1,446 matches
-
priveliște destul de bună asupra nivelului de bogăție al celor dinăuntru: zona În care locuim noi se află la nord-est de centrul orașului, așa că o grămadă de vajnici lucrători din domeniul financiar, ca mine, s-au mutat aici și s-au ruinat renovând dărăpănături victoriene igrasioase și coșcovite. Casele noastre sunt cele fără perdele, proprietarii lor preferând să se bizuie pe obloanele lor recondiționate cu cheltuială, În timp ce vecinii noștri mai săraci Încă se bucură de confortul clasicelor perdele sau Își ascund treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
LUMINĂ Scena înfățișează un peisagiu de o romanticitate sălbatică în munți. Pe de o parte stânci sparte și răsturnate, de alta brazi acățați pe vârfuri de stânci, unii răsturnați de vijelie și torente. În fund pe-un deal se vede ruina încă fumegândă a unui sat de colibi; mai în avanscenă, turnul vechi și negru a bisericei satului - c-o mică biserică de lemn, cu ferestrele mici și cu zăbrele, cu muri parte risipiți, cu acoperământul de șindrile negre și mucede
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
umbră. Totul se zdruncinase, îmi pierdusem siguranța, nu mai știam pe ce mă puteam bizui și pe ce nu. Umilințele trăite la Inchiziție mă lăsaseră cu sufletul gol încrederea în mine, de care am fost totdeauna mândru, până la trufie, se ruinase, amenințând să mă lase ca un stâlp putred în marginea drumului. Atunci, ca să nu mă prăbușesc, am hotărât să-mi ascult inima, nu creierul. Așa, îmi puteam îngădui să simt, fără să trebuiască să și înțeleg. Căci de înțeles nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
reușește să Își atragă oprobriul tuturor după ce iese de câteva ori În public machiat cu stridență sau după ce, cuprins de pasiune și disperare, căptușește cu trandafiri loja unui teatru În semn de iubire pentru tânărul violonist care avea să-l ruineze. Aproximativ În aceiași ani ce preced primul război mondial, „un mic grup de scriitori se plasează În vecinătatea dandysmului, la granița cu el, Într-o zonă intermediară, Între inventarea și transgresarea regulilor, care, În materie de dandysm, au fost făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la experiența cazonă a fragilului Proust, să le reamintim cititorilor că e Încorporat În Regimentul 76 de infanterie la Orléans. Face scrimă, natație, gimnastică, dar niciodată călărie. Deși nu i se potrivește nici uniforma (prea mare), deși efortul fizic Îl ruinează, iar repetatele crize de astm Îi deranjează pe colegii de dormitor, el rezistă. Chiar dacă se califică al 63-lea din 64 de soldați, chiar dacă nimic din „paradisul militar” pe care Îl va imagina În Guermantes nu se confirmă În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sufocate de mediocritate. La 23 de ani, În 1844, după o copilărie și o adolescență trăite paroxistic, În nesupunere și continuă revoltă, după Îndelungi perioade solitare, după o incredibilă fugă din Mările Sudului, după câteva amoruri Întâmplătoare care-i vor ruina sănătatea, după ce-și Întâlnește iubirea, el intră În cele din urmă pe scena pariziană ca „dandy al boemei”. Cu partea de avere moștenită la 21 de ani dinspre foarte vârstnicul tată (pierdut la doar 6 ani), se instalează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Boson de Talleyrand-Périgord, prinț de Sagan, adulat de toți dandy-i din a doua jumătate a veacului al XIX-lea pentru extraordinara sa eleganță; Davies Scrope, far - alături de Brummell - al lumii bune din timpul regenței lui George al IV-lea, ruinat la jocuri de noroc și autor al unor Memorii, din păcate dispărute după moartea sa; lordul Henry Seymour, fondatorul „Jockey Club”-ului din Paris, sclavul sporturilor și nu mai puțin al țigării. Dar și: Harold Acton, Aragon, Leopold von Andrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
1854-1900). Un irlandez cu destin ciudat, tragic - după unii, grotesc - după alții. Descinde dintr-o familie burgheză, al cărei prestigiu e, la Început, mai presus de orice Îndoială. Tatăl - un oculist celebru - sfârșește din cauza unui proces jalnic, defăimător, care Îl ruinează fizic și psihic. Mama, poetă plină de patos (publicând sub pseudonimul Speranza), intrată În vârtejul naționalismului irlandez, e militantă, incită la emancipare. Iată-l deci pe micul Oscar, cu o ereditate grea, prins Între un „Don Juan neobosit” și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să mă scutur de el, fără să reușesc Însă deloc, urma o senzație nemaiîncercată, un fel de Delirium Tremens și o cufundare Într-o sincopă totală: până ce, În cele din urmă, la ordinul Doctorului, amenințat de pericolul de a-mi ruina toate capacitățile intelectuale și trupești și de a-mi distruge sănătatea, Împotriva voinței mele, dar cu hotărâre, am renunțat. Mă aflam oare În stăpânirea vreunei vrăji: ca Globurile acelea de Foc și acele minuni cerești și diavolești care, În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la toate colțurile de stradă jucării din lut ars sau din faianță lăcuită, care înfățișau cai sau girafe, în pofida interdicției religioase. Mai erau, firește, și principalele sărbători musulmane: Adha, Aid-ul cel mai mare, pentru care mulți locuitori ai Granadei se ruinau doar ca să procure o oaie pentru sacrificat sau ca să-și cumpere straie noi; Întreruperea Postului, când până și cei mai săraci făceau chiolhan cu nu mai puțin de zece feluri diferite de mâncare; Așura, zi consacrată pomenirii morților, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și a discuta suma răscumpărării. Cum multe familii nu puteau plăti suma cerută, se organizau chete și nici o pomană nu era mai apreciată de credincioși decât cea care trebuia să slujească la răscumpărarea fidelilor deveniți robi. Numeroși oameni cucernici se ruinau răscumpărând captivi pe care adesea nici măcar nu-i văzuseră vreodată, nesperând altă răsplată în afară de bunăvoința Celui-prea-Înalt. În schimb, unii dezrobitori nu erau decât niște canalii care se foloseau de necazurile familiilor pentru a le stoarce puținii bani pe care acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sărbătoarea asta și datinile care aveau legătură cu ea. Nu-l mai văzusem de la cearta noastră, fie ca Dumnezeu să mă ierte odată și odată! dar ceream regulat vești despre el Wardei și lui Mariam. Răspunsurile lor erau rareori liniștitoare. Ruinându-se pentru a da o zestre bogată surorii mele, pomenindu-se încărcat de datorii, frustrat de visuri și lipsit de afecțiunea alor săi, Mohamed căuta uitarea prin cârciumi. Cu toate astea, în primele săptămâni ale anului, părea că își revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
O, nu vă faceți griji, rezolvă avocații. Maggie se tot învârtea prin cameră, evitând contactul vizual. Auzi din nou interfonul și zgomotul făcut de una sau mai multe persoane care intrau și ieșeau din apartament. Ce se întâmpla? Ne vor ruina, spuse Brett. Ne vor lua toți banii și vor face povestea asta chiar mai urâtă decât e acum. Funcționa. — Uite, spuse el. Cădem la o înțelegere, promitem. Nu-i așa, Kathy? Sigur că da. —OK? Promitem. O rezolvăm. Chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bani. Poate că povestea asta - mama și fiul - îi va stârni interesul. — Atunci spune-i că asta e povestea aceleia. Guttman indică tăblița cu pedeapsa școlarului. —Profesore. Cumpărătorii ăștia verifică singuri astfel de obiecte. Nu pot să mint. M-ar ruina. —Înțeleg, Afif. Dar eu sunt cercetător. Asta mă interesează pe mine din punct de vedere istoric. Restul sunt foarte banale. Era conștient de picăturile de transpirație de pe buza superioară. Nu era sigur cât va mai putea continua așa. —Haide, profesore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
le pierde. Sfârșitul maratonului pocheristic Îl găsește dator cu o sumă enormă, pe care, conform obligației asumate În vertijul jocului, trebuie s-o achite În termen de două săptămâni. Pleacă În România și Își anunță tatăl și fratele că sunt ruinați. Vinde toate proprietățile la preț de dumping, fiindcă vrea banii repede și cash. Revine la Paris, unde Își plătește datoria de onoare, cum este numită prostia asta În lumea jucătorilor. Peste mai puțin de cincisprezece zile, primește și lovitura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
socoteală și indemnizația dumitale.” Îl Întreabă de ce inventase joaca asta dementă și care era sensul ei. „Mă amuză să observ din afară mistica jocului confruntat cu propria imanență”, a spus sibilinic insul. Insistă: nu-i e teamă că se va ruina perseverând În provocarea diabolică a destinului? „Imposibil, a surâs excentricul, sunt prea bogat pentru asta.” A vrut să-i spună că și alții fuseseră cândva la fel de bogați și că poate fi de-ajuns o singură noapte altfel decât toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dezagregare. Nici nu se putea întîmpla altfel. Pentru că liberalismul, - victorios în Portugalia după înfrîngerea lui Don Miguel - e lipsit de o concepție imperialistă și expansionistă, singura care poate face să dureze și să crească un imperiu colonial. O detestabilă administrație ruina lent ținuturile bogate ale Africii. Abolirea ordinelor religioase, în 1834, a făcut posibilă infiltrarea misionarilor protestanți și, prin ei, a influenței britanice care, cu timpul, se va dovedi fatală. De altfel, pentru portughezii din ultimul sfert de veac, coloniile nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
unui filosof și a unui practicant creștin. "Prezentăm bugetul pentru exercițiul 1928-1929; nu e o lucrare perfectă, dar are dreptul de a fi considerată o lucrare serioasă". O lucrare serioasă, într-o țară îmbătată de demagogi, exploatată de afaceriști și ruinată de incompetenți, poate fi privită ca un început revoluționar. "Bugetul pe care-l prezentăm nu e rezultatul unor combinații artificioase; este ceea ce se așteaptă sincer să fie; este ceea ce, în fața faptelor și cifrelor cunoscute avem dreptul să așteptăm să fie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la mine. Nu-i o joacă de cuvinte. Sunt plăceri ale Lumii care, dacă nu știi să le primești cum se cuvine, dacă nu știi să fii demn de ele, pe măsura lor, se răzbună. Se transformă în vicii, adeseori, ruinându-te. Sau, situații mai rare, te părăsesc ele. Fug din tine, scârbite, ușor mâhnite de neputința de a le urma, de a le cinsti cum se cuvine. Așa cum a plecat fumatul. Eram un înrăit al fumatului. Dar fără nici un deliciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aștepta douăzeci și patru de zile, sau douăzeci, sau cincisprezece, sau zece, edificiul social prezintă fisuri, pereții se clatină, temeliile tremură, în orice moment totul se poate nărui, Aveți ceva să ne propuneți, în afară de descrierea tabloului unei clădiri are amenință să se ruineze, întrebă prim-ministrul, Da, domnule, răspunse impasibil ministrul de interne, ca și cum n-ar fi priceput sarcasmul, Luminați-ne, atunci, vă rog, Înainte de orice, trebuie să lămuresc, domnule prim-ministru, faptul că această propunere a mea nu are altă intenție decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în halat și pijama, dacă avea chef, dar noi, nu, noi, îmbrăcați și pieptănați așa cum a poruncit dumnezeu, aceste mici crăpături în lacul comportamentului și nu revoluțiile pompoase sunt cele care, încetul cu încetul, repetate și constante, sfârșesc prin a ruina cel mai solid dintre edificiile sociale. Înțelept e vechiul dicton care ne învață, Dacă vrei să fii respectat, nu le acorda încredere, să dea domnul ca, spre binele serviciului, acest șef să nu fie pus în situația de a regreta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu el, să-l tratez cu atenție, să împiedic ca treaba asta să se împrăștie, și alții s-au aflat în situații asemănătoare și cu rezultate catastrofice, nu știu cine a fost cel care a spus că ridicolul de o clipă poate ruina cariera de o viața. Autoflagelarea necruțătoare îi făcu bine comisarului. Văzându-l zdrobit, doborât în noroi, reflexia rece luă cuvântul ca să-i demonstreze că ordinul nu fusese prostesc, ci dimpotrivă, Imaginează-ți că n-ai fi dat aceste instrucțiuni, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ci ediții princeps, ba chiar și ediții princpes cu autograf. Ca să nu mai vorbesc de ce se găsește prin sertare și în dulapurile de jos. Manuscrise. Scrisori. Autografe. Ne dai conținutul camerei ăsteia și considerăm că ți-ai plătit datoria. — Mă ruinați. Mă lăsați sărac lipit. Dar gândește-te la alternativă, domnule Dunkel-Brigtman. Ce preferi: arestarea în urma acuzației de fraudă sau existența pașnică de patron de anticariat? Gândește-te bine. Gordon și cu mine ne întoarcem mâine, cu un camion și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
anunțând orizonturi sumbre... Ba chiar nouă erau. Și ce-i cu asta?, ripostă, puțin ofuscată, Dona Mona... Pentru că, intervine o savantă din aria matematicii, un șobolan, trei lilieci costumați la patru ace și nouă monștri, adunați, dau taman treisprezece... Plus ruina de pe verticală a casei... Dona Mona rămâne fără glas. E clar că nu era tare la aritmetică, la astrologie sau mitologie, și nici specialistă în arta superstițiilor, cea atât de mult divinizată de ninetiste. Urmează o tăcere de mormânt. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
metal În rafale repezi rămase Încremenit În aer În tot acest interval. Ca niște nomade corturi cenușii i se păru lui Myatt fumul, În timp ce-și căuta un drum prin noroi. Uită că pantofii lui de piele Întoarsă erau ruinați și că ofițerul vamal fusese impertinent În privința faptului că avea două perechi de pijamale de mătase. De la mojicia omului, disprețul lui și silabele „Juif, Juif“ se târî până la adăpostul acelor corturi uriașe. Aici se simți pentru moment acasă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]