1,437 matches
-
Acum se retrag. În centru, n-au mai rămas decât Augustus, rex, dialul și un ajutor. Tiberius Nero îi șoptește lui Velleius la ureche: — Căciula pe care Marele Flamin al lui Jupiter o poartă este croită din blana unui animal sacrificat, nu mort din cauze naturale. Acesta dă din cap absent. Altceva l-a frapat. Nimic din simbo listica monarhică a Orientului, care-l plasează pe rege deasupra supușilor, nu se regăsește în frizele comemorative din interiorul incintei. Mai degrabă sculptorii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Fiind nevoie de jertfe succesive, să se sacrifice doar boi de culoare roșcată. Flaminul lui Marte, jignit că nu i s-a cerut și lui părerea, face un pas înainte și rostește hotărât: — Aveți multă băgare de seamă câte vite sacrificați. Nu uitați că zeilor de sus li se aduc jertfe în număr fără soț. Tiberius simte pieptul tânărului bubuind sălbatic lângă el. S-a speriat, prostuțul! Ca să-i abată atenția, se apleacă și glumește: — Cam cum crezi tu că următorul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și când tragi un pârț lângă ele. Cât despre haruspici și auguri... Mișcă a lehamite din mână. În ziua când dictatorul Caesar a apărut pentru prima oară înveșmântat în purpură și s-a așezat pe un tron de aur, animalului sacrificat i-a lipsit tocmai inima. Nici până în ziua de astăzi haruspicii și augurii n-au fost în stare să răspundă la întrebarea: a putut victima să trăiască fără acest organ, sau l-a pierdut chiar în timpul sacrificiului, care a fost
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mâni in zori de zi” Pentru omul străvechi, un lucru sau un act nu are semnificație decât în măsura în care presupune un sacrificiu, căci nimic nu poate dura până nu i se conferă un alt suflet. Nu întâmplător cea care va trebui sacrificată este tocmai Ana, Soțioara lui, / Floarea câmpului. Deși artistul invocă forțele naturii pentru a o întoarce din cale: Dă, doamne, pe lume O ploaie cu spume, Să facă pâraie, Să curgă șiroaie... Suflă, Doamne-un vânt Suflă-l pe pământ
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de abia jupuite cu briceagul. Mai bine de treizeci de ani trecuse pe străzi cu căruța ei greoaie, strigând mereu: „piei de iepuri! piei de animale! piei de iepuri!“, căpătând astfel mirosul de carne crudă al cadavrelor și expresia animalelor sacrificate, pielea lor violacee, ochii lipsiți de orice strălucire, ea care altădată fusese drăguță ca o inimă. Pentru câteva monede, Josăphine, pe care copiii o strigau Pielea, îi dădea comorile ei lui Elphège Crochemort, care le tăbăcea într-o moară veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
caporalul și se uită la sintet. Bishop, du-te să vezi dacă ne putem instala în centrul de exploatare. Adică, să te asiguri că nu este... periculos. Androidul îi zâmbi. ― Să plec în cercetare? Înțeleg foarte bine. Pot fi, desigur, sacrificat. ― Nicidecum. Existența fiecăruia dintre noi este prețioasă la drum. Se îndepărtă în direcția epavei fumegânde a blindatului. Pe Acheron, ziua era crepusculară iar noaptea mai neagră decât străfundurile cosmosului. Motivul era simplu: nici o stea nu scânteia prin atmosferă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
atracție către dânsul, se afla într-o stare sufletească depresivă, i-ar fi făcut atât de bine îmbrățișarea tatălui, a doua clipă a sperat cu toată intensitatea că altercațiile dintre ei vor lua capăt, îl aștepta cu cei câțiva maci sacrificați strânși în pumn, pe urmă și-a dat seama că este stupidă, că sunt simple iluzii neroade și, deprimată, și-a golit plămânul de aer. În drum către casă a presărat pe cărăruie unul câte unul macii roșii. Atunci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu-ți mânji mormântul cu sânge”, îl avertizează Tamora. Căci sângele vărsat tocmai pentru ca fantomele eroilor morți să nu se întoarcă și să ceară răzbunare va stârni mânia altor morți, a altor răzbunători, cu atât mai mult cu cât corpul sacrificat al lui Alarbus va fi mutilat, batjocorit, pângărit. Așa se face că, încă de la sfârșitul primului act, sângele va cere sânge: Titus îl va jertfi pe propriul fiu, pe Mutius. Astfel, prin trecerea de la cinstirea „frumoasei morți” a eroului căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
cărora statul nu le‐a conservat documentele arhivistice și cărțile de muncă , iar astăzi, pentru zeci de ani munciți, primesc pensii la nivelul salariului minimum sau mediu pe economi e. Cum dintre scriitorii anatemizați, unii provin și din rândul jurnaliștilor sacrificați, poate legiuitorul a vrut să le compenseze într‐un fel furtul săvârșit de la ei de însuși statul român. Dar articolul din ziarul citat este o falsă și mincinoasă problemă. Văicăreala cu impostorii și sumele ce li s‐ar cuveni este
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
mai mare parte din Conspirație era o parafrază a originalului genevez.“ 12. Aceste două cărți - cea a lui Nilus, care va fi Însușită de grupări fanatice și care va pricinui vărsări de sînge, ca și cea de-a doua, cea sacrificată, anonimă, unică, orfană printre atîtea alte cărți - deci două creații divergente ale spiritului uman, atît de asemănătoare și totuși atît de diferite, zăcuseră timp de aproape șaizeci de ani la o distanță de patru litere, ca-ntr-un interval cabalistic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
p. 156) sau chiar oameni (din sângele demonului Kingu, în epopeea asiro-babiloniană a facerii lumii ; cf. 21, p. 39). Mircea Eliade a demonstrat paralelismul dintre acest tip de legende și mituri cosmogonice în care întregul cosmos ia naștere din trupul sacrificat al unei ființe primordiale (66). Totuși, la o privire mai atentă, se pare că partea a doua (etiologică) a motivului din legenda românească pare a fi subsidiară și târzie. Motivul inițial și principal era, probabil, cel al rănirii lui Noe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
carne și oase, de regulă o fată de 13-15 ani, îmbrăcată în mireasă, ca orice fată care moare fecioară (47, p. 120 ; 40, p. 148). d) Frecventele mituri, legende și basme în care apare episodul salvării de către erou a fetei sacrificate de colectivitate pentru a îmbuna balaurul (din fântână, râu, mare etc.) care oprește apele. e) Episoadele mitico-legendare privind sacrificarea unui om pentru declanșarea sau oprirea unor fenomene meteorologice. Iată doar două exemple concludente : legenda biblică a lui Iona, sacrificat de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai/ Cu un pai/ Cu plăcintă de mălai” (13, p. 94). 3. De la sacrificii umane la ofrande alimentare De-a lungul timpului, sângeroasa practică a sacrificiilor umane a fost supusă unei serii de modificări care vizau „îmblânzirea” ritualului. Inițial, cel sacrificat (la geți, de exemplu) era „tras la sorți” (Herodot, Istorii, IV, 94) sau era „cel mai vrednic dintre cei ce se îndeletnicesc cu filosofia” (Clement din Alexandria, Covoarele, IV, 8) sau „cel mai frumos și mai bun dintre ei (geți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la sorți” (Herodot, Istorii, IV, 94) sau era „cel mai vrednic dintre cei ce se îndeletnicesc cu filosofia” (Clement din Alexandria, Covoarele, IV, 8) sau „cel mai frumos și mai bun dintre ei (geți)” (Enea din Gaza, Teofrast). Ulterior, cei sacrificați erau aleși dintre sclavi, condamnați la moarte sau prizonieri. Așa cum apare pe Columna lui Traian, se pare că geto-dacii decapitau prizonierii romani și le înfigeau capetele în pari, pe zidurile cetăților. Iordanes (Getica, 40- 41) scria despre geți că-l
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
soare. Dar mai ales cărămidarii i-au influențat pe copii printr-o serie de practici rituale și invocații magice de alungare a norilor. Am amintit deja de ritualul îngropării sub vatră a unei păpuși antro- pomorfe și a unui animal sacrificat. Astfel de practici și incantațiile magice care le însoțeau erau secrete păzite cu strășnicie de către cărămidari, „pentru că [de s-ar afla] și-ar pierde puterea de a mai lega ploaia” (14, p. 480). Dar ce poate fi ținut ascuns de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sarcinilor și orientărilor secretarului general al partidului”, dar multe dintre texte au încercat, dimpo- trivă, să submineze politica PCR de „modernizare și sistematizare a localităților”, prin care omul ca individ, colectivitățile etnice, patrimoniul și tradițiile arhitectonice erau în mod brutal sacrificate. Redau în continuare textul comunicării pe care am ținut-o cu acel prilej. Tema acestui eseu (Natură vs Cultură) are un viciu (e prea generală), dar și o virtute (e foarte generoasă). O eventuală istorie a relației dintre Natură și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a lui Abel din oile întâi născute ale turmei sale și din grăsimea lor (Geneza Cap. IV 3-5). Dacă fumul se ridica drept la cer, la "Dumnezeul care șade la înălțime", aceasta însemna, că jertfa este bine primită. Sângele animalului sacrificat reprezenta sufletul, iar carnea, corpul, ca organ al sufletului. Focul, deci, fiind mijlocul lămuririi și al curățirii, arderea cărnurilor arăta simbolic, cum că timpul se preda Domnului ca totul ca, prin focul spiritului Lui sfinților să-l curețe de toată
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în foc" (Ier. Cap. VII 31). Rabinul Maimonide tăgăduiește arderea pruncilor în onoarea zeului Moloch, spunând că era vorba numai de o petrecere "prin foc", adică pruncul era trecut repede prin flacăra. Spre a fi curățit și consacrat, iar decum sacrificat. Scriitorul bisericesc Teodoret susține, de asemenea, aceiași părere. El zice: În vechime era datină ca odată pe an se aprindeau pe drumuri focuri, prin cari săreau bărbații și tinerii, iar pe prunci îi petreceau prin flacără mamele lor, ca să se
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pagini întregi. În băi când fierbinți, când reci, modurile tradiționale de a povesti întinereau. Iar tăcerilor încăpățânate, torturile prin gâdilat le smulgeau țipătul de confirmare. Fiecare bășină își găsea ecoul. Și orice poantă avea valoarea de schimb a trei adevăruri sacrificate. Și, deoarece tot ce era realitate decurgea logic, tot logic era ca și ceea ce contrazicea realitatea să devină posibil. Astfel, în capitolul final al părții a doua din Ani de câine se punea problema să se sugereze un sens buncărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de pe tâmplele ei arzânde, îndreptându-și trupul zidit cu mare migală spre alte femei cărora le închina viața lui searbădă, cu acel "ceva" sălbatic în privirile languroase de cuceritor al fortărețelor medievale. Pe ea o sacrifica, pentru că i se cerea sacrificată. Îl revolta iubirea ei nechemată, nedorită și totuși uneori o striga... Nici el nu știa de ce o striga. Din obișnuință sau doar ca să o umilească. Ea era nepermis de sensibilă... O "victimă" sigură, „de care uneori mi-e milă”, gândea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
cu desăvârșire din comerțul nostru socialist, Șefu! Nu mă interesează! Mei să te faci? Și biscuiți! Că nu degeaba te plătesc regește! Sondează piața neagră, nepriceputule! Ce? Eu, să te-nvăț?! Executarea!! Ai înțeles jigodie parșivă?! Javră ordinară.. În loc de vițel sacrificat clandestin, să-mi aduci niște mei și câțiva biscuiți! Aista-i ordinul! 'Nțeles... Șefu... Dar nasul meu localizează numai cărnița proaspătă, nu și ciuguleala pentru zburătoare... Mă Timpan, mă! Tu nu-nțelegi că zburătoarea asta e aproape un înger, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fiindcă e consilier comunal din partea unui însemnat partid politic. - Voi propune un referendum la prima ședință pe această temă. Cât mai urgent! Ce ziceți? Nu e bună ideea? Că ziua Ignatului se apropie și să știm cum devine chestia cu sacrificatul: cu guițat sau fără guițat, anesteziat sau neanestenizat, cu șorice sau fără șorice! Că industria are nevoie și de piele de porc!... Vocile din bar se amestecă. Fiecare spune ce crede, cum va vota democratic la un eventual referendum, cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dată, când, În cazul vreunei nedreptăți, era luat la bătaie, cu gura, ce mai scăpa de altercatori. Prindea zdravăn cu gura. Apuca ce putea să apuce, ori ce Îi venea mai la Îndegură!... Și strângea, până când, acea parte, devenea partea, sacrificată, a altercatorului; adică, până când, acea parte, rămânea În gură la el. După care, mușcatul o rupea, Îngrozit, de fugă, iar el se ducea acasă, curăța bine, bucata luată drept zălog, și o punea Într-un borcan cu formol, iar borcanul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
reținute în organismele umane și animale, se vor reintegra în circuitul natural, după încheierea ciclului biologic de viață, când se produce moartea și corpul lor fizic devine un cadavru. Oamenii pot provoca moartea animalelor prin sacrificare, în vederea transformării corpului animalului sacrificat, în alimente pentru om, în carne și preparate din carne. Cadavrele animalelor își continuă circuitul prin oameni sau prin alte animale. Părțile consumate de oameni sunt supuse digestiei, în tubul digestiv al oamenilor și metabolizării, în tot organismul. Deșeurile: solide
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
la Lew Wetzel, o urmă de trufie și cruzime byroniană. Solitar, însoțit de arma sa care nu greșește niciodată, cu chipul desfigurat de variolă, urmărind pe indieni cu tenacitatea unui ogar, omul frontierei este măcinat de durerea pe care victimele sacrificate nu i-o pot alunga. Damnat asemenea olandezului zburător, Lew Wetzel cutreieră oceanul de pământ al Americii fără speranța mântuirii. Dragostea lui Kenton este, la rândul ei, murdărită și strivită de istoria complicată a acestor ținuturi. Luptele cu indienii și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]