1,975 matches
-
de bucurie, pentru că savurează căldura fiecărei raze de soare și trăiește în liniște, în lumea cărților și a amintirilor. Un colț de rai într-o curte mică, străjuită de meri înfloriți, alintați de vântul care scutură petalele florilor peste lăcrămioarele sădite la rădăcinile lor. O casă frumoasă, modestă, dar aranjată cu gust, cu rafturi pline de cărți și reviste. Acesta este locul în care își duce viața în liniște, trăind din lumea amintirilor, profesorul Alexandru Mânăstireanu, un bătrân vioi, cu o
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
clasică, tot ceea ce este frumos, citesc și lucrez la o autobiografie. Eu am lumea cărților, a amintirilor, iar aici, acasă, am un colț de rai”, a mărturisit bătrânul profesor, care se mândrește cu pomii înfloriți din curte, pentru că i-a sădit exact în anul când a ieșit la pensie. Nu regretă nimic din ceea ce a trăit, deși afirmă că a făcut război și pentru alții și că au fost clipe în viață când i-a fost foarte greu. Să fie dascăl
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
era îngenunchiat la pământ de strașnica vijelie!... Către ora 7 mă scol perfect odihnit și constat pe viu prăbușirea cireșului încărcat de rod bogat. Privindu-l mă simt trist - trist de parcă ar fi vorba de o ființă dragă. L-am sădit pe 4 aprilie 1974, deci acum treizeci și trei de ani. E frate cu cireșul goldan din vale, din fața casei. Nu aveau decât un metru înălțime și rădăcini bogate - viguroase. Cel din vale a crescut mai mare, mai viguros, deoarece i-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
zile te tai cu cuțitul acesta! Ai auzit?” și reluam același descântec la același scai, amenințându-l în fiecare zi, înainte de a răsări soarele... și minunea, adică amenințarea, își producea efectul și scaiul respectiv scăpa netăiat. Mai târziu, când am sădit doi peri (existenți și astăzi) în timp ce unul, ceva mai mic în talie, îmi dădea roade din ce în ce mai multe, celălalt, crescut buiac nici gând nu avea. Înciudat, într-o dimineață, după ce am admirat puzderia de flori din pomul harnic, mă apropii de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
întotdeauna dându-ți cu dragoste cireșele mele care-ți plăceau și din care ai dat vecinilor și, mai ales, copiilor. - Așa voi face, dragule și ca semn al recunoștinței mele, în locul tău, cel mai târziu la 4 aprilie viitor, voi sădi un tânăr nepot sau strănepot al tău pe care îl voi îngriji cu aceeași dragoste, atât timp cât voi exista, pentru că și la mine capătul drumului din viață e aproape de sfârșit... Am făcut totul după sfatul goldanului meu aflat în comă și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pe care îl voi îngriji cu aceeași dragoste, atât timp cât voi exista, pentru că și la mine capătul drumului din viață e aproape de sfârșit... Am făcut totul după sfatul goldanului meu aflat în comă și cu o săptămână înaintea termenului fixat am sădit un nou cireș care va continua să-și amintească de înaintașul său vrednic și să fie, la fel de harnic ca acela. Cam tristă povestea goldanului meu, dar așa se întâmplă în viață cu tot ceea ce este viu: o generație pleacă și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
8. am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta, și ți-am făcut nume ca numele celor mari de pe pămînt: 9. am dat o locuință poporului Meu Israel, și l-am sădit ca să fie statornic acolo și să nu mai fie tulburat, pentru ca cei răi să nu-l mai nimicească așa cum îl nimiceau mai înainte, 10. și pe vremea cînd pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Am smerit pe toți vrăjmașii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
N-a scăpat decît Iotam, cel mai tînăr fiu al lui Ierubaal, căci se ascunsese. 6. Toți locuitorii din Sihem și toată casa lui Milo s-au strîns laolaltă, și au venit de au făcut împărat pe Abimelec, lîngă stejarul sădit în Sihem. 7. Iotam a aflat despre lucrul acesta. S-a dus și s-a așezat pe vîrful muntelui Garizim, și iată ce le-a strigat el cu glas tare: 8. "Ascultați-mă, locuitorii Sihemului, și Dumnezeu să vă asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
fiului său. Se redă masa cu bucate bogate, un înger servește la masă, iar alți doi alungă în focul cel veșnic pe cel ce nu avea haină de nuntă. Ultima scenă pe latura de sud este Pilda celui ce a sădit vie și a lăsat-o lucrătorilor, două personaje sunt ucise cu sabia și cu pietre, iar altul răstignit îl prefigurează pe Iisus Hristos. Pe latura de nord cum privim spre naos, sunt următoarele scene: Pilda samariteanului milostiv, prima scenă îl
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Popa • Coșmaruri de duzină, Dan Stoica • Deratizare, Lucian Merișca • Dispariția orașului Iași, Cătălin Mihuleac • Eu știu că îngerii nu plîng, Ion Saizu-Nora • Fără întoarcere, Dorin Popa • Gheață din calorifere și gheața din whisky, Alex Ștefănescu • Gina, Méhes György • Iaduri. Povestiri sădi(comi)ce, Hélène Lenz • Iubirea și alte iubiri, Ion Milos • Încotro, Ion Gheție • Întîmplări, Alex Ștefănescu • Lacrima interioară, Solo Juster • Madia Mangalena, Michael Hăulică • Milionar la marginea imperiului, Constantin Dram • Moarte și renaștere, Petru Aruștei • My name is Alzheimer, Tania
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toți vrăjmașii tăi dinaintea ta, și ți-am făcut numele mare ca numele celor mari de pe pămînt; 10. am dat un loc poporului Meu, lui Israel, și l-am sădit ca să locuiască în el, și să nu mai fie tulburat, ca să nu-l mai apese cei răi ca mai înainte 11. și ca pe vremea cînd pusesem judecători peste poporul Meu Israel. Ți-am dat odihnă izbăvindu-te de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
și un punct de vedere diferit asupra vieții...“ își amintea, de parcă n-ar fi trecut anii cuvintele „Marelui Bătrân“ așezat în fotoliu în spatele biroului său enorm, cu mâinile și mânecile sacoului închis la culoare albe de cretă, încercând să le sădească în minte convingerea că celelalte rase ce alcătuiau ceea ce într-o zi avea să fie o țară liberă nu trebuiau să li se pară inferioare pentru simplul fapt că avusesră mai puține contacte cu francezii decât ei. „Una din marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să-și verse oful și năduful, spaimele și obsesiile ei de doi bani, pe care de bună seamă că Velicu le știa de-a fir a păr, nu doar pentru că îi împuia capul cu ele, ci și pentru că el le sădise în ea, și tocmai de aceea depindea de el mai mult decât ar fi bănuit vreunul din ei și, oricum, mai mult decât și-ar fi dorit chiar el. I se cam acrise și lui Velicu, dar încă nu într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trec la hinduism, nimeni nu ne-ar mai putea despărți. Mi-a citat câteva cazuri de asemenea convertiri. (Pe un francez, profesor la Shantiniketan, căsătorit cu o bengali, îl cunoscusem chiar eu și rămăsesem impresionat de seninătatea și fericirea lui, sădit într-un pământ strein, având fii și fiice pe care îi creștea ca pe adevărații copii indieni.) Și în aceeași seară, la întoarcerea în Bhowanipore, Maitreyi mărturisi d-nei Sen hotărârea mea. A fost atât de fericită, încît se coborî la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
1825, iar treizeci de ani mai târziu, în iunie 1855, admiratorii - avea, pe atunci, încă destui admiratori - au inaugurat, într-un square, un monument în onoarea lui: un bust mediocru, având drept soclu o rocă marină. În aceeași zi au sădit un stejar, la vreo trei metri în spatele statuii. - Era 23 iunie 1855, preciză doctorul Griffith. - Exact. Iar acum cinci ani, noi, ultimii admiratori ai poetului și magicianului Sean Bran, am organizat o ceremonie în square-ul care îi poartă numele. Speram
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sale au fost respinse de Comitet.) În orice caz, locul, cu șirul lui dublu de coloane și scările de marmură care coboară în apa caldă și limpede, are un farmec anume, știrbit în oarecare măsură de aglomerarea urâtă a plantelor sădite în ciubere. Baia Interioară era adeseori închiriată pentru petreceri particulare, dar după un anumit chef despre care s-a scris în ziarele naționale, s-a renunțat la acest obicei. În partea stingă a promenadei se deschide o ușă care duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adeseori, în meditațiile lui torturante. Nu era vorba numai de faptul că John Robert „îi ruinase viața“ sfătuindu-l să renunțe la filozofie și îndepărtându-l, în felul ăsta, de la o carieră academică. Dar John Robert îi rănise mortal sufletul, sădindu-i în același timp eterna nevoie de a fi justificat, de a fi tămăduit sau mântuit de însuși călăul său. Cel care-l rănise și numai el îl putea vindeca. Ce anume fusese, cum și când se întâmplase, îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e atât de greu să mă mai dezleg; M-am schimbat. El m-a făcut să nu mi-o mai pot scoate din minte. Pur și simplu, nu pot să scriu o simplă scrisoare și să dau totul uitării. A sădit ceva în mine, ceva care crește ca o buruiană otrăvitoare. E degradant să mă las atât de copleșit! Probabil că ea mă urăște. Și, pe de altă parte, pe mine mă sperie, pare o fată nefastă, un fel de păpușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
voi întâlni în cale. Continui să cred că toate locurile ce le voi vedea, în care mă voi ruga, mă voi bucura sau voi suferi, în toate aceste circumstanțe eu voi trăi miracolul descoperirii lui Dumnezeu și a chipului său sădit în ființa mea și a oricărui om. Mă rog ca El să-mi acorde acest har și dar nemeritat. Stiu că nu va fi ușor, presimt multe dureri și tentații ale minții și voinței de a ceda. Stiu ce luptă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
descris-o? Și ei cum ar fi primit vestea, după eșecul primelor două căsnicii? Cu scepticism? A scos uneltele de grădinărit din găleată și s-a apucat să curețe mormintele de buruienile uscate, în timp ce Liliana, stând ciucită, pregătește locul pentru sădit primulele, șase pe un mormânt, șase pe celălalt, de o parte și de cealaltă a fâșiei de mozaic din mijloc. Lucian a umplut deja cu buruieni prima găleată, pe care trebuie să se ducă s-o golească în tomberonul cimitirului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fost altfel; foarte mică, a trăit aproape izolată în ciuda firii prietenoase a tatălui său și a deschiderii lui spre viața urbei. În rest însă... Lucian se întoarce de la tomberonul cimitirului aducând apă în găleata deșertată. Liliana a apucat deja să sădească șase din cele douăsprezece primule. Nu-l lasă pe Lucian să le ude turnând apă direct din găleată, așa cum ar fi tentat, pentru ca șuvoiul, prea gros, să nu spele pământul afânat de la rădăcina florilor proaspăt sădite; îi cere să lase
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a apucat deja să sădească șase din cele douăsprezece primule. Nu-l lasă pe Lucian să le ude turnând apă direct din găleată, așa cum ar fi tentat, pentru ca șuvoiul, prea gros, să nu spele pământul afânat de la rădăcina florilor proaspăt sădite; îi cere să lase găleata jos și ia apă din ea folosindu-se de un pahar de plastic... Într-adevăr, vine un miros puternic de grajd de dincolo de gardul cimitirului. Lilianei nu-i displace. Spune că îi amintește de casa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Da... Se pare că tatăl său l-a învățat șmecheria. Sau poate chiar mama sa. Freca spărtura cu un cățel de usturoi, după care apăsa bucățile una într-alta și, ca prin minune, rămâneau lipite perfect... Liliana a isprăvit de sădit toate cele douăsprezece primule. S-a așezat pe marginea piedestalului și privește peste peisajul cubist al cimitirului. Se odihnește. A obosit. Nu mai e nici ea tocmai tânără. Pe față i s-a zugrăvit o expresie de împăcare. Asupra ei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
penitentul vrea să intre în dialog. Fiind un dialog secret, într-un ambient discret, acest moment este profund și bogat, pentru că penitentul percepe cuvintele confesorului ca venind din partea lui Dumnezeu. Aceasta face ca dialogul sacramental să fie fructuos și să sădească în inima penitentului speranța unei vieți noi, lucru care se împlinește urmărind o anumită structură și procesualitate, așa cum este indicat de Ritualul Penitenței. 3. Structura sacramentului reconcilierii și procesualitatea dialogului confesor - penitent Dialogul dintre confesor și penitent, deși este sincer
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
o consecință a unei asemenea perspective ontologice: nu mai e mult și am să devin / încă o literă pe care n-o știe nimeni. Invazia banalităților cotidianului în spațiul prezervat al insului, altoit precoce cu frica (frica mi-a fost sădită în corp de la început / nici n-au așteptat anotimpul prielnic), determină o reacție firească în ordinea viețuirii: nu-i de mirare că-n cele din urmă / simțurile se atrofiază / mintea acceptă demența / și se retrage-n tăcere / într-un fir
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]