3,212 matches
-
cană cu un tremur de speranță în suflet: dar dacă, totuși!... Apa de ploaie Oricât vor fi fost vremurile de grele, rufele tot trebuiau spălate. De aceea mama avea mereu grijă să strângă apa de ploaie de pe acoperiș, pentru spălatul rufelor. Iar când n-o strângea sau ploaia venea pe neașteptate, mă încerca senzația că apa se irosește. Ploaia se irosea. Îmi venea să mă reped afară în orice clipă și să pun un lighean sub gura burlanului, chiar pe timpul furtunilor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și porni să-i iau urma, cât e proaspătă. Daaa? Sigur că da. L-aș lua și pe don locotenent Pațache, că are un foxtretier ceva de spaimă. Nu-i scapă nimic. Ultima descoperire a fost nenorocitul din coșul de rufe. Tușise? Tușise pe el, că-ți trebuia mască de gaze. Noroc că era un tip pașnic și deputat. Sărmanul greșise camera, că ăștia lucrează pe camere, și i-a și spus lu’Pațache: “Bravos, generale! Noi, aleșii, avem două camere
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Ai înțeles-o? Te vei zări în ea luminat. N-ai înțeles-o? Îți va reflecta în toată splendoarea, tâmpenia ce te copleșește. * Este de-ajuns să văd o cutie cu detergenți în plasa unei femei, ca să-mi amintească de rufe murdare. Timpul - un asasin! * Visează dar nu-ți fă vise! Din viață trebuie să guști, nu să mănânci pe săturate. * Femeia - forță motrică în societate. Un adevăr umilitor pentru bărbați. * Nu era sigur că Dumnezeu îi auzise rugăciunea dar omul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
afară de Charlot, pe care îl lăsa rece orice femeie, se îndrăgostiră de ea. Mă simțeam puțin măgulit fiindcă toți mă invidiau că pusesem mâna pe o femeie atât de fermecătoare. Chiar Rița, servitoarea care ne făcea curățenie și ne spăla rufele, mi-a spus în treacăt: ― Aferim, domnule Petrican, așa fetiță mai rar! Cunoștințele printre fete le făceam, de obicei, la balurile studențești, unde mă duceam cu doctorul, care, ca și mine, era un bun dansator. Odată, la balul mediciniștilor, am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se rușinează de el.) Și așa, până când am ajuns acasă, în strada Amzei. Dispoziția mea de receptivitate se dovedea uluitoare în acea zi: Rița, servitoarea noastră, tocmai ieșea din pivnița ei, unde locuia, ducând în brațe un coș plin cu rufe. ― Știi, domnule Tudor, că s-a-nchiriat camera de lingă dumneata? ― Cine a luat-o? ― O fată, boboc! ― Singură? ― Ba nu, e cu maică-sa. Apoi, depărtîndu-se, Rița a glumit, amenințîndu-mă cu degetul: cred și eu că ai fi vrut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a trăi înseamnă a face carieră, a avea bani, relații, a sta pe creasta valului. Eu sunt mulțumit dacă nu mi se răstoarnă barca". De la bufetul din apropiere, vine miros ațâțător de mititei. Spre Constanța, câțiva nori uscați atârnă ca rufele pe balcoane, în cartierele sărace. Aici, cerul e albicios și perfect senin. Simt, totuși, în aer, un fior de toamnă care se apropie. Discuția despre viață a ajuns la regrete. Bărbatul îi explică diferența dintre "a vrea" și "a putea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
figuri au scriitorii turci când se uită la tablourile unde e glorificată lupta antiotomană. Dar nu observ nici un scriitor turc și mă las păgubaș. " Obiectivul" următor e în afara orașului. După ce trecem printr-o "Balta Albă" bulgărească ― unde recunosc balcoanele cu rufe puse la uscat ― autocarele se opresc în fața unui perete vertical de calcar, transformat de călugări, cu veacuri în urmă, în mănăstire. Mănăstirea Aladzha, ce a ființat până în secolul al XlX-lea. O scară cu trepte de lemn urcă în spirală
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mirat și mai tare când a văzut că în apropierea casei se căsca o groapă, plină cu apă. S-a bucurat foarte mult și a început să care apă, cu găleata, pentru a pregăti leșia cu care voia să spele rufele. Era greu la anii ei, dar simțea cum o forță misterioasă o întărea, îi dădea puteri nebănuite. După ce a umplut toate vasele din casă, a început să care apă în adăpătoare. A cărat o zi, a cărat două, a tot
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
frazele încep să curgă șuvoi. De altminteri, țara asta mă inspiră. Iubesc poporul ăsta mișunând pe străzi, înghesuit pe un petec de loc între case și apă, împresurat de cețuri, de pământuri înghețate, și marea fumegând ca un cazan de rufe puse la fiert. Îl iubesc, pentru că are o viață dublă. E aici și totodată aiurea. Ba da! Ascultându-le pașii grei pe caldarâmul umed, văzându-i cum trec gravi printre prăvăliile lor pline cu scrumbii aurii și bijuterii de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
dreptate între femei, fie că voia să lase pedepsită puțin pe fecioara învrăjbită. Sia suportase palma mai bine decât era de așteptat. Nu ra.jjr-tase, nu protestase, dar nici nu se corectase. împinsese cutezanța până la șifonierul sacru. Acolo, Lina, în afară de rufe și bani, țitiea o casetă din trusoul ei de fată, încuiată și interzisă ca și camera nevestelor din Barbe-Bleue. Intr-o zi, Lina, întoarsă din oraș pe neașteptate, găsise pe Sia la șifonier cu caseta în mâini, neviolată încă. Lina
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Și vin și eu. Și ne simțim, ambii, ca-n sânul celui de sus. Bine? Dacă zici tu, da, bine. Ea a intrat în cadă. A început a se-mbăia. El și-a asigurat un ștreang, dintr-o funie de rufe. A socotit unde să-l agațe, și cum să-l așeze, pentru ca,în momentul când ea, strigată de el, o să bage capul, când o să vrea să vadă unde e, jmâcul să alunece, săpunirea funiei să faciliteze culisarea, iar ea, frumoasa
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
gânduri pierdute, idei mărețe, inimi zdrobite, aduceri aminte, misiuni, promisiuni, aranjamente, declarații,învinuiri, blesteme, cereri în căsătorie, invitații la iertarea greșelilor și a păcatelor, abuzuri, inclusiv sexuale, lacrimi după dragostele înghițite de hăuri, bichini, chiloți-gogoșari, izmene, papuci de odae, zgărzi, rufe umane, capete de patroni dezorientați, falimente, totale și parțiale, creste de cocoși, cuculele și cuculeți, ananghii, portițe noi pentru viței netrecuți prin botez, popi fără și cu limbi căzute de pe la limbuți, înjurături, belitori de idei deșarte și eșuate, cozi de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
casa. Și la așa casă mare trebuie mobilă frumoasă. În gangul de lângă ușa prăvăliei miroase a șobolani. O răsuflare mucedă trage prin gârliciul beciului. Gangul dă într-o curte interioară, pavată cu pietre de râu, care dispare sub frânghii cu rufe colorate. La catul clădirii urcă un păienjeniș de scări exterioare, acoperite cu o șandrama din scândură vopsită în care sunt tăiate gemulețe. În încăperile bucșite de ploșniți veșnic se aud certuri și gălăgie de copii. O mulțime amestecată, ovrei și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
se asociase cu un țigan din margine care avea cal și amândoi cutreierau ziua prin târg. Noaptea se întorceau beți tun. Slabă și nervoasă, foarte frumoasă în tinerețe, Stratica avea mare înclinare spre întâmplările melodramatice. Adesea, după ce-și întindea rufele, plângea și compunea cântece triste. Grase și lălâi, fetele Straticăi mugeau apoi în toată mahalaua cântecele ei, cu o convingere afonă. Straticăi îi plăceau mai ales poveștile de dragoste în care îndrăgostiții mureau. „Cântecul lui Georgel” o făcuse și pe
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și l-am fotografiat. Acea casă am fost pe punctul s-o incendiez, într-un elan demiurgic, când aveam trei sau aproape patru ani, ceea ce m-a costat o fobie (ignifobie) de care sufăr și azi. Trebuind să spele niște rufe în curte, mama a comis greșeala de a mă lăsa singur, nesupravegheat, în casă. Și am profitat de ocazie pentru a pune în aplicare un proiect care mă muncea, probabil, de mult timp. Cu ajutorul unui lemn, luat din grămada de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Nu exista dispensar, nu exista doctor, nu existau medicamente. Cine "avea zile" ― asta era convingerea tuturor ― trăia. Cine nu, "îl lua Dumnezeu". O morală aspră justifica o viață aspră. Odată, mama m-a luat cu ea la "vale", să spele rufele. A vrut, probabil, să mă poată supraveghea, ca să nu mai dau foc casei. La întoarcere, vrând să sar din car, să fug înainte și să deschid poarta, am căzut de lângă ciubărul cu rufe între picioarele vacilor. Copita unei vaci sau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
luat cu ea la "vale", să spele rufele. A vrut, probabil, să mă poată supraveghea, ca să nu mai dau foc casei. La întoarcere, vrând să sar din car, să fug înainte și să deschid poarta, am căzut de lângă ciubărul cu rufe între picioarele vacilor. Copita unei vaci sau o roată m-a călcat pe piept. Am zăcut, după aceea, în pridvor, sub un "strai", cum se numeau la noi păturile mițoase, câteva săptămâni și, fiindcă "am avut zile", mi-am revenit
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
devenise, Doamne Dumnezeule! Cu mama ei! O să-i dea vreo două palme, ca s-o Învețe minte. Măcar de-ar fi putut s-o bată. Așa. Patruzeci de ani! Mai mult de patruzeci de ani aplecată deasupra unei albii cu rufe și cu picioarele Înghețate! Frecînd toată ziua! Nu! Hotărît lucru: n-avea pic de inimă! Era un monstru, semăna cu taică-su! Se văita și iar se văita, biata Arminda, avea să moară de supărare, Julius era Îngrozitor de speriat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nimic mai mult. Arminda Îmbătrînea topindu-se de dorul fetei. Auzise că trăia la Cerro de Pasco cu vînzătorul de Înghețată de la D’Onofrio, dar nu primise niciodată vreo veste direct de la ea. Stătea ore Întregi aplecată deasupra albiei, frecînd rufele pînă cînd ieșeau albe ca zăpada. Juan Lucas a aflat că ea Îi spăla cămășile atît de bine și a poruncit să i se mărească leafa. Nici nu și-a dat seama. Spăla cu gîndul că pe fiica ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sinea lui: uite că vine Coana-mare, așa-i zice el. Arminda Îmbătrînește În slujba stăpînilor legîndu-și soarta de a lor, fără să pună Întrebări, fără să scoată o vorbă de ani de zile, Îi iubește pe toți și le calcă rufele sau stă pe un scaun din bucătărie cufundată În tăcerea ei, uneori reușește să-l zărească pe domnul și niciodată n-a judecat-o pe doamna, copiii sînt copii, Julius e cel mai bun și Într-o bună zi o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nicăieri, n-o să aibă nevoie de Carlos, poate că domnișorul Julius o să se plictisească și doamna o să dea o raită pe la bucătărie și călcătorie, poate că o să observe că sînt obosită, poate că o să-și dea seama că mormanul de rufe e prea mare, poate că o să-i spună lui domnișorul Julius să mă Însoțească Împreună cu Carlos pînă În Florida și o să afle În felul ăsta unde locuiesc, „E ziua domnișorului Julius“, Îi spuse Arminda cumetrei Guadalupe, care gătise toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi putut electrocuta dacă i-ar fi venit chef să aprindă lumina, dar aproape sigur că nici aici nu era lumină; Înainta și uite că și aici erau o mulțime de ferestre, aici oamenii nu erau albi, peste tot erau rufe Întinse la uscat și mirosea mereu a rufe jilave și a săpun, sărmana Frau Proserpina, să vorbești germana și să trăiești aici, dar e destul de rea și nu mai vreau să mă lovească peste degete cînd greșesc, Înainta, Julius trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chef să aprindă lumina, dar aproape sigur că nici aici nu era lumină; Înainta și uite că și aici erau o mulțime de ferestre, aici oamenii nu erau albi, peste tot erau rufe Întinse la uscat și mirosea mereu a rufe jilave și a săpun, sărmana Frau Proserpina, să vorbești germana și să trăiești aici, dar e destul de rea și nu mai vreau să mă lovească peste degete cînd greșesc, Înainta, Julius trecea pe lîngă ferestrele de la odăile astea mai sărăcăcioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era nevoie de o bucătăreasă de meserie. Arminda avea tensiunea foarte mare și Daniel Îi spuse că nu trebuia să muncească atîta, să nu facă mai mult decît era nevoie: să spele cu mașina de spălat electrică și să calce rufele. S-o pui și la alte munci era un abuz. Trebuia să-i comunice asta stăpînei. Celso spuse că doamna se va ocupa de toate astea la timpul potrivit, dar Daniel stărui asupra faptului că aveau tot dreptul să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
multe ori pe noapte, erau aproape singurele lucruri pe care mai reușea să le prindă În ultimul timp. Adeseori veneau chiar Împreună. Asta se Întîmpla mai ales cînd Își petrecea multe ore În șir acolo sus, În camera de călcat rufe. Din pricina căldurii și a transpirației parcă adormea și se prezentau amîndoi, dar ea știa că e singură. Și i se mai Întîmpla ceva și mai ciudat, care o neliniștea, deși uita Îndată de neliniștea asta. Era ceva foarte ciudat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]