25,920 matches
-
rupeau spatele. Porci, găini, mâncare, curățenie. Opt suflete în casă. La prânz a pornit cu fratele ei să ducă rufele la râu, să le limpezească. Amețea, o durea îngrozitor capul. Se va odihni pe urmă. Fratele ei a prins de rude aproape de ciubăr, să-i fie mai ușor, dar avea chef de joacă. O împingea înainte, o trăgea înapoi. Simțea cum i se urcă mațele în gât. Ulița cobora pieziș, pietrele spălate de ploaie alunecau sub tălpile ei. Fratele ei continua
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fericită, are o stare bună, este sănătoasă, trăiește într-o țară însorită, e liberă, dar ea aleargă strigându-și nefericirea pe "ulițele" Sydney-ului de parcă ar fi în Prundul Bârgăului, când e acolo "se face fericită", cum spune ea, să plesnească rudele și prietenii de ciudă, să vadă cine este ea, o bogătașă din Australia, nu o orfană sărăntoacă, mi-a povestit cum demult, în prima ei tinerețe, atunci când a ajuns învățătoare, din primul salariu și-a cumpărat o rochie, apoi s-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
alte șatre. Urmau apoi tratative îndelungate. Într-o primă etapă era o mangimos 1urmată de o băv2 și i pakiv 3. Pețitul se făcea și el în două etape. Cei trimiși să îndeplinească această misiune de onoare erau aleși dintre rudele apropiate ale mirelui pentru a îndeplini acea cerință ce se cheamă pakivale 4, un prim contact cu familia miresei, timp în care se stabilea întâlnirea cu părinții mirelui. Părinții băiatului aduceau părinților fetei o ploscă învelită într-un șal roșu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
același an 1967. Profesorul de franceză Valeriu Stancu își încheia naveta la Pașcani în 1983, iar eu, dentistul, o începeam în 1982 la Spitalul Pașcani, via Mircești. Inițial am intrat în panică din cauza crizei de timp, dacă mă gândesc la rudele și cunoștințele mai în vârstă, pe care le-am neglijat în anii de captivitate urbană ieșeană. Așa că, nu voi alerga în căutarea timpului pierdut, căci a făcut-o înaintea mea celebrul scriitor francez Marcel Proust, ci voi da frâu liber
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o odihnească acolo în liniște și pace! Tragedia lor m-a făcut să gândesc continuu, cu adâncă mâhnire și compasiune, la lucrurile și oamenii pe care nu i-am prețuit cât trebuie, și să constat că cei dragi, iubiți de rude, de cei apropiați și de Dumnezeu, mor de tineri. EXPOZEUL GENITORILOR Bunicul Constantin Cotlarciuc, născut în anul 1874, a fost urmaș al unor dregători ai comunei Vama, fiul Rahilei Hurjui căsătorită cu Grigore Cotlarciuc. vornic al satului între anii 1879
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
1964, atunci când a fost amnistiat. Noi am ținut legătura cu Hylde Riker prin scrisori care ajungeau cu mare întârziere, pline de păreri de rău, fiindcă rămăsese văduvă după căsătoria cu un industriaș neamț bogat și nu avea copii sau alte rude. În anul 1984, echipa de handbal feminin „TEROM” Iași s-a calificat în fazele superioare ale unei cupe europene la handbal, căzând la tragerea la sorți cu „Hypobank” Viena. Câteva jucătoare, care îmi erau paciente la Policlinica Nicolina Iași, mi-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
eram în impas, aspecte pe care le voi relata pe parcurs. Colonelul Mișu Sasu, cum îl cunoșteau cei mai apropiați, era ca un mit al familiei, căci toți ne adunam în jurul său când venea acasă cu cadouri din străinătate pentru rudele și vecinii curioși. Păcat că din Primăria Vama nu s-a gândit cineva să-1 propună, înainte de anul 1989, pentru a i se conferi titlul de cetățean de onoare al comunei, căci după Revoluție acest titlu suprem a devenit ridicol, prin
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mă îngrijesc de mormintele familiei Doboș. Trecerea în neființă a membrilor unei familii care nu are urmași duce inevitabil la pierderea onomasticii, fapt ce s-a întâmplat și cu numele „Doboș” pe care nu-l mai poartă astăzi nici una din rudele mele. * Inexprimabilă, dar explicabilă bucurie a cuprins întreaga familie când s-a născut sora Dorina Carmen, mai mică decât mine cu doi ani și jumătate, căci prea eram alintat de cei din jur și mi se îndeplineau toate poftele. Probabil
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
aproape necunoscute și mă mulțumeam numai cu apa curată de izvor. * Pe cât socot, iarna era mai greu să ne îmbunătățim meniul pe cont propriu, totuși, dacă se iveau, nu pierdeam ocaziile tradiționale, când, la Ignat, înainte de Sfântul Crăciun, vecinii sau rudele își sacrificau porcii, îngrășați un an întreg. Ne adunam de dimineața devreme și asistam la protocolul de înjunghiere, după care urmau pârlirea la foc de surcele, paie sau tujleni, îmbăierea într-o covată cu uncrop și raderea primului strat de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Crăciun ce mi-l reamintesc, în fața căruia am afișat un original „delirium tremens”, a fost fratele mamei, unchiul Gică, pe care l-am recunoscut în finalul ceremoniei, datorită lipsei degetului mare al mâinii drepte, urmat în ceilalți ani de o rudă mai îndepărtată, Vasile Badale, poreclit Târliboacă. La zece ani, „Moșul” a venit mai devreme, cu o dubă neagră, însoțit de securiștii care l-au „ridicat” pe tata din pat, într-o noapte pe care nu o voi uita niciodată, și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o găsea pe bunica într-o stare paroxistică de agitație, ocupându-se de procurarea costumului popular format din: cizme din piele, ițari, cămașă de tort, chimir cusut cu mărgele, bundiță cu dihor și căciulă de astrahan, toate împrumutate de la o rudă apropiată, Nelucu lui Arcadie Baltag, un băietan mai mare decât mine cu doi ani. La școală, în pauzele dintre ore, cei mai mulți dintre băieți eram foarte activi în diverse jocuri nostime, care astăzi au dispărut ca prin farmec. Leuca, însemna învârtirea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
menirea de a îndulci surghiunul amar și lipsa căldurii unui cămin de familie normal, așa cum fusese până la fractura sufletească provocată de Securitatea comunistă. Nu am primit mângâiere, în toți cei patru ani de detenție executați de tata, decât de la două rude apropiate, bunicul Nițucă și tanti Jeni, în rest toți mă acuzau că eram ulițarnic și neastâmpărat. Mai ales mama, care mă lua în primire la școală, în pauzele dintre ore, să-mi reproșeze cu catalogul în mână unele note mai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care l-a avut În ziua morții tatălui meu, domnul Martin simți un jet de greață pe esofag și se cutremură cu fața congestionată. Rămase siderat, cu privirea spânzurată departe, peste capetele celor care Începuseră să tot intre În capelă, rude și cunoștințe. Aerul dintre noi se Împuținase și un miros Înțepăcios de tămâie ni se cuibări În nări. După ce preotul citi bâzâit la căpătâiul mortului, iar noi ne făcurăm În câteva rânduri cruce călăuziți de mișcările sale, Își făcu apariția
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întâlnea. Însă Iulian suporta umilința și nu căuta să plece din mijlocul nostru niciodată. Ba, mai mult, Începuse să ne tot spună că are acasă un foarte frumos costum de tergal alb, cu dungi verticale, adus din Siria, de o rudă care muncea prin străinătăți. Mamă-sa (“tanti Lenuța”) Îl ținea sub cheie. Nu-l lăsa să-l Îmbrace pentru că, zicea ea, Îi era Încă mare. Vocea i se schimba mereu când ne pomenea despre costumul acela, despre cât era de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Singură... numai ea... Un octombrie neașteptat de blând, promițător de vreme bună, le îngădui mirilor să organizeze nunta și dansul în aer liber, în grădina casei părinților Inei. De la început, cei implicați și-au propus un festin decent, invitații fiind rude și prieteni apropiați de familie, animați de ideea de a petrece o seară într-un cadru natural. Pentru orice eventualitate, dacă capriciile vremii nu le-ar fi îngăduit nuntașilor plăcerea de a gusta din plin, pe lângă vinul adus din podgorii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
le făceam periodic nu mă redau prea bine, erau șterse sau neclare și întotdeauna ușor tremurate. Nu le puteam spune celorlalți despre handicapul meu, îmi era rușine să admit că nu mă cunoșteam la fel de bine. Singurii care mă acceptaseră erau rudele și câțiva prieteni, iar eu mă resemnasem că aveam să rămân așa pentru tot restul zilelor. Călătoream mult și îmi făcusem un obicei, de câte ori intram în camera de hotel primul lucru pe care îl încercam nu era patul, ci oglinda
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Raman un personaj? — Exact. — E cam târziu, deja se știe cine este, adică cine ar trebui să fie. Vrei să ți-o ia altcineva înainte? Nu știu, mă simt oarecum responsabil. — Pentru ce? Ai dat cumva de Raman, de vreo rudă îndepărtată sau un prieten anonim? — Nu. — Atunci cred că ar trebui să te apuci de treabă. Însă în zilele care au urmat Zara se simțea tot mai abătut, fără să-și explice de ce și nici de unde venea acea nevoie de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
trăiești? - au întrebat-o celelalte. Din ce-o să-mi trimită fata din Italia. Că ea se mișcă mai bine, acolo, de-un timp. Bine. Drum bun. La revedere. și a plecat. A plecat în comuna Bălteni, unde mai avea niște rude. A cumpărat, acolo, una dintre cele mai frumoase și mai scumpe case, de vânzare, din câte erau. Pe vremea asta, la barul cel mare, din colț, nu cu mult înainte de ora închiderii, avea loc o mare dezbatere. Combatanții: unii clienți
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mea.O să dozez în așa fel, viteza, încât, să nu ajungem nici mai devreme, și nici mai târziu, decât alți colindători, la casele spre care ne îndreptăm. și autoturismul s-a așternut, cum se zice, drumului.Urmau să fie colindate rude și prieteni din mai multe sate. Înserarea se apropia repede. Ajunseră. Opriră la prima rudă. Colindară. Coborâră cu toții. Fură serviți cu de toate. Fiecare a consumat câte ceva; copiii au primit și mici sume de bani, apoi, s-au mutat în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nici mai târziu, decât alți colindători, la casele spre care ne îndreptăm. și autoturismul s-a așternut, cum se zice, drumului.Urmau să fie colindate rude și prieteni din mai multe sate. Înserarea se apropia repede. Ajunseră. Opriră la prima rudă. Colindară. Coborâră cu toții. Fură serviți cu de toate. Fiecare a consumat câte ceva; copiii au primit și mici sume de bani, apoi, s-au mutat în alt loc.Mai poposiră, de câteva ori, până când, ajungând la ieșirea din localitate, schimbară direcția
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cri tici sau cinci regizori ai teatrului radiofonic...hm! Asta e regula jocului. Din păcate... Și ca să nu ne depărtăm de subiect : ce i-o fi apucat pe 50% din premianții recentei ediții a Galei să mulțumească, În exces, tuturor rudelor, colegilor, vecinilor, tehnicienilor, portarilor de teatre, nou-născuților etc.? Săracă fantezie la discursuri mai au oamenii ăștia, tată!... Și o altă ciudățenie : toți se fereau de momentul În care Piersic va urca pe scenă. Evident, de teama proverbialei sale flecăreli. Ei
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o sală de teatru”. Nu cred! Fiindcă, Încă de la 4-5 ani, părinții-și duc progeniturile la spectacole cu păpuși. Idem, creșele, grădinițele, școlile. Plus studenții pasionați de arta spectacolului (nu-s puțini!). Plus spectatorii fideli sau cei ocazionali. Treceți și rudele (prietenii) angajaților din teatre. Sau curioșii, publicul atipic. Deci, aș corecta cifra, alăturînd un 3 („33%”). Un actor britanic specializat În piesele marelui Will, mărturisea că fiecare popor reacționează diferit, la spectacolele sale : japonezii, spre exemplu, sunt un public conștiincios
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ca un fel de alter-ego al său, o marcă a spiritului lui Giorgio”. Fericit destin ! De regizor...ba chiar și de personaj! Dintr-un articol dedicat lui Ivan Evseev, am aflat, cu plăcută uimire, că Dimitrie Cantemir i-a fost rudă lui...Bahtin! Hm... Citesc În Alex Ștefănescu (unul dintre scriitorii mi preferați) pasaje despre România mea, România care m-a făcut nostalgic, da’ nostalgic În sens elitist. Firește - ceea ce neocomuniștii nu vor afla vreodată! e vorba de perioa da interbelică
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu slană. Voiai să pui și caietul acesta pe foc. Puseseși numai coperțile. Chiar așa. Un caiet, pentru că știai tu ce știai, se poate ascunde mult mai ușor dacă îl faci sul, fără coperți, apoi îl împachetezi ca pe o rudă de salam și-l stochezi în frigider la un loc, cu batoanele de mezeluri. Asta ar însemna să-ți cumperi să ai tot timpul vreo trei-patru batoane de salam de vară, de rezervă, și să nu le mănânci, ca să maschezi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
salam de vară, de rezervă, și să nu le mănânci, ca să maschezi, printre ele, caiete cu însemnări ca acestea. Greșeală! Mare greșeală! Cum o să știi tu lucra cu ruzile de salam, când niciodată n-ai avut nici măcar o jumătate de rudă în mână, pentru că știi bine, oamenii de rând ca tine, cumpărau salamul numai cu feliile? Oare cum te vei purta cu atâtea ruzi? Oare nu vei fi caraghios? Și făcuși pe dracu n patru și-ți cumpăraseși frigider, că nici
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]