1,892 matches
-
era în rochie de mătasă neagră, cu o talie admirabilă. Ea se apropie de Iorgu și-l lovi peste umăr cu evantaliul de lemn de roză. - Urâtule, zise ea c-un surâs gentil, ce șezi singur? - O, doamnă... zise el roșindu-se și lăsând să cadă peste ochi acea perdea care-i făcea și mai periculoși de cum erau. {EminescuOpVII 296} Ea-și puse mâna albă pe umărul lui. - Nu sunt cu prejudiții, zise, îmi placi foarte mult. - O știu, doamnă. - O
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
obicei sau pentru cea mai mare parte semnalează acest tip de limitare și indică faptul că vorbitorul este conștient de limitele generalizării sale. Lory, de pildă, ne spune cât de ușor se înroșește, adăugând: „Dar de obicei doar oamenii naivi roșesc, iar eu nu mă-ncadrez în categoria asta”. Pentru a afla dacă există sau nu diferențe în ceea ce privește capacitatea de a gândi diferențiat la nivelul celor două grupe, le-am comparat după următoarele dimensiuni: 1. frecvența generalizărilor: bărbații au făcut 28
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
restrânge emoțiile la câteva mari sisteme. Varietatea emoțiilor se explică în plan psihologic printr-o diversificare, în funcție de context, apărând acum mai degrabă ca sentimente. Concluzie Observația comună ne permite să deosebim marile emoții: bucuria atunci când suntem relaxați, mânia, atunci când ne roșim și ne bate puternic inima etc. Iată, de exemplu, reacțiile cele mai intense furnizate de subiecți cărora li s-a cerut să-și descrie emoțiile. Principalele reacții fiziologice corespunzătoare celor patru emoții principale (adaptare după Rimé et al., apud Kirouac
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
se pune În evidență, are Însă nevoie de o culoare de contrast. Este, s-a putut constata cu ușurință, albul, bălaiul. O metamorfoză plăcută se petrece sub ochiul celui ce intră În spațiul inocenței: albul se rumenește, fata dalbă se roșește „plăcut, ușor” (N-aude, n-avede, n-a Greul Pămîntului). Rumenirea nu trebuie, așadar, să fie prea puternică. Ca să rămînă În nota inocenței, trebuie să fie ușoară, plăcută, rareori fața se Împurpură („la aceste vorbe, pe frumoasa-i față / purpura-n
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răsfățul, dorința aceea grăbită să atingă pragul de sus al desfătării ce se observă În toată erotica bolintiniană? Rumeneala ascunde, În fapt, o mare primejdie. Figura inocenței este, În realitate, anticamera amorului magic, acela care Îmbată simțurile. CÎnd fața se roșește, cu delicatețe, de emoție, ochii se Întunecă de focul interior: „Mult ți-e fața rumeoară, Mult ți-e ochiul Înfocat! Ești tu, tînără fecioară, O dorință ce-am visat?” Este, pentru că tînăra fecioară are cele două atribute pe care poetul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
frumoasă hurioasă cere să fie dusă Într-un loc unde amorul este infinit, viața dulce și cerul lin. Cere, cu alte cuvinte, să fie răpită. Răpitorul pune Însă condiții, vrea proba inocenței și, În acest sens, cere curajoasei hanime să roșească. Nu e posibil accesul În tărîmul amorului desăvîrșit (magic, cast) fără a purta semnele inocenței: „Te voi duce cu plăcere Dacă tu, l-a mea vedere Vei roși, d-acum frumos, Și-i pleca iar ochii jos” — ceea ce hanima nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
condiții, vrea proba inocenței și, În acest sens, cere curajoasei hanime să roșească. Nu e posibil accesul În tărîmul amorului desăvîrșit (magic, cast) fără a purta semnele inocenței: „Te voi duce cu plăcere Dacă tu, l-a mea vedere Vei roși, d-acum frumos, Și-i pleca iar ochii jos” — ceea ce hanima nu Întîrzie să facă: „Iar hanima se uimește, Drăgălaș ea roșește, Ca un trandafir născînd Și-ochii dulci ea pleacă blînd...” Scenariul este acum complet. LÎngă roșirea feței și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cast) fără a purta semnele inocenței: „Te voi duce cu plăcere Dacă tu, l-a mea vedere Vei roși, d-acum frumos, Și-i pleca iar ochii jos” — ceea ce hanima nu Întîrzie să facă: „Iar hanima se uimește, Drăgălaș ea roșește, Ca un trandafir născînd Și-ochii dulci ea pleacă blînd...” Scenariul este acum complet. LÎngă roșirea feței și apariția luminii, În protocol intră și aplecarea ochilor. Nu e deloc simplă, cum ne-am aștepta, figura inocenței. Roland Barthes introducea inocența
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
O comparație mai puțin obișnuită În poezia epocii arată nașterea sentimentului erotic: „De inima-i se lipise ca văscul de copaci chiar.” Al șaselea cîntec este un salut d’amour: „Trandafirii, cum te zăresc, Să schimbă pe ioc, nu mai roșesc, Foile li să veștejesc Și fără de nici o față să scutură la pămînt. Crinii cei albi Îngălbinesc, Ard, se pîrlesc și să zbîrcesc. Mucejesc, de tot să sfîrșesc, Și cuprinși de o negreață, Îi vezi parcă nici nu sînt. Și pomul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
anecdota, pe care acela o spusese de atâtea ori, asupra sicriului lui Hagienuș. - Ce sicriu? Întrebă Conțescu. Lui Smărăndache, om cu pulsul societății, i se păru a surprinde pe fața geografului oarecare paloare panică (se înșela) și de aceea se roși până în vârful urechilor la ideea gafei de a vorbi despre coșciug în casa unui bolnav. Totuși, îndemnat de Conțescu, spuse că Hagienuș păstra în casă sicriul de plumb cu osemintele soției sale, fiindcă vânduse moșia unde fusese mormântul. Toate sunt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de conveniențe, fiind încredințat că toată lumea le adoptă. Iar în cazul de față sensul era că Gaittany spera că arhitectul va evita penibila situație de a insista asupra unor regretabile prostii, lui Gaittany îi era afară din cale reluctant să roșească pentru Ioanide. Într-adevăr, puțin după aceea Ioanide și Gaittany întîlnindu-se, acesta din urmă roși ("Nenorocitul!" comentă mental Ioanide) și, înțelegînd că nu poate eluda aluzia la album, zise numai: - Sper că ai primit albumul! Ți l-am trimis! - Evident
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că Gaittany spera că arhitectul va evita penibila situație de a insista asupra unor regretabile prostii, lui Gaittany îi era afară din cale reluctant să roșească pentru Ioanide. Într-adevăr, puțin după aceea Ioanide și Gaittany întîlnindu-se, acesta din urmă roși ("Nenorocitul!" comentă mental Ioanide) și, înțelegînd că nu poate eluda aluzia la album, zise numai: - Sper că ai primit albumul! Ți l-am trimis! - Evident, răspunse arhitectul. Atunci Gaittany, cu un "perfect" concluziv, schimbă vorba cu energie, grăbindu-se a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sinea lui și convins de nulitatea desenelor. Ca urmare, expediase repede, cu o formulă socială, albumul, spre a ieși dintr-o afacere pentru el regretabilă. Sentimentul acesta de penibilitate scandaliza pe arhitect și-l făcea mizantrop. Cum se poate să roșești la tablourile fie și mai slabe ale unui pictor reputat? Ce are de-a face aici jena? N-ai decât să-ți exprimi rezerva, o nereușită nu te scoate din societate. Cruțarea misterioasă, fără motivare, e tocmai o neghiobie, o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
său. Subreta (casa avea o astfel de subalternă în afară de bucătăreasă) îi întinse de pe tava o ceașcă de cafea cu lapte. - Aici este un articol, zise madam Pomponescu-mamă, care spune că unul Ioanide e cel mai mare arhitect român. Pomponescu se roși la față și-și mușcă puțin mustața. - Cum se poate să se scrie asemenea lucruri? adăugă cudemnă indignare și madam Pomponescu-consoartă. Ministeriabilul ridică ușor din umăr și, turburat, se preocupă de mestecarea cu lingurița a laptelui. Astfel de chestionări i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
chemat îl cunoștea pe Hergot și-l bătea pe umăr în fața clienților, zicînd: Aveți în fața dumneavoastră cel mai bun medic de copii pe care-l posedăm, ce mă mai chemați pe mine?" Atunci Hergot lăsa capul în jos și se roșea ca o fată mare. Ioanide, culcat în mansardă cu geamul deschis, evoca pe Erminia de altădată, o vedea cu ochii, imagina convorbiri posibile, pe care însă nu le realiza niciodată cu Erminia de jos, și asta nu fiindcă aceasta ar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe spinarea altora, tapează? Înțeleg să fii găzduit de prieteni, să faceți astfel încît să vă coste ieftin pe fiecare, dar ca unul să nu contribuie cu nimic nu admit. Cât îți trebuie? Doru își pierdu oarecum cumpătul, apoi ceru, roșind, o sumă mai degrabă derizorie pentru acea vreme - trei mii de lei. - Dacă mergeți cu clasa a treia sau vi se dă o reducere șifaceți tabără, suma poate să v-ajungă. Cu toate astea, îi dădu cinci mii de lei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Azi e bine. - Nu asta, răspunse Ioanide făcând un gest vehement.Apoi se potoli și veni mai aproape de Pica. Doru al dumitale a fost bătut cu frânghia udă acolo la bandele alea de haiduci pe care le frecventați amândoi. Pica, roșindu-se, lăsă capul în jos și șopti doar: - Eu nu frecventez. - Tu nu frecventezi, să zicem, totuși ai de-a face cu ei. Am mereu încredere în cinstea, în nobleța firii tale, Pica, fiindcă nu-mi închipui că am produs
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
La liceu, colegii scoteau și o revistă, și cred că sunt singurul care am rezistat și n-am colaborat cu nimic. Când un profesor sau un director de revistă încuraja la "Poșta redacției" pe un coleg al meu, acesta se roșea de plăcere. Pentru ce? Gândesc că din ambiție, din setea de glorie. Ce prostie! Gloria intelectualului - dacă gloria merită atenția noastră - e cea mai mizerabilă de pe lume și-mi pare bine că n-am nici un stil, nici o însușire literară. Sper
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
decent de reapropiere ar fi fost prin madam ValsamakyFarfara. Despre aceasta, însă, amicii lui Pomponescu nu scoteau o vorbă, din grija de a evita orice aluzie la nefericitul incident cu Indolenta. Evaziunea sistematică era tot așa de stridentă, și Pomponescu roși când Gulimănescu, începînd a pronunța numele doamnei Farfara, îl reînghiți repede, alarmat de privirile suspecte ale celor de față. Ministeriabilul făcu un început, întrebînd pe Gaittany în ziua când acesta îl însoți, laolaltă cu grupul, câțiva pași pe Calea Victoriei: - Ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tumultuos de gânduri, îi reabilitează pe astfel de oameni. Datoria unei femei devotate este de a-i apăra, a sta lângă ei, până la ultimul moment. - Spune-mi încă o dată că faptele tale nu sunt de natură să mă facă să roșesc în fața tatii! Gavrilcea nu răspunse verbal, însă, ridicîndu-se aproape grăbit de pe pat, privi cât mai persuasiv la Pica, apoi zise hotărît: . - Plec, nu ne vom revedea curând. . - Vreau să merg și eu! spuse Pica. . - E imposibil, nu pot să-mi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
toate este în dumneavoastră arhitectul, creatorul! . - Spune drept, domnule Smărăndache, ai auzit pe vreunulprețuind în ministrul Pomponescu pe arhitectul Pomponescu? . - Cum nu?! . - Îmi permiți indiscreția să te întreb cine? . - De pildă, Ioanide. . - Mă mir, aud că mă face dobitoc. . Smărăndache roși puțin. . . - E o expresie a lui familiară, pe care ne-o aplică la toți, fără intenție rea. - Și ce spune Ioanide? . - Că sunteți un maestru al echilibrului, putând construi șipe un metru pătrat, în evantai. - Mă consideră deci un tehnician
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sursă de rușine în multe împrejurări, indiferent dacă diferența este fizică, de apartenență etnică, de origine socială sau datorită unui handicap fizic sau mental" (p. 163). Când ne este rușine, plecăm ochii și îndoim gâtul; ne acoperim ochii cu mâna, roșim și simțim că ne fuge pământul de sub picioare. S. Chelcea consideră că "cei care trăiesc sentimentul de rușine se simt rău, se tem că vor fi demascați, doresc să evadeze, să se ascundă și, la limită, să dispară" (2008, p.
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de observația clinică. Pentru a se delimita de observarea filosofică și a face din psihologie o disciplină științifică asemenea științelor naturii, psihologii au instituit comportamentul ca un obiect principal al studiului lor. Conținutul acestei noțiuni este nivelar, astfel: neurofiziologic a roși, a transpira; motric a ridica un braț, a întoarce capul; al tranzacțiilor individului cu mediul fizic; al tranzacțiilor între indivizi a răspunde la salut, a amenința etc. O dată cu dezvoltarea tehnicilor de psihoterapie cognitiv-comportamentală, tot mai mulți psihologi includ în sfera
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
peratologice, pe care în București le-am început cu emoție, se leagă aici căznit. Și Noica mi-a apărut mai stins zilele astea. A trecut pragul celor 70 de ani, și discreția care a însoțit evenimentul ne poate face să roșim pe oricare dintre contemporanii lui. "Am reintrat pe poarta din spate, era firesc ca totul să se petreacă așa." Ieri mi-a mărturisit că după Tratat a început pentru el o așteptare bună. Tot aștept să mă viziteze Ideea, și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cîteun "daatsch Bocherl" care, pe lângă negustoria cu piei de cloșcă, are meseria de a-și înfierbînta creierii cu câte - un păhar de bere și a-și transmite fumurile perciunatului cap drept la Viena pe sârmă, care, după cum se știe, nu roșește. Astfel corespondentul anunță din Iași troiene de omăt, încît după "Neue freie" noi patinăm de-a binele. Dar desigur că floarea acestor "horespiundenți" își are cartierul general sub cerul Pașcanilor (Dacă acești indivizi obicinuiesc a avea ceea ce legile noastre numesc
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]