună,/ De la frați, de la surori,/ De la grădina cu flori,/ De la strat de busuioc,/ De la fete, de la joc
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
al nunții. Aproape tragic În lirismul său, el funcționează ca un mod ritualizat de exprimare a unor spaime (Întemeiate pe experiențele unor căsătorii nefericite) și de recunoaștere socială a unor inegalități de gen, structurale ordinii satului tradițional. După acest moment ritualic urmează sosirea alaiului mirelui. Acesta este condus de vornic sau colăcer, urmat de brădar, flăcăii din ceata mirelui, nașul și mirele, nașa și fetele, celelalte neamuri. Intrarea În curtea miresei se făcea conform unui ritual care mima o luptă: familia
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
-și crește copiii și subliniază amploarea golului care se produce acum În familia fetei. În unele locuri are loc o horă În jurul vetrei, menită să exprime simbolic ruperea de casa părintească. În curte este prezentată zestrea fetei, ceata miresei accentuând ritualic mărimea și valoarea acesteia, În timp ce flăcăii mirelui iau În râs, prin formule consacrate de acest obicei, bunurile aduse și pretențiile familiei fetei. De aici, alaiul se Îndreaptă spre biserică pentru slujba de cununie. De la biserică, invitații merg la casa mirelui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]