6,550 matches
-
1, cap. 4; Socrate, Istoria bisericească, cartea 1, cap. 2; Optațian, Panegyric, Migne, PL 19, Ediția din 1846, col. 395-432). Nimeni dintre cei ce purtau stegul,consemnează acelaș istoric bisericesc Eusebiu (după mărturia împăratului), nu a fost vreodată rănit de săgețile dușmanului. (Viața lui Constantin cel Mare, cartea a 2-a, cap. 7, PSB, vol. 14, Ed. I.B.M. al B.O.R., București 1991) Împăratul Constantin a înțeles rapid marea înșelare a politeismului împământenit de milenii, în care se bălăcea și se
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
De cum se arătară zorii, se repezi la izvor, cu sufletul strâns ca o pasăre în colivie. Lângă piatra pe care se așezase cu o zi înainte, o aștepta un arc frumos, cu panglici roșii la capete și o tolbă cu săgeți. Bristena scoase un chiuit prelung de fericire, care se auzi în toată pădurea. Spiritul Izvorului apăru imediat. -- Nu știu cum aș putea să -ți mulțumesc! -- Învață să îl folosești cât mai bine! După ce spuse acestea, spiritul dispăru în apa cristalină și nu
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
întoarcă acasă pentru masă și porni să învețe cum să tragă cu arcul dăruit de Spiritul Izvorului. În curând degetele i se umflară și sângerară, umerii și brațele începură să o doară, dar copila nu lăsă din mână arcul. Trase săgeată după săgeată, până ce le sfârși pe toate. La adună și reluă. O dată, încă odată și încă odată, până ce se lăsă înserarea și nu mai putu vedea ținta. Un vânt ușor începu să bată printre copaci și o șoaptă susurată se
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
pentru masă și porni să învețe cum să tragă cu arcul dăruit de Spiritul Izvorului. În curând degetele i se umflară și sângerară, umerii și brațele începură să o doară, dar copila nu lăsă din mână arcul. Trase săgeată după săgeată, până ce le sfârși pe toate. La adună și reluă. O dată, încă odată și încă odată, până ce se lăsă înserarea și nu mai putu vedea ținta. Un vânt ușor începu să bată printre copaci și o șoaptă susurată se strecură pe lângă
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
toți războinicii, cu vorbă aspră și poruncitoare de plecare la luptă. Se adunau triburile, chemate de rege pentru a stăvili atacurile cotropitorilor. Bristena își văzu frații pregătindu-și cu mare fală armele. Își pregăti și ea, în ascuns, arcul și săgețile. Pentru a nu le pierde, înfășură în jurul lor fâșii de lână roșie, după care se îmbrăcă cu haine șterpelite de la fratele ei mai mic. Își adună părul sub cușma puțin cam mare, care îi cădea pe ochi, alăturându-se altor
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
flăcăilor care mergeau pentru prima dată la luptă. Avu grijă să nu ajungă în preajma tatălui și fraților săi, nici măcar atunci când intrară în cetatea regelui și mulțimea începu să se miște în valuri, împingând-o în față. De grija arcului și săgeților, nici măcar nu auzi vorbele regelui. Îl vedea doar pe tatăl ei, ajuns la un moment dat în fața regelui, alături de alți conducători. Curioasă, își schimbă locul și se cățără ca o veveriță, în cel mai apropiat stejar. Își găsi un loc
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
atrase atenția. O căpetenie se strecurase din rândul celorlalți și ajunsese la câțiva pași de rege. În mâna dreaptă îi strălucea un pumnal cu incrustații care sclipeau în razele soarelui târziu. Copila își aduse repede arcul în față, alese o săgeată și fixă ținta. Nu, nu era nici o greșeală, căpetenia chiar încerca să ajungă destul de aproape de rege cât să-i înfigă pumnalul în piept. Bristena trase de coardă cât putu de tare, după care dădu drumul săgeții. Fu cât pe ce
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
în față, alese o săgeată și fixă ținta. Nu, nu era nici o greșeală, căpetenia chiar încerca să ajungă destul de aproape de rege cât să-i înfigă pumnalul în piept. Bristena trase de coardă cât putu de tare, după care dădu drumul săgeții. Fu cât pe ce să cadă din copac când răcnetele izbucniră în mulțimea de sub picioarele ei. -- A cui este această săgeată? Răcnetul regelui o îngheță. Fâșia de lână roșie flutura în bătaia vântului de seară, ca o flamură acuzatoare. Bristena
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
cât să-i înfigă pumnalul în piept. Bristena trase de coardă cât putu de tare, după care dădu drumul săgeții. Fu cât pe ce să cadă din copac când răcnetele izbucniră în mulțimea de sub picioarele ei. -- A cui este această săgeată? Răcnetul regelui o îngheță. Fâșia de lână roșie flutura în bătaia vântului de seară, ca o flamură acuzatoare. Bristena sări din copac și înaintă cu capul în piept. Își dori ca Spiritul Izvorului să fie alături de ea în acel moment
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
în fața regelui. -- Cine ești copile? Bristena nu reuși să scoată nici un cuvânt de teama lui Oroles, care, o privea crunt, întocmai ca restul căpeteniilor. Oare greșise? Nu înțelesese bine mișcările acelei căpetenii din spatele regelui? Nici nu văzuse altceva decât că săgeata ei se înfipsese în gâtul acelui om. Nu avea să o mai recupereze niciodată. Dar nu acest lucru o supăra, cât faptul că tăicuțul și frații ei aveau să o pedepsească rău pentru că îi urmase și pentru că îndrăznise să tragă
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
se înfipsese în gâtul acelui om. Nu avea să o mai recupereze niciodată. Dar nu acest lucru o supăra, cât faptul că tăicuțul și frații ei aveau să o pedepsească rău pentru că îi urmase și pentru că îndrăznise să tragă cu săgeți în fața regelui. Regele se ridică de pe scaunul lui înalt și se apropie de ea. -- Din ce trib e acest copil? Cum căpeteniile nu răspunseră întrebării, regele îi trase cușma care apropape că îi ajunsese la nas. Valul de păr, scăpat
POVESTEA MICUŢEI ARCAŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370252_a_371581]
-
de la leși, aflat acum în fruntea unei cete de călăreți moldoveni ce hărțuiau trupele lui Baiazid pentru a le împuțina, descinde din „Scrisoarea a III-a” a lui Eminescu: „Ienicerii năvăliră hotărâți în lungul Rovinelor. Gropile, capcanele și norii de săgeți decimară rândurile osmanlâilor. Urdia se văzu nevoită să-și lase trupurile grămezi, grămezi ... Noi leșuri umplură câmpul. Valahii ieșiră la atac și călărimea voievodală, ajungând și spârcuind ienicerii înspăimântați... Iar când spahii ieșiră să-i întâmpine, călăreții se retraseră în
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
să-și lase trupurile grămezi, grămezi ... Noi leșuri umplură câmpul. Valahii ieșiră la atac și călărimea voievodală, ajungând și spârcuind ienicerii înspăimântați... Iar când spahii ieșiră să-i întâmpine, călăreții se retraseră în mare grabă, acoperindu-se cu nori de săgeți și de lănci aruncate cu mult meșteșug. Din flancuri, cu chiote înspăimântătoare și se iviră alți călăreți. Spahii înaintau prin noroi și mocirlă drept în întăriturile pline de trupurile ienicerilor căzuți înaintea lor.” Scene de un dramatism, cu nimic mai
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
ienicerilor căzuți înaintea lor.” Scene de un dramatism, cu nimic mai prejos decât cele de la Rovine, ne oferă autorul în bătălia de la Worskla unde cei trei frați mușatini cad eroic, oastea lor fiind încercuită de tătarii lui Tohtamâș. După ce o săgeată îl nimeri pe Roman și acesta se prăbuși de pe cal, Ștefan, luând frâiele calului unui sutaș, „își roti paloșul doborând mârzacii ieșiți în cale. Disperarea îl făcuse sălbatic. O lovitură de ghioagă îi zbură coiful. Cu țeasta crăpată, cu sângele
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
încolțit de haita numeroasă înspăimântată și ea de zdruncinul pământului, pornită în disperare să ucidă. N-apucă decât să mai bolborosească ceva în limba lui, apoi înroși pământul. Cealaltă parte a haitei se opri sfârtecând trupul lupului atins de o săgeată și a trupului omului căzut. A doua zi, în zori, leșii care veniseră a-l otrăvi pe voievod, obosiți și înfrigurați, se urcară pe cai și porniră spre ținuturile Pocuției.” Dintre cei trei demnitari din neamul mușatin, Roman iese mai
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
rău fiului ei. Cu toate acestea, Loki, zeul răului a aflat că Frigga a uitat să ceară promisiunea unei singure plante. Aceasta era întâlnită, de obicei, pe ramurile stejarilor și era cunoscută sub numele de vâsc. Loki a făurit o săgeată otrăvită în vârful căreia a pus o crenguță de vâsc și l-a păcălit pe Hoder, să o îndrepte către Balder, fratele acestuia,. Zis și făcut. Fără să stea pe gânduri Hoder a trimis săgeata otrăvită chiar în inima lui
CREANGA DE AUR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353343_a_354672]
-
vâsc. Loki a făurit o săgeată otrăvită în vârful căreia a pus o crenguță de vâsc și l-a păcălit pe Hoder, să o îndrepte către Balder, fratele acestuia,. Zis și făcut. Fără să stea pe gânduri Hoder a trimis săgeata otrăvită chiar în inima lui Balder, acesta murind pe loc. După trei zile, Frigga reușește să-l readucă la viață pe fiul ei, cu ajutorul vâscului. Zeița dragostei a binecuvântat planta și a adus asupra acesteia vraja că oricine stă sub
CREANGA DE AUR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353343_a_354672]
-
Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1541 din 21 martie 2015 Toate Articolele Autorului Centauri croncănesc în ploaia de mătase În inima cioplită se-nghesuie grimase Pe malul plin de faguri și temătoare vise Se-apleacă sălcii blânde, cu priviri nestinse Săgeți de întâmplare-și croiesc drum înțepat Cu vârfuri pișcătoare de-un ultim, trist, păcat Iubirea e poveste, iubirea nu există În plânsul meu de cântec sunt singura solistă E marginea din viață, e buza spre-al meu hău În ochii
IUBIREA NU EXISTĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353440_a_354769]
-
rostire, Miresme-corole, cu Elan aruncate în visare. Aromează-mi cu busuioc gândul și cu îmbrățișare apropierea până devenim cânt și mers stelar într-o plutire! ... Făclie... O, pădure, o, pădure luminezi în mine poieni înverzite ce duc doar spre casă! ... Săgeți pe cer - Plopii, arată drumul spre eliberare. Simplitate Nu mai am teamă, ai deschis haină gândului și m-ai strâns lângă inima ta! Acum, în același ritm, mersul nostru cântă viața! ... Cale În noaptea ființei noastre interioare să lăsăm pâlpâirea
MINIPOEME de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353441_a_354770]
-
pe numele ei. Era frumoasă ca o zână. Cu gândul la ea și-a continuat vânătoarea. La un moment dat, Dragoș a zărit o căprioară. A urmărit-o, și a urmărit-o, dar căprioara, iute de picior, scăpa mereu de săgețile vânătorului. Într-un târziu, căprioara a obosit și s-a oprit să-și tragă sufletul la adăpostul unui brad înalt, cu trunchi gros. Dragoș a întins arcul și a tras. Din spatele bradului s-a auzit un țipăt, iar voievodul a
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
tras. Din spatele bradului s-a auzit un țipăt, iar voievodul a văzut căprioara făcând un salt și s-a pierdut în pădurea deasă. Lângă trunchiul bradului semeț, Dragoș și-a găsit iubita la care visa zi și noapte, străpunsă de săgeata sa. Durerea i-a fost nemărginită și a îngropat el însuși trupul frumoasei la poalele bradului dând locului și râului ce trecea pe acolo numele fetei. Sufleul ei tânăr sălășluiește și azi în apele izvoarelor din zonă, dându-le elixirul
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]
-
pescăruș se-avântă-n cer În fiecare dimineață, Cu un mesaj pentru eter Trimis de largul de sub ceață. Ar vrea să-l simtă în adâncuri, Amestecând cu el culoarea, Ca scenă pentru mii de bancuri De pești valsând în ritm cu marea. Săgeata albă când coboară, Mesaj de taină îi aduce Dinspre tării și o-nfioară, Plutind apoi pe unda-i dulce. Pe înserate pescărușul, Privește-n larg cum se-mpreună, Apa cu cerul sub apusul De soare-n răsărit de lună. *** Referință Bibliografică
UN PESCĂRUŞ SE-AVÂNTĂ-N CER de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352930_a_354259]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > MEREU Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1377 din 08 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Vânam răsăritul... Din arcul privirii săgeți somnoroase tot timpul zburau. Presam flori de rouă-n albumu-amintirii când pași de speranță mai des se scriau pe drumul spre mare... Cu vechi alterații vibram pe coline de zbucium și dor. Diezi de emoții, becari de senzații făceau ca
MEREU de AURA POPA în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353036_a_354365]
-
G. Le Dantec). Poetul florilor maladive și al poemelor în proză, damnat și condamnat, zăcuse în epocă necunoscut, ca și criticul și esteticianul din el. Dar în poezia Albatrosul: Poetul e asemeni cu prințul vastei zări Ce-și râde de săgeată și prin furtuni aleargă; Jos pe pământ și printre batjocuri și ocări Aripile-i immense l-împiedică să meargă. (Traducere de Al. Filipide) Poezia L’Hautontimoroumenenos îi rezumă încă mai clar multipla crucificare: Je suis la plaie et le couteau
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
de gând. Te port în icoana pictată de îngeri Imagine dragă pierdută-n deșert Te-aștept, haide, vino, în valea de plângeri Dă-mi viață și-nvie prezentul inert. CÂND CAUT GÂNDUL Ne'ndurătoare ziduri reci de ceață Și-arar, săgeți de raze despletite Au ațipit crâmpeie vagi de viață Pe brațul sur al toamnei desfrunzite - Amăgitoare clipe-n pumni de vise, Strânsoare dulce-n lacrimi de gutuie - Cu picuri moi de ceară-n paraclise, Cânt de fecioare suie, lin, pe
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]