5,386 matches
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > BALANSOAR Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1181 din 26 martie 2014 Toate Articolele Autorului pe balansoarul cuvintelor două versuri stau la pândă nașterea să și-o surprindă între două brațe grele sensurile se rotesc virgulele răsucesc limba tainică și cântul între două puncte simple sufletul se-așterne drept brațele la piept le pune aripile de cristal se frâng zi de zi prin lume puse veșnic pe cântar când să prindă mingea-n palmă versurile
BALANSOAR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353523_a_354852]
-
-o cu flotila de nuci. Înmoi mâna în apă. Anica băgă mâna-n apă și când o scoase simți răceala pe una din fețele palmei. La indicația „căpitanului” ridică mâna la nivelul bârnei de dirijare a velei, apoi încet o roti. - Vântul vine din lateral față de mișcarea noastră, cam de acolo. - Vei fi un bun comandat de corăbii. Ai prins un lucru esențial. Da! Ne putem deplasa împinși de vânt aproape indiferent de direcția din care suflă. Numim asta „două grade
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
când cercetașii părintelui au năvălit asupra adăpostului, o rețea de egrete s-a înălțat spre tării ducând cu ele și pe fetișoara îndrăgostită de Terente... -Comment?! se miră Solitarul. -Așa! Iar câtă vreme a trăit haiducul, o egretă roz-albă își rotea delicatul penaj prin apropierea sălașului, unde zăcuse în atâtea rânduri Terente să-și oblojească rănile. Ea singură nu migra, găsind inexplicabile forțe să treacă iernile de-aici. Și toți îi ziceau Egreta lui Terente. -Neverosimil, dar e doar o legendă
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
aștepta la ieșire. - Mergem să servim o cafea și o prăjitură la un local! spuse tânărul și porniră pe bulevardul din centrul orașului, unde localurile se înșirau unul după altul. Intrară întâi la “ARO”. - E prea aglomerat aici! spuse Nicky, rotindu-și ochii peste clienții localului, majoritatea străini. “Trebuie să dovedesc Cristinei că vreau să o duc la cel mai scump local, dar că aici nu e atmosfera prea plăcută. Așa că vom merge la „Cina”, așa cum am plănuit eu dinainte. Ce
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
compune poezii cu sensibilitatea copilăriei, fiindcă Dumnezeu a vrut să ne dea un exemplu de viață. Lorelai Pârvan Iarna Ș totuși iarna a venit Și bradu-i încă împodobit, Sunt mulți copii pe săniuțe Țipând cu bulgări în mănuțe, Se tot rotesc și se trântesc Răzbesc agale chicotesc. Mai colo hăt, în depărtare, Copii se întrec în goana mare. Ce fac oare? Ce fac oare? Un om de zăpadă, ce pare Cât turnul din parcul mare. Frumos e totul jucăuș, Acest An
POEZII DE LORELAI PÂRVAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353049_a_354378]
-
în prefață) de a lasă eleganța stilului pe seama croitorilor și cizmarilor și de a urma doar firul nerăsucit al ideilor. Principiul relativității (restrânse) pare simplu: dacă K' este un sistem de coordonate care se deplasează uniform și fără să se rotească în raport cu un alt sistem de coordonate K (este vorba de sisteme de coordonate galileene), atunci fenomenele naturale se vor desfășura față de K' după aceleași legi generale ca și față de K. Prin urmare, orice lege generală a naturii va trebui să
LECŢIA LUI EINSTEIN de DAN CARAGEA în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354316_a_355645]
-
regăsirii). Oare, curgerea versului este o obsesie a timpului, întocmai ca Luna, care observând cerul cu ajutorul unei oglinzi al cărui simbol e imaginea sa apărută mereu la suprafața apei, curge o dată cu ea?: “-Cine ești tu? De-mi stârnești mereu apele, rotindu-le într-un straniu balet?/-Eu sunt lacul albastru, răcoritor, cu ochiul verzui fulgerat în apusul violet”. Din acest univers s-a desprins acel teatru de umbre, într-o gesticulație patetică pe valuri de Timp: Doar noi, obsedați de lumină
VIAŢA, CA O METAFORĂ ÎN TIMP de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354442_a_355771]
-
mai dansează-n ritmuri Și din norul verde curg ape șiroaie Din cuțitul simplu, ros și netăiabil Poposești lumina în a pânzei gură Sufletul tău amplu, simplu și afabil Își iartă culoarea ruptă din natură Peste-al zilei murmur se rotește cerul Cu inima mută furi un zâmbet sacru Degetele tale animă misterul Fantomind molatic un dor-simulacru Pură și păgână inima ta cere O iubire sfântă în nuanțe suple Numai Cerul Însuși știe a ta vrere Și de bucurie de stele
MAGNOLIM PARISUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354514_a_355843]
-
că ... Poate că și eu o să am o parte din tine, Într-o altă viață, Un canibal metafizic, pe axa timpului, Părăsind cu grație huma strămoșească, Precum copilul placenta mamei, Auzi cum trec barbarii prin secole? Noi suntem frunzele, ne rotim, ne-ntâlnim, Cădem, apoi creștem din nou, în muguri, În flori, explozii de flori, Precum râsul copiilor, Auzi, doamna mea? Precum râsul copiilor, Pielea noastră curată ca lacrima. BORIS MARIAN PS. Pe o colină împădurită din Munții Apuseni, stăteam alături
POATE CĂ ... de BORIS MEHR în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353801_a_355130]
-
Ecaterina Șerban Publicat în: Ediția nr. 1176 din 21 martie 2014 Toate Articolele Autorului Doar poetul... Azi cerul s-a oprit din spus, pentru pământul nesupus și l-a lăsat în voia lui, ca să-ntoarcă singur lumi, apoi să le rotească-n vis să creadă pentr-o clipă că este-un paradis... Azi cerul s-a oprit din spus, pământului pare supus - se deschid iarăși ferești luminate-n dor de viu, parcă-n cetele cerești, îngeri cântă în lumină despre treceri
DOAR POETUL de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353866_a_355195]
-
în destine / Și-n mine, pe mine mă caut, pe Mine), atașarea ca simplu element într-o amplă tapiserie a labirinturilor suprapuse (Și mă doare rotația soarelui / Pe retină e noapte, întuneric, tăcere / Trist, mult mai trist navigând efemere / Se rotesc gândurile centaurului), iată doar câteva mărci ale unui lirism cu o coerență ideatică puternică. E necesar să remarcăm în prima parte a volumului bijuteriile - distihuri, mostre de rafinament autentic incifrate în spații înguste: nevrotic anii trec și nu ne-ntreabă
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
și întrebă: Elena, ce-o durat atâta, fată-hăi?! Înainte ca Elena să poată răspunde sau ca eu și Maria să râdem de umorul celei mai înțelepte dintre noi, Marcel păși pe pedala de accelerație încet, iar roțile începură să se rotească, drumul spre Iași începând. Dar ăsta era doar începutul bâlciului, iar tarabele abia se deschiseră. Referință Bibliografică: Scriitorii mediocri față de viața de celebritate / Emanuel Enache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1863, Anul VI, 06 februarie 2016. Drepturi de Autor
SCRIITORII MEDIOCRI FAȚĂ DE VIAȚA DE CELEBRITATE de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353924_a_355253]
-
lumi. În speranța că te vei acomoda și te vei împrieteni cu slujbașii de la castel, vei vedea adevărata față a existenței umane și rolul său în societate. Doresc ca neamul meu să dăinuie pe aceste meleaguri atâta timp cât planeta se va roti în jurul soarelui! - rosti cu convingere Contele. Vlad vru să-i dea o lecție și contelui încercând la repezeală câteva scheme de magie, dar efectul rămase nul. Nu te puteai juca cu forțele lui Dracula! În cele din urmă puse câteva
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
tale Dar nu le-ai întins. Privirea ta, nu m-a atins! Cum să poți primi viitorul, Altflel, decât cu brațele deschise? Deschide-ți, inima, în primăvară Și uită de iarna din noi! Și, du-mă, departe, cât mai departe! Rotește-mă, în alte ochiuri de viață, Să ajung la inima ta Și al nostru va fi viitorul! Răsărit Zori de zi, zori de zi, în lumină reînvii Visul adormit în seară, ridicând o pânză iară, Picurând arsura razei peste începutul
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354043_a_355372]
-
-o cu flotila de nuci. Înmoi mâna în apă. Anica băgă mâna-n apă și când o scoase simți răceala pe una din fețele palmei. La indicația „căpitanului” ridică mâna la nivelul bârnei de dirijare a velei, apoi încet o roti. - Vântul vine din lateral față de mișcarea noastră, cam de acolo. - Vei fi un bun comandat de corăbii. Ai prins un lucru esențial. Da! Ne putem deplasa împinși de vânt aproape indiferent de direcția din care suflă. Numim asta „două grade
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
făptură de lumină; Să ne-ntâlnim la margine de cer, Ca două umbre, prinși de-o rădăcină... LIVADA CU MĂSLINI În umbra noastră au crescut cicori, Peroanele-au rămas fără emoții Și trenul pleacă fără călători Lăsând în urmă scârțâitul rotii. S-au întomnat iubirile aici, În gara întrebărilor deșarte, Cât așteptam să treac-un licurici Să-ți poți privi trecutul de departe. Nici manifeste nu mai sunt acum Și nici descântec mama nu mai știe, Ne-ntoarcem singuri pe același drum
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
și ușa acestuia era deschisă. A fost pentru prima dată când Lăcrămioara a văzut un pod de grajd, luuung de nu se mai termina. Paznicul s-a uitat la ceas și luându-și basca din cap a început s-o rotească deasupra capului privind departe în zare, pe câmpul din fața grajdurilor. Mirată, îl întrebă de ce face semne și cui și paznicul îi spuse că oamenii care au plecat la câmp la pășunat cu caii nu au ceas, numai el are ceas
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
de acasă era ca o teroare. Cei doi copii ai săi și soția lui se temeau grozav de el atunci când îl vedeau beat. În acea zi intrând în bar, beat fiind se opri la tejgheaua barului și ceru vodcă. Apoi, rotindu-și ochii spre cei aflați acolo dădu cu ochii de Sandu cu care nu se avea deloc bine, nu că iar fi făcut ceva, ci pur și simplu el nu îl înghițea pe Sandu, nu îi cădea bine. Și așa
REÎNTORS ÎN LIBERTATE (3) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352707_a_354036]
-
În dimineață picnic-ului, vremea era frumoasă, însorită. Semn bun. O bucurie pentru copii, în primul rând dar și adulților le plăcea perspectiva unei zile petrecute în aer liber. Mătușa Annie făcea concurență copiilor în exuberanță și voie bună. Își rotea cochet umbreluța, având aerul unei domnișoare poznașe. Trăsurile pline cu invitați, animau drumul încadrat de-o parte și de altă de copaci înalți și înverziți. Din grup nu lipseau lady Morgan (spre nemulțumirea lui Beth), vărul Eustace, Marge, mătușa Annie
MY LORD (VII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352697_a_354026]
-
M.Joseph, doream să ies puțin la aer. Este foarte cald și nu știu pe unde să ies. - Vorbeați cu cineva ? Îmi cer iertare, dacă v-am întrerupt. - Nici un deranj. O servitoare m-a îndreptat spre grădină. M.Joseph își roti privirea. Alma era ascunsă după stâlp, își ținea respirația. "Dumnezeule, ce imprudența." - Vă pot însoți? Doamnele stau la discuții. Profit de ocazie să dezbat cu domnia voastră anumite aspecte de afaceri. - Cu plăcere. - Va rog, după dumneavoastră! îi acordă prioritate. În urma
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > EXPERIENȚĂ TERESTRĂ... Autor: Ecaterina Șerban Publicat în: Ediția nr. 1181 din 26 martie 2014 Toate Articolele Autorului Experiență terestră... Ai umblat rotindu-ți clipa, pe tainice poteci depășite de propria existență. Ți-ai rotit apoi și visele prin multe galaxii... și aberativ, ai încercat oprirea clipei ce moare instantaneu. Te-ai reconfigurat până-n atomi colbuit de praf de stele, miruindu-ți fruntea
EXPERIENŢĂ TERESTRĂ... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353575_a_354904]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > EXPERIENȚĂ TERESTRĂ... Autor: Ecaterina Șerban Publicat în: Ediția nr. 1181 din 26 martie 2014 Toate Articolele Autorului Experiență terestră... Ai umblat rotindu-ți clipa, pe tainice poteci depășite de propria existență. Ți-ai rotit apoi și visele prin multe galaxii... și aberativ, ai încercat oprirea clipei ce moare instantaneu. Te-ai reconfigurat până-n atomi colbuit de praf de stele, miruindu-ți fruntea grea de gânduri pe ramura de timp... Ți-ai spălat sufletul în
EXPERIENŢĂ TERESTRĂ... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353575_a_354904]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > RĂTĂCIRI DE EURI... Autor: Ecaterina Șerban Publicat în: Ediția nr. 1171 din 16 martie 2014 Toate Articolele Autorului Rătăciri de euri... Din experiențele terestre câte dorințe se rotesc în ceruri și cresc semințele din mintea ce ne transformă-n robii săi? ... În spirala timpului doar nemulțumirea creează goluri care absorb visul ca o gaură neagră... Cerul - observator divin ne ține-n brațe pământul fiecăruia din noi, ce uită
RĂTĂCIRI DE EURI... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353591_a_354920]
-
noi săruturi și aripi tăceri ce renasc doruri mărunte depărtarea împarte dorințe în suspin trăite de noi sunt umbre în timp inserare și zboruri clipe ce curg tic tacuri din inimi bătăi de aripi în miezul nopții adieri de vânt rotind voal prin stele triumfă iubirea alunga sfârșitul în zbor condorul rostește prețuiți începutul rămâneți eterni suflete pereche. Referință Bibliografica: Pe aripa de condor / Gheorghe Șerbănescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1170, Anul IV, 15 martie 2014. Drepturi de Autor
PE ARIPĂ DE CONDOR de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353611_a_354940]
-
pierderi foarte grele. Unii chiar, rostiseră la modul cel mai batjocoritor ceea ce epirioții lui Pirrus surprinseseră cu un umor negru, despre cruda realitate a acelui cumplit măcel: Încă o victorie ca asta și suntem terminați!”. Revenind la realitate procuratorul își roti privirea înnegurată spre trepiedul unde ardea un foc mic sub o hotă. Deși simțea că era doar răcoare, procuratorul chemă sclavul nubian aflat dincolo de ușă pentru ca acesta să-i întețească focul din taler. Acesta îi spuse că afară se strângeau
PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353531_a_354860]