6,936 matches
-
să încep să sap. Erau multe locuri care păreau potrivite. M-am decis, într-un final, asupra unui loc între doi pini frumoși, unde era întunecat și vântul adia numai puțin. Pământul era proaspăt, așa că mi-a fost ușor să sap. Singura problemă erau rădăcinile, dar nu erau prea multe și se rupeau destul de bine când le loveam cu marginea lopeții. Vântul sufla ace de pin și conuri întregi în groapă, și câteva frunze de la tufișuri. Și a mai suflat multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
rupeau destul de bine când le loveam cu marginea lopeții. Vântul sufla ace de pin și conuri întregi în groapă, și câteva frunze de la tufișuri. Și a mai suflat multe lucruri pe grămada de pământ pe care o ridicasem acolo unde săpam. M-am lovit și de ceva pietre, dar nu erau mari. Pe când am terminat, se făcea cald dar vântul încă mai sufla printre pini. Am văzut după soare că era aproape amiază. Nu erau umbre în groapă, cu excepția celor făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și al treilea detaliu, urmat de altele care se adunau într-o ploaie bogată, care-i încetinea și îi îngreuna vorbitorului înaintarea prin evenimente. Împodobite cu florile aruncate peste ele, vechile morminte păreau familiare și vii, de parcă ar fi fost săpate cu o zi înainte. Și acesta era doar începutul. Pe măsură ce, în continuarea acestui început, veneau spre noi și casele vechi, și oamenii de demult, și viața epocilor trecute, dispărea punctul de vedere al lui Stein care elogia epoca actuală în detrimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și murdari, la pantalonii lui lustruiți și cu genunchii ieșiți dizgrațios în afară, îi vedeam pomeții obrajilor turnați parcă în sfere de oțel, ochii minusculi, cenușii și fruntea osoasă sub buclele de culoarea ciocolatei și percepeam cu toată ființa cum sapă adânc în el înspăimântătoarea forță a rusului care nu cunoaște opreliști, nici graniți, în avântul ei dur și întunecat. 6 Lupta dintre Burkeviț, Stein și Eisenberg, pe care Stein a numit-o, plin de venin, războiul celor două roze - albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lucru. Nu mai era timp, trebuia să plece spre casă, îi trebuiau alte unelte. Avea nevoie un târnăcop, un baros și câteva ciocane. Epuizase tot ce scosese din adâncuri cel ce deschisese mina înaintea lui. De acum înainte trebuia să sape el în munte ca să scoată afară alt minereu, iar pentru asta încă nu avea tot ce îi trebuia. Era necesar să deblocheze gura minei și să facă o cercetare la fața locului. Habar n-avea ce va găsi acolo, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că are încă de muncit dar nu se mai putea abține. Își aprinse lămpașul de pe cap și se strecură înăuntru. Intrase într-un culoar larg și întunecat, cu pereții brăzdați de muchii ascuțite ce încă mai păstrau urmele uneltelor de săpat. Aici totul era în regulă, tunelul fusese săpat în stânca vie și nu era nici un pericol de prăbușire. Continuă să meargă în lungul lui luminându-și calea din când în când cu lanterna pe care o luase cu el la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai putea abține. Își aprinse lămpașul de pe cap și se strecură înăuntru. Intrase într-un culoar larg și întunecat, cu pereții brăzdați de muchii ascuțite ce încă mai păstrau urmele uneltelor de săpat. Aici totul era în regulă, tunelul fusese săpat în stânca vie și nu era nici un pericol de prăbușire. Continuă să meargă în lungul lui luminându-și calea din când în când cu lanterna pe care o luase cu el la plecare. În rest, se folosea numai de lampa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o cavernă de mari dimensiuni. Tavanul se ridicase foarte mult, iar lumina lanternei abia răzbătea până sus. Aici nu se mai vedeau urme de la unelte, stânca era netedă, semn că acolo nu lucrase mâna omului. Se afla într-o peșteră săpată de ape, cu o formă aproape circulară. De undeva din stânga lui, din perete, țâșnea un șuvoi de apă ce străbătea toată peștera și apoi dispărea printr-o gaură în partea cealaltă. Șinele coborau ușor în față, urmărind panta pardoselii cavernei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
galerie. Înaintă spre centrul încăperii cercetând la lumina lanternei pereții și pardoseala. Pășea pe un nisip fin, semn că apa pârâului subteran inundase de mai multe ori peștera. Trecu peste micul pod și se apropie de peretele din față. Aici, săpate în stâncă se vedeau câteva galerii, nu foarte înalte, ce se afundau în munte. Nu erau prea adânci, doar câțiva metri fiecare, iar pe jos se vedeau resturi de rocă spartă. Cel ce le deschisese nu găsise filonul căutat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
minereu. Dincolo de acesta, o grămadă de sfărâmături de rocă obturau galeria. Șinele dispăreau sub blocurile de piatră iar Iuliu înțelese că acolo tavanul galeriei se prăbușise. Un fior îl străbătu pe spinare, oare sub dărâmături se afla și minerul care săpase acolo înaintea lui? Totul părea să confirme această ipoteză. Vagonetul rămas acolo, felinarele care probabil arseseră până la epuizarea combustibilului, chiar și coada de lopată ce se vedea ieșind de sub dărâmături. Se părea că minerul fusese surprins de surpare în timp ce lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ani. Era construită din scânduri cenușii ce abia se mai țineau în cuiele ruginite. Ușa atârna într-o rână, iar prin acoperișul desfundat se vedea cerul. Fără îndoială că acolo locuise cel ce deschisese mina. Mai multe unelte de săpat și felinare ruginite zăceau îngrămădite înăuntru. Așa cum arăta acum, nici nu se punea problema să o poată folosi și el, dar dacă o îngrijea nițel ar fi putut încropi un adăpost în caz de o nevoie. Peste drum de colibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un stei de piatră imens. Chiar de sub acesta, crescuse un fag uriaș, în trunchiul căruia se deschidea o scorbură. Între copac și steiul de piatră era un loc îngust, numai cât să-ți încapă mâna. Acolo scormoni el cu o săpă ligă, intrând sub rădăcina groasă. Făcuse o gaură destul de adâncă în care își așeză mica lui comoară. Acoperi cu grijă locul, mai întâi cu pietre și pe urmă cu pământ, după care presără deasupra frunze uscate, pe care le împrăștie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vedea nimic, după câțiva metri, raza lanternei se pierdea în întuneric. Nemulțumit se întoarse din nou la lucru. Nu făcea nimic decât să lovească fără încetare în peretele de piatră din fața sa, sfărâmând bucăți de mici dimensiuni. Încet, încet, galeria săpată de el înainta. Vagonetul rămânea tot mai departe în urma lui, pentru că șinele se opriseră în apropierea locului unde se produsese explozia, iar el pierdea tot mai mult timp cu transportul materialului rezultat din excavare. Ieșise cu vagonetul la descărcat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
departe. Vă plictisesc, nu-i așa? Dimpotrivă, îmi face plăcere să vă ascult. Până acum o jumătate de veac, aici nu era decât un sătuc de mineri care își ridicaseră casele răzleț pe pantele muntelui, cât mai aproape de locul unde săpau în măruntaiele acestuia după aur. Scormonind în istoria familiei oricăruia dintre localnici, vei găsi nu foarte departe un miner, iar mai adânc nu vei mai da decât peste această îndeletnicire. Băieși, adică mineri au fost cu toții, încă de pe vremea dacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adunat apoi la sfat și hotărâră că în luptă dreaptă nu erau în stare să-l biruiască, așa încât nu le mai rămânea decât să pună la cale un vicleșug. Auziseră că pe undeva, pe lângă apa Mureșului, acolo unde acesta își sapă albia printre dealuri, este o boieroaică care stăpânea livezi întinse. Din prunele de acolo, scotea o băutură care tare îi mai plăcea lui Negru. Uriașul plătea cu aur butoaiele de pălincă pe care i le trimitea boieroaica. Numai că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sunt lipsiți de apărare în fața ei, ca niște puiuți de găină în fața uliului. Doarme la locul ei de sub pământ timp de câteva zeci de ani după care se trezește vreo unul care nu știe de taina asta și începe să sape acolo după aur. Îi dă drumul și, uite așa, începe prăpădul. Moș Calistrat se opri câteva clipe, privindu-l pe Toma curios să vadă cum primește aceste informații. Tânărul inspector îl asculta atent așteptând ca bătrânul să vorbească mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
glumește și vrea să mă sperie. După o vreme însă, m-am convins că nu-i vorba de așa ceva. Am ieșit apoi afară, tata avea două cazmale, probabil le găsise în baraca lui Fritz. În spatele ei, ne-am apucat să săpăm o groapă. N-am putut s-o facem prea adâncă, pentru că stânca era foarte aproape de suprafață. Imediat ce am terminat, și-a încărcat flinta și mi-a spus să aduc catârii acolo pe rând, câte unul. Le-a pus țeava sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce părea că rămăsese înțepenit între doi stejari care, probabil că ieșiseră din ghinde pe vremea când Attila își conducea hoardele spre porțile Romei. Dincolo de acesta se deschidea o vâlcea adâncă cu pereții abrupți. Era albia unui torent care își săpase drum la vale pe acolo. Calistrat se opri chiar pe margine, privind în lungul ei. Mai la deal de ei, la cel mult douăzeci de metri, ascunsă sub buza ravenei stătea vâlva. Bulgărele de ceață pulsa rar, părând că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
slabe se auzeau dinspre ultimul șir de morminte. Două siluete îmbrăcate în haine negre își făceau de lucru acolo. Cazmaua se înfigea cu sete în pământul moale. Bărbatul arunca țărâna pe o bucată de folie groasă întinsă alături de marginea gropii. Săpa în tăcere, concentrat numai la munca lui. Pe mal, silueta mai zveltă privea atentă în jur. În curând, se auzi un zgomot înfundat când metalul lovi în sicriul de lemn. Aruncă cazmaua și luă o lopată cu care începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să îndrepte lucrurile. Imediat ce avea să termine ce avea de făcut, se va îngriji să-i facă un monument funerar decent. Deocamdată, așa cum se prezentau lucrurile, ceea ce avea el de gând să facă era mult mai ușor. Va putea să sape acolo și să astupe groapa înapoi fără ca nimeni să-și dea seama că umblaseră acolo. Mai privi o dată în jur, după care se îndreptă spre ieșire. Trebuia să cumpere un hârleț, o lopată și două lanterne, pe urmă, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de oameni. La început credeam că taie pădurea ori că au deschis o exploatare minieră, dar nu, cu altceva se ocupă. Nu se aude zgomot de fierăstraie mecanice și n-am văzut camioane care să care minereul nici utilaje de săpat. Toată lumea se agită, dar nu fac nimic din ce ar trebui să facă pentru a scoate aur din pământ. Până ce venise noaptea, nu mai schimbaseră nici o vorbă pe tema aceasta. După ce toată casa se liniștise și socrii se duseseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
obosită de pe drum și s-ar putea să nu-l aud când plânge. Și dacă se trezesc ai tăi și văd că noi nu suntem acasă? Găsim noi o explicație, ridică ea din umeri. Acum, Cristian curăța atent capacul coșciugului. Săpase de jur împrejurul acestuia astfel încât, atunci când îl va ridica, să nu cadă pământ înăuntru. Deși știa că ar trebui să se grăbească nu se putea împiedica să facă aceasta. Se simțea stingherit și chiar puțin dator față de Calistrat. În sfârșit, se declară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unde se afla Vlad Mihailovici. Îl înhățase de braț și îl scosese afară. Alergau cât îi țineau picioarele spre scările care duceau la subsol. Coborâseră în viteză până în garajul subteran și se opriseră în fața unei uși masive de metal. Când săpaseră fundațiile cazinoului găsiseră o galerie veche. O exploraseră împreună și constataseră că, după ce merge câteva sute de metri pe sub pământ, iese undeva pe un bot de deal, chiar deasupra șoselei ce ducea spre port. Tunelul se prezenta bine, pereții săpați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
săpaseră fundațiile cazinoului găsiseră o galerie veche. O exploraseră împreună și constataseră că, după ce merge câteva sute de metri pe sub pământ, iese undeva pe un bot de deal, chiar deasupra șoselei ce ducea spre port. Tunelul se prezenta bine, pereții săpați în rocă nu se prăbușiseră și nu avea nevoie de reparații majore. Probabil că fusese construit de patrioții greci în timpul celui de-al doilea război mondial. Se hotărâseră să-l păstreze ca o cale de evacuare în caz de urgență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a dimineții. La marginea drumu lui forestier, pe stânga cum veneai dinspre oraș, o porțiune întinsă era defrișată. Lăstărișul fusese înlăturat de buldozerele care nete ziseră suprafața croind un platou larg. Cinci camioane erau parcate acolo, alături de câteva utilaje de săpat și o macara. Mai în spate, imediat sub buza pădurii, două clădiri cu un singur etaj se aliniau una lângă cealaltă. Dincolo de acestea, printre copaci se vedea un drum ce se strecura în sus printre copaci. Totul era împrejmuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]