17,843 matches
-
de necuprinsă, ca niște tremurători plăpînde într-un uragan uriaș" Și, mai departe, imaginea familiei: "Herdelenii tac toți trei. Numai gîndurile lor, ațîțate de speranța împodobitoare a tuturor sufletelor, aleargă neîncetat înainte.Copitele cailor bocănesc aspru pe drumul bătătorit și roțile trăsurii uruie mereu, monoton ca însuși mersul vremii. Drumul trece prin Jidovița,pe podul de lemn, acoperit, de peste Someș, și se pierde în șoseaua cea mare și fără început." Și finalul finalurilor, o dedicație: "Celor mulți umili!" Ceea ce frapează la
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
învins și nici învingător,/ Totul curge și este" (Călător). Sunt versuri ale unui poet educat în spiritul învățăturilor răsăritene, conform cărora "totul este și nu este/ Suferă și nu suferă/ Se ascunde și se arată" (Este). Nu întâmplător apare fatidica roată, care face să alterneze viețile trecute și viitoare, prezentul, amintirea și moartea: "Se-nvârte roata/ Amețitor/ Împrăștiind cenușa unei zile/ Nisipul unei vieți/ Rotind" (Nirvana). Ceea ce reunește, indestructibil, ipostazele multiculturalismului asimilat și asumat este conștiința continuității, la nivel cosmic, a
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
în spiritul învățăturilor răsăritene, conform cărora "totul este și nu este/ Suferă și nu suferă/ Se ascunde și se arată" (Este). Nu întâmplător apare fatidica roată, care face să alterneze viețile trecute și viitoare, prezentul, amintirea și moartea: "Se-nvârte roata/ Amețitor/ Împrăștiind cenușa unei zile/ Nisipul unei vieți/ Rotind" (Nirvana). Ceea ce reunește, indestructibil, ipostazele multiculturalismului asimilat și asumat este conștiința continuității, la nivel cosmic, a vitalului: "Iubita mea, te pierzi în Orient/ Mulțimi fără număr acoperă chipul/ Pe care l-
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
ipostaziază profunda iubire de patrie ca solidaritate în arhetipal, datorată logosului etern și unificator: "Numele spun destinul tuturor/ Pe vatra țării./ Neamuri de munteni și câmpeni,/ Nume de păsări fermecate,/ Nume de ape românești/ În Transilvania./ Patrie binecuvântată,/ Se adună roată/ Bătrânii,/ Se cheamă pe nume,/ Gă-sin-du-l pe fiecare". Emoția vine de data aceasta din simplitate, în mod firesc, coeziunea tărâmului natal, unde fiecare își găsește semenii cu atâta ușurință, contrastând cu alienarea tipică, alteori, spiței umane. În majoritatea poemelor din
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
poți să vii în fața electoratului o dată la patru ani, pentru a-i cere votul pe baza unor programe ce cuprind totul și nimic, iar apoi să te prevalezi de "conștiința" ta de fiecare dată când comiți o ticăloșie mare cât roata carului. Or, astfel de lucruri nu pot fi garantate de actuala formulă de selecție politică. Vremea listacilor a apus, o dată cu dezastrul pe care l-au adus țării în fiecare din formulele parlamentare de până acum. Fie că a fost dominat
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]
-
e frică pentru viețile cîinilor/ și ale tuturor animalelor mici/ care traversează șoselele// în grămăjoara aceea de carne/ și blană care a fost o pisică/ mă imaginez tot pe mine/ așa cum o să mă calce/ și-o să mă macine pe urmă/ roțile mașinăriei -/ aerul apa și pămîntul -/ cărora le voi fi o pastă propice/ cu mirosul meu de putred/ cu tot" (eu însumi călcat de o mașină cu mult mai mare). Conștient de maxima de convenționalizare a confesiunii ce-o practică, de
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
cartea mulându-se pe formatul HTML și pretându-se a fi citită în versiune hipertextuală. Pe de o parte, aceste volume sunt mărturii ale unei lumi moderne mecaniciste: personajele sunt descrise ca niște mașinării, obiectele care predomină sunt ceasornicele, manetele, roțile, metalele, temele sunt "lupta femeii cu roata dințată", "drama electricianului", supraîncărcarea informațională, experimentul sau "mașina de produs imaginația artistică" ori "excitația și inhibiția la tancurile de asalt", parodia este a societății industriale sau a viziunii randamentului, dar sunt și mărturii
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
pretându-se a fi citită în versiune hipertextuală. Pe de o parte, aceste volume sunt mărturii ale unei lumi moderne mecaniciste: personajele sunt descrise ca niște mașinării, obiectele care predomină sunt ceasornicele, manetele, roțile, metalele, temele sunt "lupta femeii cu roata dințată", "drama electricianului", supraîncărcarea informațională, experimentul sau "mașina de produs imaginația artistică" ori "excitația și inhibiția la tancurile de asalt", parodia este a societății industriale sau a viziunii randamentului, dar sunt și mărturii ale unei "inginerii textuale" (de care vorbește
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
cele mai exotice pătrund în engleza cea de toate zilele pentru a rămâne definitiv acolo. Orice știe, după ce a citit Copiii din miez de noapte a lui Salman Rushdie, că o "ayah" este o guvernantă sau că "dharma chakra" este roata destinului, cu douăzeci și patru de spițe, folosită ca un simbol național pe steagul și sigiliile oficiale ale Indiei. Doar atunci când engleza amenință să mențină un tip de dominație colonială lingvistică, ea este abandonată, iar scriitorii se întoarc la limba lor de
Postcolonialismul by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/9760_a_11085]
-
din grădina/ maicii domnului și în mâini cu un sceptru, în/ formă de fanion CFR/ și cu o măciucă, sprijinit în coasă, acolo și/ la brâu cu/ un cosor de tăiat strugurii, la ultimul vagon,/ în cabină, frânarul învârte o roată/ uriașă și oprește o dată trenul de marfă în haltă-/ și coboară, călare pe/ un pește, la adjudu vechi, unde/tu, pe peron, cantoniereaso, la barieră, stai/ cu sorții zilei de mâine/ în coif: că ia să trag și eu un
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
supărat că iar va trebui să ducă un plocon gras șefului său. Mașina Înainta pe malul unei râpe adânci și Întunecate chiar și În timpul zilei iar În noaptea neagră părea o imensă pată de smoală. Nu se auzea decât fâșâitul roților și abia perceptibil zgomotul surd al motorului. În apropierea celor cinci tei Îngemănați, maiorul Roznoveanu ordonă scut: Patru! Adjutantul Ghiță Asoltanei opri motorul, cei doi Își făcură din cap un semn bine știut și după un minut scrutau Împrejurimile și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
la Vaslui, sî mai aibî când vini pi-acasî! Cei doi oameni trăiau și munceau cu mare frică În spatele lor și multe gânduri, Împărtășite sau nu, tulburau traiul lor care până atunci fusese oarecum liniștit. Victor a trebuit să-și mute roata În tindă, o cameră mică În care aveau și patul În care dormeau Împreună, așa cum puteau ei. Maria nu Înțelegea În ruptul capului cum de ei, doi oameni mari, au putut face așa mare prostie, cum de s-au Înhămat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și au plecat la masă. Rică Olaru fu trezit din reverie și durere de un glas baritonal care anunța: Urmează stația Ploiești-Nord! Viața celor doi olari se schimbase foarte mult și nu, neapărat, În bine; Victor nu mai lucra la roată decât atunci când voia să arate neamurilor și vecinilor că este foarte ocupat și are mult mult de lucru, nu are timp de petreceri și taifasuri. Când cineva Întreba: Marie, ce face barba’tu?, aceasta răspundea imediat din ogradă: Badi Ghițî
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ne-a Îndreptat să facem probabil cea mai bună faptă din viața noastră, să salvăm viața unui om pe care-l cunoaștem, poate că se va face bine Într-o zi și ne va mulțumi. Dacă nu mai lucrez la roată cred că nu vom muri de foame, Dumnezeu nu lasă nici păsările cerului să moară de foame În miezul iernii dar pe noi care Îi respectăm această poruncă, așa cum am visat eu ieri noapte! Am trăit atâția ani, am făcut
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
-n floarea de zăpadă! Rară Lună de brumar În primăvară. Aniversarea ta cu fracțiuni de timp, Sunt nurii copți de iad și de Olimp; Curată diademă de lacrimă și stele Cu demoni albi și purități rebele! Victor, care lucrând la roata olarului fredona multe cântece, le știa versurile simple, recita poeziile eroice ale clasicilor români, doine și balade, s-a văzut În situația de a nu reține nimic, cuvinte cunoscute se amestecau Între ele cu altele cărora le intuia semnificația, dar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mai bine ca oricine. Cred că tu ești acuzat pe nedrept. —Sunt complet terminat. —Curaj, Pidot, niciodată să nu te dai bătut. Am eu un văr de-al doilea care locuia la Londra și care încearcă să pună treaba pe roate. Ai aflat și tu câte ceva, cu siguranță, nu-i așa? — De ce nu ieși de-acolo, să te văd? —E mai bine așa, Pidot. Separat s-ar putea să scăpăm cu bine, dar împreună... e prea riscant. Vine cineva, Pidot? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
stătea la un pahar cu amicii lui. Era un om de seamă de prin părțile alea, era primar, așa am înțeles, cred că știi și tu cum sunt ăștia, un tip pântecos care se fălea cu un ceas cât o roată de cașcaval și un lanț plin de zdrăngănele. Le spunea tuturor istoria omului care și-a cumpărat viața, îi zicea „al zecelea om“; un nume grozav de bine găsit. Avea el un cui împotriva ăstuia, n-am priceput eu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Si nu uita să-i zici lui Costache că mi s-o uscat limba în gură ca la găini când au cobe. Atâta îi spui, că știe el ce are de făcut... După această întrerupere bine chibzuită, Pâcu a privit roată și a reluat vorba, fără a uita să-i facă atenți pe cei de față. Apoi dacă mă tot întrerupeți, nu mai termin povestea nici mâine. Si povestea îi adevărată, oameni buni. De fiecare dată, când îmi aduc aminte de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din strânsoarea pădurii...In cursul nopții, au trecut peste hârtoape la lumina felinarelor, acum îi aștepta o vale lungă...lungă. Si aici trebuia mare băgare de seamă...Au oprit carele pentru a se pregăti de coborâre. Cu opritorile puse la roți s-au dat aproape de bouleni, îndemnându-i din când în când...In vale au tras la Fântâna cu ciutură, au oprit și au dejugat. Scoateți apă și umpleți ulucul, să se adape boii! Dați-le apoi câte un braț de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să ai grijă de care și de boi. Noi luăm carul meu și încercăm marea cu degetul. Luați două felinare. Unul îl port eu, să văd pe unde merg, iar celălalt legați-l sub car, să vedeți pe unde calcă roțile. Pregătiți niște pari, să avem la nevoie... In urma carului comandă doar Vasile Hliboceanu. Atât! Restul ascultați și faceți ce vă spune el. S-o înțeles? a hotărât moș Dumitru. Totul mergea bine. Ducând boii de lanț și felinarul în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
întrebat din mers Vasile Hliboceanu. La mine - a răspuns Mitruță Ogaș. Când ajungem la piciorul dealului, iei boii cu tânjala după ei și o agăți înaintea boilor lui moș Dumitru. Gheorghe Amnar merge în urmă, să pună o piatră sub roată când se hodinesc boii...Una două sunteți în deal... Hlibocene, ești un adevărat șăf. Imi place cum gândești și cum faci treaba. Ești încă tânăr. Unde ai învățat să pui fiecare lucru la locul lui? l-a întrebat moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pâcule - și-a arătat îndoiala moș Dumitru. Dacă ești Toma Necredinciosul, Dumitre, du-te și îl întreabă pe Costân țiganul. Dacă n-o fi oale și ulcele... Brava, Pâcule! Mă trimiți după potcoave de cai morți, unde o dus surdu’ roata și mutu’ iapa? Ei lasă că ți-o coc eu! a grăit cu supărare veselă moș Dumitru. Apoi, măi Dumitre, ce îți place ție? Asta nu. Ceea nu. Da’ ce, iartă-mă Doamne, îți place? Povești cu Ilene-Cosânzene? a ripostat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
auzit clar strigătul așteptat... La drum, flăcăi! a strigat moș Dumitru. Au coborât cu ușurință. Pâcu a folosit momentul și a ținut să evoce momente grele ale cărăușiei: Vă mai aduceți aminte cum coboram valea asta prin glod până la butucul roții, sau iarna, pe omăt până la brâu? Si unde mai pui că o făceam doar la lumina felinarelor. Altă cale nu era, Pâcule. Cine își dăduse cuvântul față de Aizic? Noi, cine alții? Așa că nu aveam încotro, pentru că promisiunea dată îi datorie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-l, să nu mă găsească moartea. Claude zâmbește, dar Roman n-are cum să-l vadă. Lasă chepengul și-l blochează cu un drug transversal. Ia toți banii din sertarul casei de marcat și iese în curte. Se duce la roțile vanelor și redeschide alimentarea cu apă. Își face o cruce mare - ca un bun creștin ce este -, se suie în mașină și pleacă să-l ia pe Clovis: oricum, e destul de târziu pentru o partidă de pescuit la crap. Roman
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
amuz mai de fiecare dată. Subiectele? Nu foarte diferite - cu mici variațiuni : actori la cîrciumă, artiști la degustare, histrioni care beau și uită textul (e formidabilă povestea cu Pisoschi beat, care-n Cuza Vodă nu putea să zică Moș Ion Roată și a rostit...Vasile Roaită! Sau descoperirea adevărului despre celebrele pahare ale lui Horia Lovinescu - În ambele era votcă!); concurs de recitat, la cîrciumă, Întîmplări de la filmări, portretizări tandre, turneul din Japonia (În care a aflat că te iubesc, În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]