1,724 matches
-
trăgând un șut în ușa de la ca mera lui Eduard. Un șut năprasnic, care zăngănise în toată casa ca un dangăt de clopot. Asta-i tot? strigase el, înfuriat. Am dat-o în bară ca prostul? Bobo se îndreptă spre rucsacul în care își aranjase meticulos niște schimburi și începu să le scoată dinăuntru, la fel de meticulos, așezându-le pe canapea. Atunci auzi soneria. O fi uitat tata cheia, își spuse cu năduf, pe când deschidea ușa fără nici un chef. în fața lui stătea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din ochii ei mari, care îl fixau cu o intensitate insuportabilă. — Ppplec la mare, la Edi, cccu fe-te-le, rosti el printre dinți, întorcându-i spatele ca să nu o mai vadă deloc și înce pând să-și vâre din nou în rucsac lucrurile de pe canapea. în minutul de tăcere uluită care căzuse brusc în cameră, Bobo nu știa pe cine ura mai mult: pe Edi, pe Clara, sau pe sine, handicapat și incapabil de luptă cum era. Se aștepta la orice reacție
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mult: pe Edi, pe Clara, sau pe sine, handicapat și incapabil de luptă cum era. Se aștepta la orice reacție din partea Clarei, dar ceea ce rosti ea cu un glas răgușit, aproape de nerecunoscut, îl înțepeni în poziția lui caraghioasă, gârbovit asupra rucsacului, gata parcă să intre cu totul în el: — Ce-i cu schița aia de portret de pe scaun, Bobo? Bobo se ridică cu greutate și se întoarse cu fața spre ea, pri vind-o mut și simțindu-se privit de ea până în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întinse piatra albă. — Uite ce-am găsit! îi spuse. Ți-o fac cadou. Știu că-ți plac lucrurile mai ciudate. M-am trezit cu piatra asta la picioarele mele și vreau să ți-o fac cadou! Pune-ți-o în rucsac! îi găsești tu un loc în camera mea, aia schimbată! Bobo deschise rucsacul ascultător și puse piatra cu grijă lângă caseta cu Genesis, de care nu se mai despărțea, așa cum nu se mai despărțea nici de jurnalul primit de la Clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Știu că-ți plac lucrurile mai ciudate. M-am trezit cu piatra asta la picioarele mele și vreau să ți-o fac cadou! Pune-ți-o în rucsac! îi găsești tu un loc în camera mea, aia schimbată! Bobo deschise rucsacul ascultător și puse piatra cu grijă lângă caseta cu Genesis, de care nu se mai despărțea, așa cum nu se mai despărțea nici de jurnalul primit de la Clara, chiar dacă, după ce îl terminase de citit, nu îl mai putuse deschide. Erau singurele
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de care nu se mai despărțea, așa cum nu se mai despărțea nici de jurnalul primit de la Clara, chiar dacă, după ce îl terminase de citit, nu îl mai putuse deschide. Erau singurele lucruri care i-o aduceau pe Clara înapoi. închise repede rucsacul, să nu-i vadă Edi comoara. Ar fi fost culmea, tocmai acum, la finalul șederii lui la mare! Până acum scăpase de orice aluzie la Clara, de orice întrebare despre ea. Mai știi... Poate că, până la urmă, lui Edi îi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-ar fi să fie invers, nu? Se uita întrebător la Bobo, ca și cum aștepta cu adevărat un răspuns de la el. — Am și eu un cca-dou pentru tine, zise deodată Bobo. Ddar să nu mă întrebi niciodată dde unde l am! Desfăcu rucsacul și scoase de acolo un caiet studențesc mototolit, pe care i-l întinse lui Eduard, apoi se urcă în tren fără să-și ia rămas-bun și fără să se mai uite înapoi. Eduard citi jurnalul Clarei pe peron. Trenul lui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
istoric mai puțin cinstită pe lângă pădurea Încă deschisă, „grădinărită“ de ceea ce a introdus omul. Se-aude chiar că Întreaga pădure va fi Împrejmuită cu sârmă, izolând-o de public, ca la Stonehenge. Ne Întoarcem și dăm de doi alpiniști, cu rucsacurile lângă ei, Întinși pe spate pe sub copaci, ca doi oameni căzuți În transă. Nu ne vorbesc, nu le vorbim. De vină e locul, În care ai vrea să fii singur, iar eu sunt pradă acelorași sentimente. O conving pe soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
200 și 250 de lei. Talcioc Tricicleta - 40 - 75 de lei, role - 25-50 de lei, minge de fotbal - 15-50 de lei, mașinuțe cu telecomandă - 35-120 de lei, trusa manichiură - 25-35 de lei, perie de păr - 2-7 lei, lanterna - 3-15 lei, rucsac - 10-35 de lei, cantar de bucătărie - 5-13 lei, baterie chiuvetă - 25-75 de lei, baterie dus - 30-80 de lei, triplu ștecher cu prelungitor - 5-15 lei, șosete - 2-6 lei, boxeri - 4-7 lei, pulover - 25-75 de lei, vestă - 25-35 de lei, helanca - 20-30
Agenda2006-12-06-1-util ptr dumneavoastra () [Corola-journal/Journalistic/284891_a_286220]
-
-se pe baza completării testului-grilă. Premiile se vor acorda pe baza rezultatelor obținute la testele-grilă, prin tragere la sorți, în data de 31 mai, câștigătorii urmând să fie anunțați în data de 1 iunie. Premiile constau în cadouri promoționale (genți, rucsacuri), abonamente anuale la reviste științifice și cu caracter educativ pentru adolescenți, o vizită de 3 zile pentru două persoane la parcul științific Futuroscope din Franța, liceul cu cel mai mare număr de elevi participanți urmând să fie dotat cu trei
Agenda2006-12-06-1-general7 () [Corola-journal/Journalistic/284881_a_286210]
-
Nu-mi profana peisajul, împroșcându-l cu coji de ouă, hârtii, pungi de plastic, cutii de conserve și alte resturi ale ospățului tău, tu strânge-le ca să lași curat locul pe care te-ai ospătat și pune-le înapoi în rucsacul tău, ca să le arunci în lada cu gunoi. 9. Salută și răspunde la salut când întâlnești drumeți ca tine și ajută-l pe cel aflat în dificultate! Părăsirea lui pe munte este o crimă! 10. Folosește civilizat cabana! Ea ți-
Agenda2005-49-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284466_a_285795]
-
și vesel: orașul nostru e așezat între dealuri înalte și împădurite care ne aduceau vara curenții de aer proaspăt, iarna zăpezi liniștite, ferite de crivățul de dincolo de lanțul Carpaților. Îi găsii pe soții Nicolau trebăluind, proiectaseră o excursie, împachetau în rucsac fripturi, tacâmuri, sticle, o pătură. Tocmai picase o doamnă care le aducea un cozonac rumen, auriu, care stârni entuziasmul Matildei, sau mai bine zis acest entuziasm își găsi un pretext ca să se exprime (era entuziasmată dinainte). "Ah, Tasia, exclamă ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
accentuată ca în alte dăți, aș putea să spun hiperumanistă... Numita Tasia, o doamnă grasă, tip gospodină, deținătoare de mari secrete în ale bucătăriei, se retrase însoțită de mai mulți "spasiba, Tasia, ocin spasiba", ai Matildei, Petrică se înhăma cu rucsacul, Matilda își luă pe braț o haină scurtă de vânt, din gabardină albicioasă, si pornirăm... Numai eu eram crunt, în ciuda sentimentului de sărbătoare care mă stăpânea. Vedeam că o pierd pe Matilda, că era bucuroasă de întoarcerea soțului, cu care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acum o școală militară (vroia să spună acum după război, sub noul regim), pentru care armă mă pregăteam, cam despre asta discutam urcând întortocheatele poteci ale dealului. "Dă-mi, îi spusei la un moment dat, să mai duc și eu rucsacul." Mi-l dădu și o luă vădit înainte. Tot atât de vădit, Matilda, care mergea înainte, rămase în urmă: "Poartă-te frumos cu el, îmi șopti, ține foarte mult la tine". Furios și drept răspuns trăsei o înjurătură grosolană la adresa ținutului lui
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o poiană liniștită, în care printre brazii care o înconjurau se găseau și mesteceni înalți, cu coaja lor albă, te întrebai cum de crescuseră pe-aici acești arbori de câmpie... Încetul cu încetul, în timp ce Petrică întindea masa și scotea din rucsac pui fripți, mujdei de usturoi, ouă fierte, cozonacul și sticlele cu vin și cu apă, privirea mea se deschise în sfârșit îndrăzneață și se holbă la chipul Matildei. Ea nu mă văzu la început, se uita flămândă în jur, și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ale cărui porți se deschiseseră și dracul era acum lângă tine, dracul în care nu crezi, vârât într-un berbec. Mă înfiorai: Ce era cu Petrică? Nu cumva înnebunise? Mă uitai la Matilda. Ea era liniștită. Începuse să vâre în rucsac tacâmurile și farfuriile și sticla de vin de care nu ne atinsesem... Coborârăm în oraș în tăcere. Soarele cobora și el cu noi, îl vedeam cum cu fiecare pas se mișca pe deasupra vârfurilor pădurii de brazi. Nici nu știu când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uitării. Am apucat doar să observ că expresia ei era întrebătoare. Nu i-am răspuns. Nici măcar nu gândeam că o dădeam uitării, ci o dădeam pur și simplu, fără să simt în ființa mea vreun regret. Îi vedeam de pildă rucsacul gol în mână, care de fapt nu era chiar gol, și abia mai târziu, după ani, această coborâre mi-a revenit în minte cu acest amănunt: trebuia să duc eu acest rucsac, nu, i-l lăsasem să-l ducă ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ființa mea vreun regret. Îi vedeam de pildă rucsacul gol în mână, care de fapt nu era chiar gol, și abia mai târziu, după ani, această coborâre mi-a revenit în minte cu acest amănunt: trebuia să duc eu acest rucsac, nu, i-l lăsasem să-l ducă ea, atât mi-era de străină... XV Clipe rare, de neuitat: nici nu știu când și unde ne-am despărțit și dacă măcar i-am spus bună ziua. Clipe minunate! Fără să știm ne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu vehicolul blindat, cu marfa, comunicațiile sau susținerea logistică, dar viața lor depindea de arme și echipament. Mai întâi îmbinau elementele armurii de luptă și căutau fisuri și urme de deformare. Apoi verificau bocancii garantați împotriva intemperiilor, coroziunii și sfâșierii; rucsacul, cu cele necesare supraviețuirii timp de o lună într-un mediu ostil fără nici un ajutor din afară; harnașamentul care-i împiedica să sară ca niște mingi în caz de coborâre rapidă, sau pe timpul înaintării în VTT pe teren accidentat; casca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
locuri cu un climat mai blând. Ei îi părea rău că nu putea să se destindă ca el, dar se gândi că poate va fi în stare după această misiune. Compartimentul pasagerilor cunoscu o intensificare a activității. Infanteriștii își luau rucsacurile și armele. Vasquez și Drake se ajutau să-și prindă hamurile cribloaielor. Pe ecranul din față apărea aceeași imagine ca și în cabina de pilotaj. Conul regulat al unui vulcan de metal se ridica în nori aruncând gaze arzătoare. Microfoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
într-un loc mai sigur, declară Gorman. Nu uitați că stația de epurare este mereu alimentată cu energie, iar acesta este un avantaj inestimabil. Hai să vedem la fața tocului. ― La ordinele dumitale, locotenente. Înainte marș, băieți. (Apone își luă rucsacul și centrul de exploatare deveni un stup zumzăitor.) Dar cum nu suntem plătiți cu ora, mă întreb cum am putea ajunge acolo. I se adresase lui Hudson care reduse imaginea de pe ecran pentru a obține o vedere de ansamblu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dorit s-o descarc, dăruind-o posterității: să trec Dunărea la sârbi pe la Calafat (deși habar n-aveam să înot, și nici orașul nu-l prea găseam pe hartă), să devalizez noaptea „Alimentara“ de la colț (de unde să plec cu un rucsac de șampanie „Zarea“ și creveți vietnamezi) și, mai ales, să-i cer lui Ceaușescu aprobare pentru un abonament pe viață la revista Pif. Dacă stau să mă gândesc bine, viața mea de locatar al comunismului părea stupidă, dar îmi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
UNIVERSITATEA BUCUREȘTI. 2005“. Studenții fumau liniștit pe coridoare. Câțiva îmi împrumutau cărți sau căutau să stea de vorbă cu mine în pauze, în speranța unui 10 la examen. Îi ascultam pe toți, cu-atenție, zâmbind absent. Mă întorceam acasă cu rucsacul burdușit de cărți; le returnam după o săptămână, necitite. Cum bine zice Dinu Păturică: studiul literaturii îngustează mintea. Oricum, nimeni nu pica la examene. Dacă din întâmplare dădeai o notă mică, te trezeai sunat seara pe mobil: studenții, colegii, secretarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
balcon. Improvizau mereu câte-o soluție pentru apariții de-astea surpriză; la cât de idioți erau, ar fi putut intra și pe scurgerea de la cadă. Am apucat nenorocita de hârtie și-am pus-o într-o mapă, mapa într-un rucsac. L-am ridicat și pe Brutus și l-am îndesat tot acolo. Nu-i plăcea, dar parcă-l întreba cineva. L-am consultat încă o dată pe Lepidopteros, înainte să ies. Îmi pregătise un nou fișier, străluceau vreo trei căsuțe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întrebat niște chestii de suflet, așa, ca între mașinării deștepte, dar nu mai rămăsese timp. 11.01, zăream cifrele, dar minutarul nu stătea pe loc. Maria probabil se îngrijora deja. Am tras pe-o dischetă fișierul, discheta a zburat în rucsac. Pe-asta o să mi-o amintesc întotdeauna: verde-închis, ca lămâile turcești. O culoare stupidă, capitalistă. Brutus a scos un mieunat, presupun că protesta pe limba lui împotriva dischetelor azvârlite-n capul motanilor, nici mie nu mi-ar fi plăcut ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]