4,482 matches
-
cuibușorul de la clubul Minnehaha. În mai i-a scris documente de câte treizeci de pagini, aproape seară de seară, expediindu-le În plicuri voluminoase, cu indicația exterioară „Partea I“ și „Partea a II-a“. — Oh, Alec, cred că m-am săturat de colegiu, a răbufnit Întristat o dată , când se plimbau la asfințit. Cred că și eu, Într-un fel. — Tot ce-mi doresc este o căscioară undeva la țară, Într-o zonă caldă, o nevastă și muncă numai cât să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nou, Îmbrăcat la Brooks, Încălțat la Franks. Am câștigat acest joc, dar cred că n-am chef să mai joc altul vreodată. Cu tine merge, ești ca o minge de cauciuc și ți se potrivește cumva, dar eu m-am săturat până peste cap să mă adaptez la snobismul provincial din colțul ăsta de lume. Vreau să plec acolo unde oamenii nu sunt discriminați din pricina culorii cravatei sau a croielii vestonului. — Imposibil, Tom, l-a contrazis Amory În timp ce pedalau prin noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fi rea. Nu că ar fi avut vreo Îndoială privitoare la război: Germania reprezenta tot ce-i repugna - materialism și o forță scelerată În slujba unei cauze greșite. Atâta doar că-i stăruia În memorie chipul lui Burne și se săturase de isteria care se manifesta din ce În ce mai insistent. Ce rost are să-l defăimezi din senin pe Goethe? i-a Întrebat el pe Alec și pe Tom. La ce bun să scrii cărți pentru a dovedi că el a declanșat războiul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
reacție normală, m-a preschimbat Într-un agnostic incurabil. Bisericii Catolice i s-au ciuntit atât de des aripile În ultima vreme, Încât a jucat un rol absolut neglijabil și nu mai produce nici măcar scriitori buni. De Chesterton m-am săturat. Am descoperit un singur soldat care a traversat mult-trâmbițata criză spirituală, ca individul ăsta, Donald Hankey, și cel cunoscut de mine studia deja pentru a fi hirotonisit, așa că era pregătit pentru criză. Pe cuvânt dacă nu cred că totu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mă mărit cu o tonă de bani, numai din plictiseală. DOAMNA CONNAGE (cercetează carnețelul), Am primit o telegramă din Hartford. Vine și Dawson Ryder. Ăsta-i un tânăr pe placul meu - Înoată În bani. Cred că dacă tot te-ai săturat de Howard Gillespie, ai putea să-l Încurajezi puțin pe domnul Ryder. Ne vizitează a treia oară În interval de o lună. ROSALIND: De unde știi că m-am săturat de Howard Gillespie? DOAMNA CONNAGE: Bietul băiat este o icoană nefericirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
placul meu - Înoată În bani. Cred că dacă tot te-ai săturat de Howard Gillespie, ai putea să-l Încurajezi puțin pe domnul Ryder. Ne vizitează a treia oară În interval de o lună. ROSALIND: De unde știi că m-am săturat de Howard Gillespie? DOAMNA CONNAGE: Bietul băiat este o icoană nefericirii de fiecare dată când ne vizitează. ROSALIND: N-a fost decât o mică poveste romantică dinaintea bătăliei decisive. Toate poveștile astea sunt erori. DOAMNA CONNAGE (socotind că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
podea. — Ce ghinion! a murmurat el. Să bem ceva. Wilson, dând dovadă de o diplomație greoaie, a Întins mâna și l-a bătut pe spate. Ai băut destul, bătrâne. Amory s-a zgâit la el prostește până când Wilson s-a săturat să mai fie scrutat. — Destul pe dracu’ a zis În cele din urmă Amory. Azi n-am băut nimic. Fața lui Wilson exprima neîncrederea. — Bei ceva sau nu? a strigat nepoliticos Amory. Au pornit amândoi În căutarea barului. — Un highball
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Demisionez. — Păi... păi... Asta e... — Nu mă simt bine aici. — Regret. Și eu, care credeam că relațiile dintre noi sunt... chiar... cordiale. Dădeați impresia unui om harnic... poate cu o oarecare Înclinație pentru texte fanteziste... — Pur și simplu m-am săturat, l-a Întrerupt bădăranul de Amory. Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie dacă făina Harebell’s e mai bună ca altele. La drept vorbind, nici n-am gustat-o. Așa că m-am săturat să le-o recomand altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Pur și simplu m-am săturat, l-a Întrerupt bădăranul de Amory. Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie dacă făina Harebell’s e mai bună ca altele. La drept vorbind, nici n-am gustat-o. Așa că m-am săturat să le-o recomand altora... O, știu că sunt cam cherchelit... Chipul domnului Barlow s-a solidificat: câteva lingouri de expresie. — Dumneavoastră ați solicitat un post... Amory i-a făcut semn să tacă. — Și mă consider dezgustător de prost plătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory a coborât pe Riverside Drive cu un sentiment de satisfacție. Era plăcut să discuți din nou subiecte gen tânărul poet Stephen Vincent Benét sau Republica Irlandeză. Prins Între acuzațiile râncede ale lui Edward Carson și ale judecătorului Cohalan, se săturase până-n gât de problema irlandeză. Totuși existase o vreme când trăsăturile celtice proprii fuseseră coloanele filosofiei sale personale. Dintr-o dată, i s-a părut că viața Îi mai oferea suficiente surprize, cu condiția ca renașterea vechilor curiozități să nu Însemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să-mi asigur o educație corectă. - Ce elocvent te exprimi! - Nu Îndrug aiureli! a strigat Înfierbântat Amory. Pledez pentru socialism pentru prima oară În viață. Este unicul remediu universal cunoscut mie. Sunt agitat. Toată generația mea e agitată. M-am săturat de sistemul social În care cel putred de bogat o obține pe fata cea mai ispititoare dacă și-o dorește, În care artistul lipsit de mijloace trebuie să-și vândă talentul fabricantului de nasturi. Chiar dacă n-aș avea nici pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de singurătate, stelele exercitau o atracție nebună, mă și vedeam plutind printre ele sau alunecând pe toboganul înfiorător al unei găuri de vierme. Apoi, încetul cu încetul, am început să pipăi viața de zi cu zi, imediatul cu nevoile lui, săturându-mă, scârbindu-mă și, ciudat, luând-o mereu de la capăt. Uite, nu-mi aduc aminte cum am mers către Teatrul Național în ziua în care aveam repartiția în mână. Probabil că era ceva mândrie în mine; la urma urmelor, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
astfel de întâlniri și mi-au fost de fiecare dată de folos. Marin Moraru mă oprește într-o zi pe scenă și-mi spune, roșu la față: ― Gata, nu te mai duci la emisiunea aia de copii. Gata, m-am săturat. Te oprești în clipa asta! Am avut o colaborare îndelungată cu Ina Sterescu la emisiunea pentru copii și era o emisiune apreciată, îmi făcea plăcere, lucram pe texte de Sorescu, mai câștigam și ceva bani, dar eram din ce în ce mai cunoscut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mare, și așa era Cyrano-ul ăla ca dracu’, apoi cu el, ferească Dumnezeu, ne băteau spectatorii. Spectacolul în sine era o prostie, dar Damian nu era rău și, în plus, mai era și Violeta Andrei, diafană, frumoasă... după ce ne-am săturat noi de uitatul la ea (căci aveai la ce te uita) și după ce ne-am luat care mai de care mașini pe aprobările lui Ștefan Andrei, ne-am apucat să jucăm și noi scenele noastre, de te puteai apuca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ocazia, căci altfel urmările vor fi nefericite. Rainer se lasă cu bună știință pătruns de sentimente până în străfundurile ființei, însă de acolo sila față de aceste sentimente iese din nou la suprafață și se concretizează într‑o poezie. Rainer s‑a săturat de toate ideile astea despre trecut, prezent, univers. Nu pretinde decât un singur lucru: să fie lăsat în pace să‑și termine cartea pe care vrea s‑o scrie. Bărbatul din el spune că trebuie s‑o aibă pe Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tare, că mă țineam de burtă. Bineînțeles, nu puteam să râd În gura mare În fața clientului care Își freca penisul, pentru că i-aș fi rănit sentimentele, Însă am râs În sinea mea cât am putut. Pe scurt, cred că mă săturasem de jocurile astea sexuale În care se punea accentul doar pe formă, probabil că până atunci mă atrăseseră În mod inconștient, dar acum descopeream brusc că erau cu totul lipsite de sens, de consistență. Din acea zi m-am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Marianne, știi prea bine că ar trebui să fie invers, nu? Eu ar trebui să fiu cel care să se simtă groaznic și tu să fii cea care se interesează de sănătatea mea. — Iertați-mă, Herr Strauss, dar m-am săturat până peste cap de locul asta. — Păi, de ce nu vii tu aici în pat lângă mine să-mi povestești totul despre asta? Sunt un foarte bun ascultător când e vorba de problemele celorlalți. Pariez că sunteți bun și la alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
secretariat și m-a rugat să-i țin locul lui Tarja cât a lipsit. Am ajuns să-l cunosc binișor. Destul de bine ca să nu-mi placă de el. N-am de gând să mai rămân mult timp aici. M-am săturat. Credeți-mă, mai sunt destui care simt la fel. — Zău? Crezi că ar fi cineva care să vrea să se răzbune pe el? Cineva care i-ar putea purta pică? — Vorbiți de o pică serioasă, nu? Nu doar pentru neplata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai multe, chiar dacă și numai pentru a-l scoate din discuție. Ea își încrucișă picioarele lungi și își aprinse o țigară. — Vreți să o faceți? — Răspundeți-mi mai întâi la această întrebare, Kommissare. Și vreau un răspuns sincer. M-am săturat de chestii evazive. Credeți că Emmeline poate fi încă în viață? — Nu, nu cred asta. — Atunci sunt de acord. Acum, în timp ce ne aflam în sala de așteptare din biroul lui Vogelmann de pe Nürnburgerstrasse, sub privirea secretarei sale cu aspect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
alta.... — Înțeleg, Frau Steininger. Privi spre mine: — Să înțeleg că doriți ca eu să încerc să o găsesc? — Ați vrea, Herr Vogelmann? i-am zis. Am văzut anunțul dumneavoastră în Beobachter și sunteți cu adevărat ultima noastră speranță. Ne-am săturat să stăm doar și să așteptăm să se întâmple ceva. Nu-i așa, draga mea? — Da, așa este. — Aveți o fotografie a fiicei dumneavoastră? Hildegard își deschise poșeta și îi dădu o poză la fel ca aceea pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Cine l-a omorât pe bărbatul din mașină? A fost ideea ta? — Nu, eu nu voiam să fiu acolo. L-am apucat de revere, l-am ridicat de pe scaun și am început să-l plesnesc: — Haide, că m-am cam săturat de văicăreala ta. Spune-mi cine l-a omorât sau voi face să fii împușcat într-o oră. — Lanz a făcut-o. Cu Rahn. Otto i-a ținut brațele, în timp ce Kindermann... l-a înjunghiat. A fost groaznic. Groaznic. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Poe, e interesant să notăm un travaliu critic geamăn desfășurat de matematicieni. Aceștia se alarmau de inocența și de precaritatea multor opere gigantice și discutabile: tratatele lui Euler, ale lui Legrange sau ale lui Laplace, la fel cum poeții se săturaseră de neorânduiala unui Pope, a unui Tennyson sau a unui Byron. Augustin Cauchy, catolic și om de încredere al lui Carol al X-lea, a simțit mai întîi nevoia să reflecteze asupra "compoziției matematice". A demonstrat, cu ajutorul proceselor convergente, definiția
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ne-o gâdila prin geam. Cumva de-o să ne fie greață, Îți voi jura: e ultimul bairam! Și-om rătăci aiurea sus pe munți, Să nu mai văd țipenie de om; Sunt prea sătul de-nmormântări și nunți, M-am săturat să fiu și econom. Amândoi ne vom zidi coliba Și vom trăi ca niște pui de cuc, Iar dac-o fi să mă pălească hiba, M-oi face, pentru tine, un haiduc. Ca o nălucă printre oameni, Ce pentru bani
IUBITO, HAI ÎN SIHĂSTRIE! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364328_a_365657]
-
dacă tu te miști ca o gorilă? Nu vezi ce burtă ai făcut, parcă ești un broscoi! - Ba tu arăți ca o broască crăcănată, ca o rață, așa mergi. Mă înțepi mereu ca o vespie cu vorbele tale! M-am săturat așa că o să divorțez, spunea nervos el trântind ușa de la camera lui. Toată noaptea ea nu dormea de grije. Ce se face dacă el divorțează? Așa cum e , este totuși bărbatul ei și apoi ce va zice lumea? Mîine o să-i ceară
EL ŞI EA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364437_a_365766]
-
ceartă și jocul. Mama mereu se supără și zicea că pleacă “în lume “. Această “lume “ pe mine mă fascina. Abia așteptăm să plec în ea. După Frusina s-au mai născut doi băieți: costel și Sterică. Așa că mama s-a “săturat “ și de băieți. Frusinei nu i-a plăcut numele și, mai tarziu, și-a zis Cristina. Așa a rămas până în ziua de azi. În prezent e o doamnă frumoasă, cu gropite în obraji, ce mai, o doamnă de oraș. Soțul
POVESTEA UNEI FETE CARE TREBUIA SĂ SE NASCĂ BĂIAT, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364478_a_365807]