3,443 matches
-
apă, foc, pământ oh, de câte ori n-am trecut cu el prin moarte pe lună plină când cornul suna... sub soarele din drumul către Mecca sau pe poteca spre Demiurg când fu în stare să-și dea chiar nemurirea lui haihui rostogolindu-se printre luminile dintâi cu aripioare la călcâi cu el ajung de-atâtea ori la voi și vă aprind sub pleoape visul - se poartă iară visul de iubire dulceață de-astă vară elixir e în nopțile lungi de-acum Nu
SENIN de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347218_a_348547]
-
Cam pe la mijlocul bisericii stăteau brbații smeriți, cu pălăriile în mână; nu aveau voie să vină înaintea șefului cu pălăriile pe cap. În spate stăteau femeile și cu mine, dar erau mai multe babe, care își făceau cruci cu evlavie, unele rostogolindu-și ochii în sus peste cap, altele în jos. Toți își făceau cruce odată, probabil când le făcea semn preotul. Unele femei se îndoiau până la pământ, mă țineam și eu după ele, îmi plăcea joaca aceea, până când mama m-a
INOCENŢA COPILULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357100_a_358429]
-
scurtă, capetele sunt lungi. • Vârsta nu aduce obligatoriu înțelepciune.Și prostii îmbătrânesc... • Judecățile Istoriei sunt labile (Mircea Radu Iacoban). Ca să-ți fie mai bine, trebuie să-ți fie întâi mai rău. • Carnivor fără dinți. În capetele pătrate ideile nu se rostogolesc. Dacă vrei să distrugi un specialist, avansează-l (citat aproximativ). Când vorbim de interese, adevărul nu are prioritate (Mihai Batog Bujeniță). Nu există joc fără miza și nici câștig fără curaj. Furtuna într-un pahar cu bere... Cu multă spumă
CARNIVOR & APE TULBURI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357223_a_358552]
-
de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme. Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul tău par, lungimea potrivită cu palma
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357262_a_358591]
-
pentru motovelocipede sau mijloace rezervate persoanelor cu handicap, etc. O curățenie izbitoare m-a frapat de la primii pași, de ziceai că zona nu e locuită, vremea era închisă, vântul potrivit reușea să măture orașul ca-ntr-o farmacie și să rostogolească o hârtie de staniol pe care m-am grăbit s-o ridic și s-o depun în primul coș de gunoi - ca nu cumva niște priviri să creadă altceva decât văzuse, orașul își târa liniștea către o amiază care se
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (5) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357302_a_358631]
-
pe umeri, pe coapse și pe față culori proaspete, mânjite, amestecul lor ancestral... Lăsa să îi picure sânge din ciotul degetelor deschise pe botul fiarei, pe craniul strivit. Soarele își țipa înălțarea deasupra și în față, incendiind peretele stâncos. Se rostogolea pe muchia de sus vărsând văpăi cromatice, spectrale: roșu, oranj, galben, verde... A tresărit zvâcnind, cu un salt s-a întors brusc: felina, flămândă și mânată de instinctul ucigaș, se apropiase pe furiș după îndelungata și zilnica ei pândă. Erau
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
mov în degrade... și încet mă așez pe coapsele tale flămânde, cu picioarele deschise, să te cuprind în coordonate neverosimile... iar tu apuci să mă suspenzi de cer, să mă străpungi cu focuri de cerc, să simt avalanșa de stânci, rostogolindu-se la vale fără oprire... și e așa de bine... e atât de bine... încât ... Suzana Deac Referință Bibliografică: Un dans violet / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 319, Anul I, 15 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
UN DANS VIOLET de SUZANA DEAC în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357350_a_358679]
-
către Costel. - Săru-mâna, tanti, și să știi că am dat de mâncare la rațe, iar la noi, la Fâlfani totu-i bine, rosti directorul general formula consacrată pentru comunicarea cu teribila lui mătușă dinspre mamă. Mulțumită de rezultat, balena se rostogoli pe partea cealaltă invadând ecranul cu bogăția spatelui său ce se răsfăța, nestingherit de vreo textilă, sub razele fierbinți ale soarelui tropical. - Bagă, bă, limba-n gură și notează ce-ț’ spui io acuma! Costel se execută! Peste câteva minute
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
vor mătura totul în cale, scoarța terestră se crapă, erup toți vulcanii, iar mai spre seară vine și un asteroid uriaș care pune cireașa pe tort. La sfârșitul prezentării, pe muzică de Chopin imaginea unui pământ pustiu peste care se rostogolesc pungi de plastic de diferite culori și mărimi. Groaznic! Poporul se scarpină, cam nedumerit... Savanții însă, că de aia-s savanți, vin cu o propunere de evitare a catastrofei! Se recomandă trecerea din nou la mai vechea și prietenoasa pungă
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
a piersicilor coapte ce își trecea degetele obsesiv prin părul neîngrijit târziul penetra ochii minții orbeau gândurile ebrietatea norilor din noi era umbra fidelă a ideilor senine ce se rătăciseră în tihna stropilor îmbătrâniți de tristețe era totul ce se rostogolea în neștire era nimicul ce se năștea din apoi... Referință Bibliografică: CÂNDVA UNDEVA ALTCEVA / Anca Elena Șerpe : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1034, Anul III, 30 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anca Elena Șerpe : Toate Drepturile Rezervate
CÂNDVA UNDEVA ALTCEVA de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357531_a_358860]
-
PRIVIRI OBOSITE La fereastra cu priviri obosite de atâtea așteptări, tăcerea e o dungă subțire cu umeri plini de ninsori. Iarna se clatină prin copaci ca o clipă lovită. Prin amurgul de deasupra mea cade o stea rătăcită. Râul se rostogolește-n vale rușinat de nudul lunii pitită-n barba teiului sub care îți sărutasem sânii. Îți ating umbra atârnată-n cuier, mă viscolesc insomnii, te-nchid în inimă ca-ntr-un album cu șterse fotografii. CÂNTEC Iubito, e-atâta rugăciune
POEME de GEORGE BACIU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357840_a_359169]
-
conjuncție sau un pronume nehotărât, oricum un singur cuvânt. Ce puternic CUVÂNT! Cuvintele... mărgele de gheață(caldă), rotunde, strălucitoare asemeni perlelor. Când soarele se ’nalță, micșorându-se, iar când răcoare se așterne, mai mari se fac. De le arunci, se rostogolesc jucăușe și se sparg în cioburi de curcubeu și de lumină. Poți să-ți faci colier din ele și să le porți la gât sau brățări, mai bine, puse pe mână până la cot, să le auzi zornăitul de clopoței cu
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
te întrebi, cum de nu s-au revărsat asupra ei chiar din prima tinerețe. Stăpânind meșteșugul de a scrie versuri, poeziile ei curg fără piedici și ne dau impresia că le scrie cu cea mai mare ușurință, lăsând să se rostogolească metaforele menite să creeze o punte între ea și cititor Versurile devin memorabile datorită simplității exprimării și a muzicalității născute din bună stăpânire a versificației: “Din cânt de frunze plăsmuiesc iubire,/ Din nuferi - gingășie, puritate,/ Nimic din mine nu e
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
Nuanțe > ÎNTUNERICUL LUMINII Autor: Angheluță Lupu Publicat în: Ediția nr. 539 din 22 iunie 2012 Toate Articolele Autorului S-a aprins întunericul când s-a prăvălit cerul Și lacrimi au curs mai ruginițe că fierul Icoane de sânge s-au rostogolit în morminte Și străpung adânc prin oseminte. Mumiile beau sânge de înger Suflete cad străpunse de fulger Oceanele ard în scântei de foc Inima-i scoasă, nu mai are loc. Că viața e stoarsa de vlaga și piere Un mut
INTUNERICUL LUMINII de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358337_a_359666]
-
taine, care se află pe același meridian cu Marea Piramida din Egipt. Vârful Caraiman este situat mai spre est adică mai spre minunată Vale a râului Prahova care șerpuiește printre două masive muntoase ale Carpaților Meridionali, iar apele sale se rostogolesc argintate din piatră în piatră spre marea cea Mare, spumând și povestind permanent, neobosit o poveste tainica, despre nașterea și călătoria ei din miezul pământului, înțeleasă vag de cei aleși care-și fac timp să rămână în anotimpurile calde în
BLESTEMUL TRACILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358355_a_359684]
-
le-ajunseseră șipurile cu rachiul de drojdie pe la jumătate, se stârni în crâșmă o zdruncinătură, de parcă ucigă-l toaca s-apucase să zgâlție înadins pacea atât de râvnită a bărbaților întorși din război. Măsura de rachiu a lui Țugulea se rostogoli pe masa de scândură, cioplită din secure. Flăcăul o prinse repede, înainte de-a se goli de tot, și le dădu comandă celorlalți, cu un zâmbet ascuns: - Artilerie inamicăăă! În tranșeee!... Cu ochii holbați, dar repede luminați asupra a ceea ce
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
te ferești altădată!... Pregătise undița să relanseze. Balansând linia, a despicat aerul și apa. Urmărea firul și pluta în direcția estuarului. Undeva, departe în larg și în stânga, i s-a părut că vede ceva plutind cu repeziciune, sălta și se rostogolea. Obiectul, ca o buturugă la prima privire, i-a captat atenția. Distingea din ce în ce mai bine trunchiul adus de curent. Părea mișcător și viu, se zbătea sau înota... -Dumnezeule, e nebună! Cât curaj!... Nu-și dă seama că o vor izbi curenții
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
Dispărea, reapărea, avansa spre stânci și estuar, spre instalații, avansa și el, se îndârjea să o ajungă, realiza pericolul, valuri tot mai mari de gelatină și spumă, un haos lichid...Când și când o vedea tot mai aproape. Curenții îl rostogoleau. Lupta cu disperare să taie vârtejurile prin zidul nesfârșit de ape tulburi și învolburate. Un gel în clocot și forfotă. Ajunsese foarte aproape. A zărit sau i s-a năzărit că vede un pește tăind apa, arcuindu-și înotătoarea codală
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
și forfotă. Ajunsese foarte aproape. A zărit sau i s-a năzărit că vede un pește tăind apa, arcuindu-și înotătoarea codală, răsucindu-se, ridicându-se, coborând...Vedea și bustul gol al femeii, părul unduitor înfăsurând-o. Peștele și femeia se rostogoleau, se luptau parcă...I-a privit chipul, îi părea surâzător, sau disperat...Îl contraria acea grimasă... Îl cerceta cu priviri curioase, se unduia în jurul lui, îl atingea, se simțea tras, prins, încolăcit, nu reușea să distingă fința în întregime, îl
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
și pribegești zănatic, De ce ți-e teamă când, de-abia ivit, Cărunt de așteptări, un dor cernit Și-a lepădat veșmântul enigmatic Făcându-ți semn cu-n gest nedeslușit? De ce înnozi pe cerul tău, sălbatic, Atâtea taine, când zâmbești, apatic, Rostogolind speranțe-n infinit? Și-n patima de gânduri prinsă-n pripă De trena umbrei trase prin lumină Te înfășori, mai zăbovești o clipă, Cu răzvrătirea-ți fără de pricină Frângi toata truda zbaterii de-aripă Ce străjuia iubirea-ntr-o verbină
SONETE (II) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358214_a_359543]
-
încercând să ne tulburăm carnea. adunăm senzații pentru sacul zilei noi. noaptea te las să mă ții în brațe. șoptești încet: unde e dragostea? unde ești când brațele mele te caută. voluptos arunci distanțele... visul se termină când devin tu. rostogolind bucuria printre pernele mici. las palmele să coboare încet...prind gura ta cu visul sărutul crește până la marginea nopții. zâmbesc... Referință Bibliografică: aproape dragoste / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 552, Anul II, 05 iulie 2012. Drepturi
APROAPE DRAGOSTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 552 din 05 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358210_a_359539]
-
aleea plină de omăt. Dacă lua partea bună a lucrurilor, peisajul era mirific.. pentru ea care detesta anotimpul rece, catastrofal. Au deschis generatorul, s-au grăbit să ajungă la căldura plăcuta din casă. Pe neașteptate, o răsturnă în zăpadă. O rostogoli până arăta ca un ghemotoc din vată de zahăr. Shan, luată prin surprindere, n-a reacționat pe moment, dar ambiționată îl prinse de umeri și-l răsturnă cu fața-n jos. Îl frecă pe obraz cu zăpadă ... el râdea copios
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
Acasa > Orizont > Selectii > O SĂ TE SUN Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 529 din 12 iunie 2012 Toate Articolele Autorului să nu-ți mai aud tânguitul plânset blajin rostogolindu-mi lacrimile pe stânci doar pe orizontală doar acolo unde cordul își pierde bătăile fără ecou o să te sun să-ți trimit jarul învelind mâinile în pecetea iubirii veșnice iar tu să recunoști măcar ca în noi a înviat somnul
O SĂ TE SUN de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358240_a_359569]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > IMBRĂȚIȘARE Autor: Dor Danaela Publicat în: Ediția nr. 472 din 16 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Te înfășor în sunetele privirilor. Îmbrățișare în care se rostogolește ecoul cuvintelor încă nevorbite. Deschid aripile crescute--nlăuntru, pentru a te primi, întruparea celui care iubește. Înalță--mi cânt de iubire, numai așa vei pătrunde frumusețea mea. Înălța--voi cânt de slăvire, numai așa chematul din fire, ca aurul din liniști de pietre
IMBRĂŢIŞARE de DOR DANAELA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357583_a_358912]
-
anume, dar încă nu pot. E o mare oboseală în mine, un zâmbet trist... În dreptul porții ne ... V. IMBRĂȚIȘARE, de Dor Danaela , publicat în Ediția nr. 472 din 16 aprilie 2012. Te înfășor în sunetele privirilor. Îmbrățișare în care se rostogolește ecoul cuvintelor încă nevorbite. Deschid aripile crescute--nlăuntru, pentru a te primi, întruparea celui care iubește. Înalță--mi cânt de iubire, numai așa vei pătrunde frumusețea mea. Înălța--voi cânt de slăvire, numai așa chematul din fire, ca aurul din liniști de pietre
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]