KorAP: Find »[drukola/base=sărman & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...71 >

1,766 matches

Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873

marchează diferirea intratextuală, în sensul că se poate prezuma că Dionis și umbra lui nu sunt de tot despărțiți, omul continuând oricând să poată accesa viața umbrei lui pe pământ. Lipsește anamneza de inspirație indiană derulată de umbră în nuvela Sărmanul Dionis. Personajul-narator din avantext nu dezvoltă semantic sintagma "diferite probleme ale omenirei", ci trece direct la subiect: aventura cunoașterii fericirii edenic-selenare. Rezumând, elementele care determină diferența intratextuală de la hipertext (operă) la hipotext (text, adică variantă) se referă la: 1. memoriu

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
acolo unde vom fi, neturburați de niminea, tu pentru mine, eu pentru tine. Din visurile noastre vom zidi castele, din cugetările noastre vom adânci mări cu mii de undoiete oglinzi, din zilele noastre veacuri de fericire și de amor. Aide! (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, pp. 52-53). (h4b) Onde! zisei eu încet, netezindu-i părul ei de aur. Onde, știi tu ceva, vino cu mine în lună, vom trăi așa de fericiți acolo, neconturbați de nimeni, tu pentru mine, eu pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
în raport cu încărcătura simbolică a prozei. Vizibil omonim undei, ca pre-contu rare (vagă, incertă, insinuantă) a sunetului, Onde nu se știe a cui fiică este...Poate a sunetului, poate a trecerii timpului. Sau iubita din Umbra mea personifică undoietele oglinzi din Sărmanul Dionis. Opțiunile onomastice din cele două variante semnalează distanțarea față de magie sau religie 43. Hipertextul descrie adâncirea în mări cu "undoiete oglinzi", imagine prin care adâncirea se oglindește și devine înălțare. În hipotext nu se mai simte nevoia înălțării/adâncirii

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
și cu sale întinse" (oglindirea înălțării devine adâncire) pentru a căror accesare înălțarea este tacită (în Umbra mea nu regăsim niciun lexem din familia lexicală a lui "adânc" sau a lui "înalt"). În subcapitolul referitor la intratextul prozastic din nuvela Sărmanul Dionis, erau semnalate sensurile interșanjabile ale lui adânc și înalt, pe o direcție comună, care invocă Axis mundi (vezi supra). Printre îngeri, "numai o poartă închisă n-am putut-o trece niciodată", mărturisește naratorul-personaj. Deși atât de scurt în economia

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
se contrase din ce în ce mai mult și iute, până ce deveni, împreună cu sfera ce-l încungiură, mic ca un mărgăritar albastru stropit cu stropi de aur și c-un miez negru [...] Îl luă și, întorcându-se, atârnă în salba iubitei sale albastrul mărgăritar (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, pp. 52-53). Fig. V Concordanțele cromaticii în opera Sărmanul Dionis și în varianta Umbra mea Deși ordinea se modifcă puțin de la hipertext la hipotext, alb-negru-albastru vs alb-albastru-negru domină diagrama. Diferența este dată de faptul că, împreună

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
mic ca un mărgăritar albastru stropit cu stropi de aur și c-un miez negru [...] Îl luă și, întorcându-se, atârnă în salba iubitei sale albastrul mărgăritar (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, pp. 52-53). Fig. V Concordanțele cromaticii în opera Sărmanul Dionis și în varianta Umbra mea Deși ordinea se modifcă puțin de la hipertext la hipotext, alb-negru-albastru vs alb-albastru-negru domină diagrama. Diferența este dată de faptul că, împreună, albastru și neculorile reprezintă aproape trei sferturi din totalul culorilor (75,37%) în

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
unui copil ca de vro optsprezece ani, cu păr negru și lung, cu buzele subțiri și roze (s.n.), cu fața fină și albă, ca tăiată-n marmură, și cu niște ochi albaștri mari sub mari sprâncene și gene lungi negre (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 37). (H6b) Dar asupra cărților culcate-n colț era aninat în cui bustul în mărime naturală, lucrat în ulei, a unui copil ca de vro optsprezece [ani], cu păr negru și lung, cu buzele supțiri roze

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
cealaltă mână fluturând o partie a mantiei, se ridicară încet, încet prin aerul luciu și pătruns de razele lunei, prin nourii negri ai cerului, prin roiurile de stele, până ce ajunseră în lună. Călătoria lor nu fusă decât o sărutare lungă (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 52). (h7b) Sărutarea mă împluse de geniu și de putere creatoare. Astfel îmbrățișați, aruncai neagra și strălucita mea manta peste umerii ei albi, i-nconjurai talia c-un braț, strângând-o tare la pieptul și la

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
își veni în fire, văzu că ședea în palatul său, în același loc, și că îl slujeau aceiași oameni. [...] Magul zise : "Sufletele noastre au fost rătăcitoare, însă trupurile noastre au rămas nemișcate." ("Chjou Mu-wang : anularea timpului" Kernbach : 1978, pp. 372-373). Sărmanul Dionis-[Scrisoarea lui Dionis] Scrisoarea din variantă corespunde episto lei pe care Dionis o trimite Mariei ("nu se poate să o cheme altfel") în operă. Ca dimensiune, scrisorile nu se deosebesc prea mult: cea din Sărmanul Dionis numără cu patru

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
Kernbach : 1978, pp. 372-373). Sărmanul Dionis-[Scrisoarea lui Dionis] Scrisoarea din variantă corespunde episto lei pe care Dionis o trimite Mariei ("nu se poate să o cheme altfel") în operă. Ca dimensiune, scrisorile nu se deosebesc prea mult: cea din Sărmanul Dionis numără cu patru rânduri mai puțin decât aceea din variantă, deși reproducerea fidelă a corespondenței unidirecționale Dionis-Maria are și introducere, în timp ce varianta se deschide cu primul paragraf al cuprinsului scrisorii. Structura hipertextului prezintă aspect monolitic: întreg cuprinsul are un

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
sau de capitol are legătură cu analiza intratextualității, în sensul că toate aceste elemente arhitecturale ale prozei marchează diferența dintre hipertext și hipotext. Numai în opere (texte publicate sau variante finale, aproape-opere) identificăm aceste linii de forță ale strategiei scriitoricești: Sărmanul Dionis, La aniversară; Geniu pustiu, [Archaeus], [Părintele Ermolachie Chisăliță]. Liviu Rusu apreciază ca nesemnificativ impactul preambulului din nuvela Sărmanul Dionis, atât sub aspect filosofic, cât și al construcției epice: Demonstrația, din punct de vedere filosofic, nu este suficient de pătrunzătoare

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
dintre hipertext și hipotext. Numai în opere (texte publicate sau variante finale, aproape-opere) identificăm aceste linii de forță ale strategiei scriitoricești: Sărmanul Dionis, La aniversară; Geniu pustiu, [Archaeus], [Părintele Ermolachie Chisăliță]. Liviu Rusu apreciază ca nesemnificativ impactul preambulului din nuvela Sărmanul Dionis, atât sub aspect filosofic, cât și al construcției epice: Demonstrația, din punct de vedere filosofic, nu este suficient de pătrunzătoare și de convingătoare; ea dovedește cel mult că poetul cunoaște teoria kantian-schopenhaueriană despre formele intuiției, la mersul acțiunii însă

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
mersul acțiunii însă, la realizarea subiectului, nu contribuie cu nimic, dimpotrivă, mai mult le stânjenește. Fiindcă, de fapt, este vorba despre o dragoste ideală, care se termină în plină fericire (Liviu Rusu: 1981, 55). În paginile dedicate intratextului prozastic din Sărmanul Dionis am avansat ideea în virtutea căreia incipitul ar cuprinde formularea ipotezei, pentru demonstrația amplă dezvoltată epic, pentru ca în final să fie exprimată concluzia, excipit cu indice al entropiei ridicat. Cercetătorul nivelului de acțiune a influenței schopenhaueriene în opera eminesciană percepe

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
drept că după fondal nu suntem în stare a vedea. Și nu s-ar putea ca cineva, trăind, să aibă momente de-o luciditate retrospectivă cari să ni se pară ca reminiscențele 50 unui om ce demult nu mai este? (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 63). (h) Ei bine, privește viața ca o comedie cine-o aranjează? Privește omul ca o mașină cine-o ține? Privește natura ca un decor cine-o zugrăvește? Ș-apoi nu uita că hârtia chiar era

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
a textului decât intertextualitatea explicită marcată de invocarea poveștii regelui Tlà, element vizibil la suprafața textului. Cine ar accepta miezul de adevăr din speculația călinesciană cumcă [Archaeus] este introducere la [Avatarii faraonului Tlà] va concepe același [Archaeus] ca încheiere pentru Sărmanul Dionis. Prezentul capitol propune o abordare neîncercată încă pentru citirea nuvelei : Archaeus alegorie a intertextualității. În această "sală de marmură albă" a cugetării au fost convocate ideile legate de semiosis-ul ilimitat lingvistic, respectiv intertextual, de medierea literară, inclusiv intertextuală, de

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
mici, imagini care fac inteligibil ceva atât de abstract. Este utilizată, către finalul dialogului socratic, inclusiv ideea de poveste, nucleu intratextual relevant, cu atât mai mult cu cât filiația lui depășește opera și trece în biografia poetului. O regăsim în Sărmanul Dionis, ca și în varianta Umbra mea, ca un mod de petrecere a timpului edenic, semn că povestea se asociază esenței de adevăr a vieții; despre aceeași narațiune cu valoare mitică, pe care o asociem definiției formulate de Mircea Eliade

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
și fanții de pe cărți erau toți chipuri copiate din basmele ce și le spuneau serile. Jocul însuși era o poveste lungă și-ncurcată, ca din halima, poveste căria nu-i mai dedeau de capăt până ce nu-ncetau, apăsați de somn (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, pp. 53-54). (h1b) Ca să petrecem făcurăm un joc de cărți. Regii, reginele și fanții de pe cărți erau toți chipuri copiate din basmele ce ni le spuneam, spre petrecere, serile, iar fiindcă nu aveam bani, ea se

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
Em. Petrescu: 2005, 21). În capitolele de până acum ale prezentei cercetări, am urmărit intratextualitatea eminesciană din textele în proză, fie că le-am alăturat (corespondență intratextuală), fie că le-am suprapus, variantă finală peste variante parțiale (filiație intratextuală). Nuvela Sărmanul Dionis, chiar și [Archaeus] ne-au trimis de multe ori cu gândul la modelul cosmologic einsteinian, mai ales când elementele furnizate de proză sunt relaționate la teorii sau imagini similare dezvăluite poetic; întâlnirea lor am numit-o intratextualitate transge nerică

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
ei în dimensiune macrocosmică și se asociază în practica prozastică sau poetică "topirii" conjugărilor într-un prezent etern sau etern reluat. (H1a) [...] zise Dan azi sunt încredințat că vremea nemărginită este făptură a nemuritorului nostru suflet. Am trăit în viitor (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 45). (H1b) [...] atuncea vezi cumcă ființa în om e nemuritoare. E unul și acelaș punctum saliens care apare în mii de oameni, dizbrăcat de timp și spațiu, întreg și nedespărțit, mișcă cojile, le mână una-nspre alta

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
mare și alta înmiit de mică ar fi pentru noi tot atât de mare.[...] Și, într-un spațiu închipuit ca fără margini, nu este o bucată a lui, oricât de mare și oricât de mică ar fi, numai o picătură în raport cu nemărginirea? (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 33). Or, explorarea dificilă a avatarurilor stelei care îmbătrânește repune și amplifică problema cosmogonică. Nu rămâne nicio îndoială: când în centrul stelei hidrogenul este în întregime transformat în heliu, începe "aprinderea" heliului însoțită de o formidabilă

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
Scientific American)75. Principiul al doilea al termodinamicii pune în lumină această imaterialitate și convoacă, pentru a ne ajuta să vizualizăm trecerea timpului, entropia, ca măsură a dezordinii din univers. Despre timpul nevăzut care trece cu urme vizibile vorbește și Sărmanul Dionis . G. D. Pencioiu a sesizat, la 1890, aceste nuanțe ale categoriei temporale kantiene, încă nesoluționate convenabil de știința modernă (blocul temporal este, la rândul lui, imaterial). Timpul nu poate produce singur nici o acțiune fizică. El nu este inerent lucrurilor

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
Timpul lor? O oră din viața ta va fi un veac pentru ei. Clipele vor fi decenii [...] Eu singur voi fi mort și îngropat când vei reveni tu, căci oarele vieței tale vor fi șir de ani întregi pentru pământ (Sărmanul Dionis Eminescu : 2011, II, pp. 50-51). (H2b) Porni Luceafărul. Creșteau În cer a lui aripe, Și căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe (Luceafărul Eminescu : 2011, I, 206). (h2c) În vremea de demult, un pescar numit Urasima

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
este mânat de această dinamică și poate aici consideră criticul timișorean se ascunde explicația actualității paginilor eminesciene în secolul pe care Paradisul infernal și transcosmo logia l-a închis. 4.4. Intratextualitatea transauctorială Pentru a urmări timpul și spațiul din Sărmanul Dionis, propuneam ca punct de plecare Critica rațiunii pure în traducerea lui Mihai Eminescu, pe care să o considerăm hipotext intratextual eminescian. Relativitatea timpului și a spațiului se prezintă, ca temă, dihotomic, fără a trăda vreun dezechilibru de accentuare. Totuși

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
de dinamica dominant-dominat ce modifică pagina. De cele mai multe ori, nu este studiat întreg ansamblul de formațiuni discursive, ci este extras un subansamblu un spațiu discursiv constituit din cel puțin două poziționări discursive. În universul discursiv al prozei eminesciene din nuvela Sărmanul Dionis, câmpurile discursive filosofic și literar interacționează în sensul unei concurențe de ordin special: se ajută reciproc. Astfel, teza kantiană ar fi aridă fără ilustrarea artistică, iar depășirea condiției spațio-temporale nu s-ar îndepărta prea mult de receptarea de la Junimea

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
Esistența ideală a acestor reflecțiuni avea de izvor de emanațiune un cap cu plete de o sălbătăcită neregularitate, înfundat într-o căciulă de miel" (Eminescu: 2011, II, 34). Am dori să ne oprim la două aspecte ale desfășurării heterodiegetice din Sărmanul Dionis, pe care să le interpretăm în termenii analizei discursului. În primul rând, fidelitatea topicii demonstrației epice față de hipotextul filosofic sugerează o strategie de captare, în înțelesul pe care îl dă P. Charaudeau (1994, 40) noțiunii de captare, în sistem

[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]