1,363 matches
-
iar În această imagine mizeră a lutului corupt se află scris destinul tuturor viețuitoarelor, da, al regilor pămîntului, al prinților inteligenței, al atotputernicilor stăpîni ai limbilor și al nemuritorilor făuritori de versuri, al speranței, dorinței și setei mistuitoare care pot sălășlui incredibil În Închisoarea minusculă a capului și care pot zdruncina și zdrobi micul lăcaș În care sînt ferecate. Mortul era Îmbrăcat În niște haine banale și prin Îmbrăcămintea sa mizeră, ieșea la iveală din nou calitatea, condiția vieții sale, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de care era aproape inconștient, Într-atît de mult i se părea că folosește Însuși spiritul limbii, nu cuvintele, făcîndu-se astfel Înțeles imediat de toți cei cărora li se adresa? Nu. N-avea cum s-o dovedească și totuși știa că sălășluiește acolo, adînc Înrădăcinată În mintea și sîngele omenesc, cunoașterea clară a acestei țări și a neamului tatălui său. Simțise În ființa sa totul, amestecul tragic și indisolubil al neamurilor. Cunoștea contopirea groaznică a animalicului și a spiritualului. Cunoștea spaima fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și nu a izvorît dintr-o pornire sentimentală, a izvorît În mod necesar dintr-o credință a spiritului. Este un nume de genul celor pe care toți oamenii Încep să le folosească deodată, un nume desăvîrșit și inevitabil, care a sălășluit pe ascuns În sufletul lor și care a trebuit să iasă la iveală. Oricine a trăit În acest stat o anumită perioadă de timp ajunge să simtă acest lucru: cuvîntul old nu este un adaos născut dintr-o dragoste melodramatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mă fac, mă gîndeam, ce să mă fac?... și-asta a fost În anul cînd au venit lăcustele acasă și parcă a trecut tare mult timp de-atunci. Doamne, cred că Nelson a avut dreptate atunci, a zis: „În tine sălășluiește Însăși tăria firii. N-am mai văzut așa ceva de cînd sînt“ - a zis. Păi cum, că doar erau toate În stăpînirea mea și le puteam face să crească, nu trebuia decît să le ating, și-așa fusese dintotdeauna, Încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mândri de mine, buni să trăiască și să nu mai plângă de fiecare dată când vine la noi. Te rog frumos din inimă, din suflet. Mulțumesc mult", se roagă și Ioana. Înduioșătoare uneori, această conductă directă către înălțimile cerului, unde sălășluiește duhul Domnului cel Veșnic. Acum și pururea, și-n vecii, vecilor, amiiiiiin! Viol general Tare poznaș mai este locatarul de la Cotroceni! Continuu în mișcare, continuu cu clanța bine unsă și funcționabilă, continuu pus pe hârjoană cu legile țării, indiferent de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ascultat și am spus în același timp „Tatăl nostru”, dar după aceea am întrebat: - Dar nu trebuie să încep cu „Împărate Ceresc, mângâietorule, duhul adevărului, care pretutindenea ești și toate le împlinești, vistierul bunătăților și dătătorule de viață vino și te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și mântuiește Bunule sufletele noastre”? Călugărul mi-a răspuns: - Poți să-l spui și pe acesta după „Tatăl nostru”. De ce tot acest vis-realitate, am să vă explic imediat: După cum vă spuneam altă dată
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
cele patru anotimpuri. Eu sunt Baba Iarna, glăsui atunci cea care abia se vedea din cojoacele și broboadele ei; ortacul meu e Moș Viscol, cu căciula și șuba mițoasă. Cu noi ai să pășești întâi și-ntâi prin lume. Noi sălășluim în țara lui Miază Noapte, unde stăpânesc înghețurile veșnice și întunericul. Aici suntem, așa, în trecere, să aducem albeața sclipitoare a zăpezilor, ferecând apele în păduri de gheață. Când eu mă mânii, învârtoșez vântoasele lui Moș Viscol și ridic troiene
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mai departe La Judecata Omului vei fi și dreaptă carte De n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre, Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre. (Autorul - vol. CINE) LITANII ȘI PĂTIMIRI „Înlăcrimat, broboane topesc în rugăciune Paharul pătimirii, să-l pot bea până la fund... Cu brațele întinse, cerșesc doar o minune, Se-nchid furtuni în suflet și-n pieptu-mi așteptând
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
reciproc. Neamul se pierde în nevoi. Suntem amenințați cu dezastre și deznodăminte dureroase și dramatice. Să nu ne ascundem în „turnul de fildeș”. Cei de azi nu au învățat nimic din dezastrul predecesorilor. Să ne întoarcem la „cristalul” divin care sălășluiește în adâncul inimii oricărei ființe umane. Cei care veșnic ne ponegresc cu acuze neroade, dușmanii neamului nostru creștin și ai Bisericii lui Hristos, ascunzișuri murdare, vor distrugerea surselor de conștiință națională, de unitate și demnitate, Mișcarea Legionară, asmuțiri zadarnice. Duhul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
e mărgăritarul sufletului, lucrare și semn al Dumnezeirii în noi. „De n-ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte. Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre.” Petru C. Baciu Nu înstrăinați pământul E porunca-Testament! E avertisment și durere. Pământul e talpa țării. „De vrei să fii tu însuți și fruntea să nu-ți pleci Să ai un cer deasupra, sub tine
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
avut io cu tine, așa-i bărbate? Așa o fi dacă zâci tu, măi nevastă. Un zâmbet moale îi umezește mustața lăsată pe oală, mirosind a Carpați. Și în cameră se lasă din nou tăcerea. Sus în uriașele săli unde sălășluiesc zeii, la o masă de malachit stă singur și dă o pasiență un înger scund și slăbuț, într-un trenci verde șanjan, șlefuit de uzură. Poartă ochelari cu rame de aur și o mare pălărie de pai. O clipă! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Ce Sfântul Spiridon Nou! Se cutremură văzduhul când vestesc eu ceasul de utrenie, de vecernie, bufnița deschide ochii și aripile și zvârrrr! a pierit printre salcâmi. Așa aduc eu seară de seară luceferi, vara privighetori.... Într-adevăr în clopotnița mitropoliei sălășluiește un huhurez care-și face veacul pe deal și prin împrejurimi, cam până la Cuțitul de Argint, deși mai vânează el și prin cimitirul evreiesc și chiar pe la geamie uneori, când e iarna grea. Zboară tăcut peste ruinele Curții Vechi sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nume provine din acest termen. Statuia Victoriei: statuia Victoriei a fost donată Romei în anul 216 î.Hr. de regele Gerone din Siracusa. Era în întregime din aur și a fost așezată pe Capitoliu. Suflet: credința într-o entitate invizibilă care sălășluiește în trup, de care se separă în momentul morții, este întâlnită încă de la cele mai vechi civilizații. Primii filosofi greci identifică sufletul cu respirația. Doctrina orfico-pitagoreică susținea că sufletul e nemuritor și migrează dintr-un trup în altul. Concepția spirituală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și iluminare a maselor. „Bogăția de imagini, sunete, culori și arome nebănuite (?) continuă să ne Încînte mult timp după ce am Închis cartea.” (The Washington Post) Și cel mai mult ne Încîntă că am Închis cartea. *Naghib Mahfuz, Akhenaton, cel ce sălășluiește În adevăr, Humanitas, 2006. FRUMOASA ȘI RENII* Tot citind un anumit tip de cărți esențiale, mi-am dat seama cît de infirmi sînt scriitorii considerați, În mod eronat, mari. Dostoievski. Flaubert. Faulkner. Sau Dickens. Un singur pasaj porno redat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
arată oarecum nefiresc. Spațiul este amenajat astfel pentru detectivii criminaliști: li se Înlesnește studiul modificărilor ce se produc cu cea mai definitivă lipsă de grație În corpul uman părăsit de spirit sau ce-o fi chestia care se spune că sălășluiește-n noi cît timp sîntem aparent În viață, pentru a stabili ei cu cît mai mare acuratețe data morții. Într-o secvență pe care o păstrez cu drag În minte de cîțiva ani, se ivește chipul de mărimea ecranului a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de feleșagul său lumeț și vesel la inima lui, de vinul acătării nu îi era silă. Scârbavnica molimă a filoxerei nu trecuse oceanul și cramele Moldovei gemeau de vinuri alese. Acuma, judecă și domnia ta, cetitorule, cam ce soi de vinuri sălășluiau în adâncile hrube ale Mitropoliei, când știut este că avea sfântul lăcaș vie întemeiată la Cotnar și sfinți monahi pricepuți în ticăitul lor meremet. Știau sfinții părinți tocmala Cotnarului mai dihai ca sfintele scripturi și-ți potriveau grasa, feteasca și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de sănătate. Bucuros de oaspeți? Deși nu era În plenitudinea forțelor, Nicu a Întins brațele s-o primească pe Lia. ― Bine ai venit, iubito. Mi-ai făcut o mare bucurie. Și uite tu la acest copil! Nu știi câte minuni sălășluiesc În căpșorul ei. Numai adineauri a plecat cu scuza: “Lipsesc doar o clipă, tati”. Și... s-a Întors la braț cu tine. ― Păi ce farmec mai avea Întâlnirea, dacă eu Îți spuneam că la poartă mă așteaptă mami? ― Ei? Îți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
prudentă! Tot ce spui, ce faci, ce credit îi acorzi, în genere, să te afli mereu sub acoperișul unei rezerve. Olga te vinde și te cumpără în același minut de zeci de ori. Eu am intuit demult că în ea sălășluiesc în același timp, în bună înțelegere, un înger și un demon. - Tu vezi totul în negru, Alex, spuse Ina. Ce poate ea să-mi cauzeze? Suntem colege de serviciu, ne vedem fiecare de treaba noastră... - Chiar faptul că tu ai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ea: părinți, copii, iubite, ogoare de îngropat primăvara semințe de speranță. Ion N.Oprea nu a îngropat, ci a scos la lumină, așa cum se va vedea din cuprinsul acestei cărți, - roade de aur, lăsate să ruginească, deși aveau dreptul să sălășluiască în conștiința contemporanilor, pentru simplu motiv - de a ști de unde venim și ce bogăție sufletească respiră în urma noastră și plânge să fie scoasă sus, pe înălțimea unde Sisif își urca bolovanul - și acolo să rămână, sub auspiciile unei altfel de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
poze cu fotomodele lihnite și slăbănoage și reclame strălucitoare. M-am bâlbâit câteva momente, În timp ce prin minte mi se perindau diverse nume de redactori pe care mă străduisem să le memorez cuvântul dansând desperecheate. Undeva, În fundul minții, eram sigură că sălășluia și acel nume - În fond, cine nu-i știa numele? Dar acest nume nu voia nicicum să se alcătuiască În creierul meu aburit. — Ăă, păi se pare că nu-mi amintesc numele momentul de față. Dar Îl știu, bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
samurai, cu șezutul rezemat pe călcâie. Se gândi că ar fi trebuit să se roage, dar nu-i veni în minte nicio rugăciune. Își dădu seama că nici nu se rugase vreodată. Idolii templului din copilăria și tinerețea lui nu sălășluiau pe catapeteasmă, ei îți cereau să-ți dovedești supunerea și te umileau în alt fel. Pe urmă, după revoluție, Maca se simțise atât de liber, încât de puține lucruri își mai aducea aminte. Își privi din nou chipul de pe umerii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dunăre păzită de romani pe ambele maluri, până la apariția altor cete turanice, care fac același lucru ca și hunii, ei nu aduc nici o atingere acelei autonomii până la Justinian și după el. Pe când în Balcani barbarii cad unii peste alții, ostrogoții sălășluiesc aici (la Novae) mai bine de un secol, iar fiscalitatea romană slăbește locuitorii săi supuși și grecismul rezistă, în nordul Dunării, pe malul stâng, în altfel de condiții, de libertate, s-a ajuns la închegarea unui grai romanic, ale cărui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sau că fluviul a fost trecut de tot neamul lor, nu se confirmă. Din alte izvoare rezultă că grupuri de pecenegi au rămas în nordul Dunării și Mării Negre, la începutul secolului al XII-lea. Unele din triburile pecenege au mai sălășluit o vreme în stepele nord-pontice, apoi, pentru a nu fi nimicite de cumani, în înaintarea lor, au intrat în serviciul cnejilor ruși și s-au așezat în sudul Rusiei, împreună cu uzii și berendeii. În letopisețele rusești, ultima atestare a pecenegilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
uzii rămași în stepele nord-pontice și cu alți turanici, și au intrat mai târziu în componența "tichiilor negre". După înfrângerea din 1065, grupuri de uzi s-au reîntors și s-au stabilit și în Câmpia Dunării (Bărăgan), unde continuau să sălășluiască și cete de pecenegi.7 Cumanii Un alt popor migrator turanic instalat la noi, după pecenegi și uzi, au fost cumanii. Etnogeneza lor încă nu este clarificată. Geografii arabi îi numesc pe cumani kâpciaci și conform acestora, ei constituiau ramura
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a ritului de înmormântare la turanici sunt mormintele tumulare-la moartea nomazilor, caii erau sacrificați și depuși alături de ei. După Wilhelm de Rubruk, nomazii turanici așezau statui de piatră pe morminte (tumuli). În perioada îndelungată în care triburile nomade turcice au sălășluit în teritoriile nord-dunărene extra-carpatice, ele au stabilit legături cu populația autohtonă, românească. Pe de altă parte, pătrunderea călăreților nomazi turanici în regiunile de la nordul Dunării de Jos a provocat mari perturbații în evoluția normală a societății locale (românești). Caracterul prădalnic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]