65,853 matches
-
dumitale și încă șase mii ai mei ... adică ai domnului de Vitto ! - Joci tare băiețaș, pumnul pe care l-ai încasat mai devreme s-ar putea să fie doar preludiul,tu nu știi că prin venele lui Vitto curge un sânge de sicilian ! - Șase mii ai tăi și încă zece mii ai mei,contraatacă italianul ,vizibil iritat. E rândul lui Micky să simtă tensiunea. Dacă bărbatul dur din fața lui are o chintă ? „ Se pare că am întins coarda cam tare , dar uneori
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
bune,I-au ascultat pe părinți...Câte nu au ei a-I spune!... XVI. CLOPOTELE BIRUINȚEI, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2178 din 17 decembrie 2016. Clopotele biruinței se ridică din trecut, Amintind crâncene lupte și de sângele pierdut. Din vremuri în cari românii, înfrățiți se ridicară Și își apărară glia, și graiul își apărară. Într-o țară greu durată, prin milenii, de străbuni, AZI, se lăfăiește minciuna printre lei, tigri și huni. Încleștați în noaptea luptei de
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Cine să mai recunoască brațul clopotarilor de ieri? Români, v-ați risipit deodată în vanități obscure, Lăsând neantul negru chiar FRĂȚIA să v-o fure! Ați sfâșiat ca lupii moștenirea ce vi s-a lăsat Și ați pângărit iubirea și sîngele sacru vărsat! Decebal, Viteazul, Ștefan, Țepes cel de toți temut, Se ridică din istorii peste TIMPUL ce-a trecut. Glasul lor zvârcolește ca sabia, necruțător, Și rușinea îi apasă...Ce-ați făcut din țara ... Citește mai mult Clopotele biruinței se
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
toți temut, Se ridică din istorii peste TIMPUL ce-a trecut. Glasul lor zvârcolește ca sabia, necruțător, Și rușinea îi apasă...Ce-ați făcut din țara ... Citește mai mult Clopotele biruinței se ridică din trecut,Amintind crâncene lupte și de sângele pierdut.Din vremuri în cari românii, înfrățiți se ridicarăși își apărară glia, și graiul își apărară.Într-o țară greu durată, prin milenii, de străbuni,AZI, se lăfăiește minciuna printre lei, tigri și huni.Încleștați în noaptea luptei de putere
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
averi, Cine să mai recunoască brațul clopotarilor de ieri?Români, v-ați risipit deodată în vanități obscure,Lăsând neantul negru chiar FRĂȚIA să v-o fure!Ați sfâșiat ca lupii moștenirea ce vi s-a lăsatși ați pângărit iubirea și sîngele sacru vărsat!Decebal, Viteazul, Ștefan, Țepes cel de toți temut,Se ridică din istorii peste TIMPUL ce-a trecut.Glasul lor zvârcolește ca sabia, necruțător,Și rușinea îi apasă...Ce-ați făcut din țara ... XVII. AU VENIT ÎN ȚARA ASTA
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
apasă...Ce-ați făcut din țara ... XVII. AU VENIT ÎN ȚARA ASTA, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2160 din 29 noiembrie 2016. Au venit în țara asta și-alti străini de-au tulburat-o I-au supt sângele și vlaga și săracă au lăsat-o; I-au ucis bărbații-n lupte, s-au stins mame de durere, Dar românul e ca bradul: NICIODATĂ EL NU PIERE! Au călcat-o în picioare, aurul i-au smuls din pântec, Românul
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
s-au desenat alte hărți... Vipere și corbi de smoală și acum pândesc la poartă: ROMÂNIA mai frumoasă, mai bogată li se-arată! Citește mai mult Au venit în țara asta și-alti străini de-au tulburat-oI-au supt sângele și vlaga și săracă au lăsat-o;I-au ucis bărbații-n lupte, s-au stins mame de durere,Dar românul e ca bradul: NICIODATĂ EL NU PIERE! Au călcat-o în picioare, aurul i-au smuls din pântec,Românul
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
agheasmă peste lumi secate de orice mireasmă! învie Grădina - Maica Mântuirii ochilor-găvane redă raza știrii! ...când Poet-Hristosul scapă lira-n hume în cenuși preface omeniri și lume... NEDREPTĂȚIT au venit la mine crinii - osândiți să le dau și foc și sânge - stors din stih au venit la mine câinii zădărâți au venit toți peștii din recif și popoarele de stele-au năvălit crugul să-i citesc fiecăreia m-au silit din pustiuri împlinitu-s-au oglinzi și-au țesut zadarul la
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
E VOIE dac ori român să fii nu mai e voie stârnitu-s-a ciclon de inchiziții și-ocean de ură prăbușesc bandiții când limpezit vrem neamul - anevoie vite să fim - Evropa ni-e imaș dar nu pământul sfânt ca temelie nu sânge de străbun să-ți fie glie: să paști - să taci - străin și orb și laș Cristul cu tot cu Cruce-l smulg din duhuri să n-avem prispa raiului nădejde să nu vedem copilul cum ne crește sorbind din sfântă limbă - vii
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
deșarte și sori și nori și păsări - toate-s sfinte patrie bucovină - stea martiră cu voievozii stau sub cetini la voroavă ei mie-mi spun de ștefanida liră eu lor - cum limba azi ni-e sclavă sub tot copacul - răzeșescul sânge și-n toată floarea - -nvăpăiată zâna aici e veșnic cântecul ce plânge Crist veșnic peste noi își tinde mâna ...doar că privighetoarea azi e-un mit și-L vindem ne-ncetat pe Răstignit... IZBÂNDA OSÂNDIȚILOR cu noi dimpreună tot sângeri pe
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
istorii supurânde - infectând candoarea inversează - în oglindă - ìcon și scrisoarea bălării de vorbe goale - puradei tiranici năvălesc în teatrul lumii - și se cred oceanici... niciun trandafir nu crește în calea urgiei inorogii năpârlit-au cornul nostalgiei velerim și veler Doamne - sânge scurs în noapte dragostele cruciate: bordeluri de șoapte... spade și deliruri sfinte șopârlesc de zor raiul palmei templiere: sacru abator... cinici - diavolii-mi descântă între lacuri oarbe vine Prințul însuși - àpoi - stihu-n hău mi-l soarbe parastas de foi de
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
ceruri un pumn cu viscol - nu cu lumânare un pumn care promite lumii geruri până-mi voi smulge umilința rănii și fulger scăpăra-voi toată ura până satanele n-or plăti samă vămii doar colți de lup vor umple-mi sânge gura! ...dușmani când voi aduce-n fostu-mi hal de-atunci abia nu m-oi numi „Ardeal”! SCHIȚE DIN MUNȚII BUCOVINEI - LA SIHĂSTRIA VORONEȚULUI de sunt modern sau clasic - munților nu le pasă ei cresc păduri pe coaste - veste-n
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
și fulgerul, raza face legătura dintre cer și pământ. Dar, spre deosebire de fulger, care este momentan, raza are caracter durativ, contribuind la atenuarea întunericului și consfințind victoria asupra răului, prin aducerea la iveală a colților însângerați, care păstrează urmele cruzimii, ale sângelui vărsat într-o luptă fără menajamente. Supraviețuitorii se odihnesc, „pe marginea genunii”. Aceasta poate fi oriunde, inclusiv „la marginea sufletului”, unde se arătase lupul din Avatar II. Câtă realitate, atâta irealitate, câtă trăire, atâta poezie, cât abis de întuneric, tot
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
primăvară. Lor le cântă sufletul. Pietrele și pomii dansează în versurile poetului. Versul lui Gani Pllana este viu. El ”sărută” cu iubire sânul patriei. În acest timp aritmetic, poetul cântă despre Kosova sa frumoasă, acest boboc de trandafir spălat cu sânge și sacrificii prin secole, pentru a fi liber și neatârnat, pentru a fi o Doamnă demnă în vatra gliei albaneze, o ”mireasă” frumoasă în inima Europei. Poetul se exprimă clar, cu versuri care izvoresc din inimă, cu titluri plin de
OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380670_a_381999]
-
prindeam în păr,/ prin scrumul pe care călcam/ râzând de ceea ce era mistuit,/ prin ființa mea ce ardea cu trufie/ în fața ochilor tăi./ Lumea era doar imaginea/ pe care-o puteam vedea intermitent/ la lumina flăcărilor/ ce-mi treceau prin sânge/ când te căutam.” Referirea la primordial presupune convingere, iar asumarea în sine fiind urmare a unei arderi deja proprii. Ceea ce se desprinde în evidență este ființa în sine, lăuntrică, acel ego care are un auto-dramatism poate predefinit/sortit, dar din
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
2017 Toate Articolele Autorului (În românește de Baki Ymeri) CU FAȚA SPRE PATRIE (Me fytyrë kah atdheu) Pe unde merg și mă topesc Țin fața spre Pat-Rie Tatăl curios m-a privit Din duioșie mi s-a părut Că poartă sânge de profet Apoi Țărâna mi-a zis: Nu-mi aduc aminte de fața voastră Când trupul și sentimentele Le ai în țări străine (CH - Berna, 16. 04. 2001) INTEGRAREA (Integrimi) Până când în jurul pietrei va încolți iarba Până când soarele va schimba
POEZIE ALBANEZĂ DIN ELVEȚIA SHEFQET DIBRANI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380677_a_382006]
-
brațelor rotunjite peste aduceri aminte între întunericul luminii și cuvânt oglinzi coapte sub limbile Gheenei rotesc cărările îndoielii și speranței e atâta ceață încerc să mă adun din mine victimă și călău beată de iluzia înțelegerii cu închisorile sfărâmate beau sânge de lună din noaptea răsturnată-n corbi sălbatică înflorire vis și țărână volbură și flori mi-e atâta sete de tine Citește mai mult M-am așezat pe marginea sufletuluisă înfloresc lumini din hăue atât de frig!doar corbii vegheazăumbrele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
dureriicrabi cu cleștii de aramădecupează altare uităriiîi văd îi audcu tristețea brațelor rotunjitepeste aduceri aminteîntre întunericul luminii și cuvântoglinzi coaptesub limbile Gheeneirotesc cărările îndoielii și speranțeie atâta ceațăîncerc să mă adun din minevictimă și călăubeată de iluzia înțelegeriicu închisorile sfărâmatebeau sânge de lunădin noaptea răsturnată-n corbisălbatică înflorirevis și țărânăvolbură și florimi-e atâta sete de tine... VIII. MAI SPUNE-MI O DATĂ..., de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. mai spune-mi o dată cum se dezleagă pustiul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
contur Și formă îți frământ din visul cel mai pur, Un murmur de tristețe mă-nvăluie dur Ș-alerg iubite prin clipele fecunde, Să semăn nuferi pe-ale uitării unde, Amăgiri acolo de noi voi ascunde. Când apele se spală-n sânge de lună Și dorința se-așterne în trup cunună, Iubirea compune pe-a focului strună. Când norii se lasă pe umeri de frunze Și ploile mușcă din verde ursuze, Gânduri se adună în suflet confuze. Te-aștept iubite-n miezuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
pe-al inimii conturși formă îți frământ din visul cel mai pur,Un murmur de tristețe mă-nvăluie durș-alerg iubite prin clipele fecunde,Să semăn nuferi pe-ale uitării unde,Amăgiri acolo de noi voi ascunde.Când apele se spală-n sânge de lunăși dorința se-așterne în trup cunună,Iubirea compune pe-a focului strună. Când norii se lasă pe umeri de frunzeși ploile mușcă din verde ursuze,Gânduri se adună în suflet confuze.Te-aștept iubite-n miezuri de cuvinte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
învățat să te accepțitu taci să nu-mi tulburi zâmbetul fragil... XXIII. VANITAS VANITATUM, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016. cerul și-a deschis venele, lumină și întuneric; cu pas furiș, noaptea intră în sângele amurgului. e atât de fragil hotaru între larvă și piatră, între îndoială și nebunie. viermi hulpavi tulbură epiderma eternității, ca niște amanți grăbiți construiesc un simulacru de realitate, tristeți, iubiri, uitări, aduceri aminte... atâtea nimicuri se adună în planul sferic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
cum gem sub iarbă, sub astfalt, sunt ei rodiri și nerodiri. groparul nu poate să le îngroape, rămân înfipte în placenta cerului, moștenire. Citește mai mult cerul și-a deschis venele,lumină și întuneric;cu pas furiș,noaptea intră în sângele amurgului.e atât de fragil hotaru întrelarvă și piatră,între îndoială și nebunie.viermi hulpavi tulbură epiderma eternității,ca niște amanți grăbiți construiesc un simulacru de realitate,tristeți, iubiri,uitări, aduceri aminte...atâtea nimicuri se adunăîn planul sferic al acestei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
sărutat). O nouă treaptă a conștientizării se produce între timp, și este aleasă pentru aceasta expresia determinată de justificată „Altă dimensiune”: „Ei mă cheamă/ Transformați în figuri/ Pe care abia le cunosc/ Când se ridică/ Din funeraliile lor vechi/ Caută sânge/ Și noi victime/ Ei se adună/ În piața subterană/ Această sărbătoare/ Precum cununia/ Prietenei mele de odinioară”. Avem aici într-o conjucție de înțeles, regretul, revolta, într-un fel mirare așezată deasupra întregii lumi, în care el poetul e subiectul
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
stilistice, inevitabila, infailibila și necuprinsa „Moarte”: „Urletul numelui de femeie/ Se strigă sus omenește/ Încearcă să-mpartă tristețea morții/ Coțofana geme cu vocea ei mistică/ Oamenii se apleacă lângă cel mort/ Sufletul ei trezește tezaurul Iubirii/ Lângă trupul ei absorb sângele/ Viermii și șerpii cu clopoței/ Creierul lui se odihnește în veghea/ Pradei insectelor/ Sunetele gliei căzute nemilos/ Peste fizicul putrezit/ Iar copiii aleargă ca orfani/ Gulerul îl țin în cinstea delicateții/ Fiindcă sunt rezidentul morților”. Explicație necesară la trancederea de-
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
transpus pe de rostul căutării care să aducă după sine (re)găsirea. „Cum să fac”: „În ochi/ fulgerele/ în față/ albastru de cer// Din cartea veche/ scoate/ lanțul de cuvinte// În mașina asupritoare/ istorie de scrum// În venele mela/ nici sânge nici apă// Ce caută/ acea adiere de primăvară/ cu înnourarea/ feței mele// ce poartă/ amintirile arse/ de timp// ce mă turmentează/ aceste cuvinte/ nescrise”. Odată cu iubirea, câte lucruri ajung de se spun singure, ca și când ar fi corolare stării de fapt
DANIEL MARIAN DESPRE DRITA N. BINAJ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380675_a_382004]