2,190 matches
-
au fost culese și scrise de cei care le-au dat crezare, cum a fost sfătosul cronicar Ion Neculce, au păstrat știrea extrem de prețioasă referitoare la curțile domnești de la Vaslui edificate de gloriosul voievod. Valoarea istorică a știrii din „O samă de cuvinte” a fost confirmată de descoperirile arheologice de pe locul numit de localnici „Curțile domnești”, din prejma bisericii Sf. Ioan Botezătorul, ctitoria lui Ștefan cel Mare din anul 1490. Prezența voievodului Ștefan cel Mare la Vaslui în curțile domnești este
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
a fost dezvelită în 1975 cu ocazia împlinirii a 500 de ani de la măreața bătălie. La baza monumentului se află amplasate două basoreliefuri de bronz cu scene simbolice din legendele despre marele domnitor moldovean, culese de Ion Neculce în „O samă de cuvinte”. STATUIA „ȘTEFAN CEL MARE DE LA VASLUI” În centrul civic al Vasluiului, domină impunător statuia lui Ștefan cel Mare. Realizată din bronz, înaltă de 5 m, operă a sculptorului Iftimie Bârleanu, a fost dezvelită în anul 1972. Pe soclu
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
Era un boier, Nicolae Milescu Spătarul, de la Vaslui de moșia lui, prea învățat și cărturar, și știa multe limbi: elinește, slavonește, grecește și turcește, și era măndru și bogat”. Într-una dintre legendele așezate la începutul letopisețului sub titlul „O samă de cuvinte”, cronicarul moldovean Ion Neculce face o prezentare literară de o mare frumusețe unuia dintre marii oameni de cultură ai Europei răsăritene din veacul al XVII-lea - Nicolae Milescu Spătarul. Om de cultură, erudit, diplomat abil, peregrin neobosit, poliglot
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
meu! {EminescuOpIV 43} 1870-1872 {EminescuOpIV 44} {EminescuOpIV 45} LA MOARTEA LUI NEAMȚU Lăsați clopotul să plângă cu-a lui voce de aramă, Lăsați turnul ca să miște a lui inimă de fier, Căci de stele mai aproape el le dă acuma samă Că un suflet bun și nobil se îndreaptă cătră cer. Clopote, tu simți durerea și urmezi cu-a ta cântare, Când din stea în stea se suie sufletul într-un avânt, Pe când noi urmăm cu pasul cel rărit de întristare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Putut-a ca să fie Și altfel de cum este tot ceea ce esistă, Sau e un trebui rece și neînlăturat? Și dacă trebui toate să fie-așa cum sunt, Ce legi urmează vremea - Cu ce drept ea apasă O ginte ca pe samă-i o alta să ridice; E v-o dreptate-ntr-asta, sau oarbă-mparte bobii Soarta fără-de-lege? - Și dacă n-ai temeiuri Decât acele spuse de cărțile bătrâne, Și-aceste-s dovedite că nu dau deslegare - Cine-mi va spune mie - dacă a ginței
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Prin păru-i flori albastre, pe frunte-o stea de foc. "Eu stau uimit și palid... mîna-mi involuntară Se mișcă tremurândă pe coardele de fier, Ce caută-al meu suflet în acea sfântă oară De la turburii creeri în van eu samă cer. "Cine-ar fi oare umbra aceea argintie Ce vine la cîntarea-mi când cu o rugă-o-nvoc, Când provocați de arfă-mi răspund valuri o mie, În nopți când pricep scrisul al stelelor de foc? {EminescuOpIV 173} Cîntînd pe a mea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
face, sîngele-innocent ce-l varsă - Ca să vezi câte iluzii minte inima cea arsă, Pe când Dona e-o găină și Seniorul un cucoș. Deci dară, boieri de cinste, că-mi făcui tot boerescu Mai cu rime, mai cu vorbe, când de samă când de clacă; Am ajuns la deciu - mă scarpin - închid cartea mea possacă Și cu multă plecăciune vi se-nchină - Minunescu. {EminescuOpIV 231} 1876 {EminescuOpIV 232} {EminescuOpIV 233} EU NUMĂR, AH!, PLÎNGÎND Eu număr, ah!, plîngînd: - Al nopții miez sună
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cât să scriu la versuri, mai bine-aș bate toba: Cu rime și cu strofe nu se-ncălzește soba. Chiar inima-mi de-aș da-o să bei dintr-însa sînge: Nevoia este ghiața ce-amoru-n grabă-l stinge. Visând astfel ia sama cu mine că petreci, Copil cu gură caldă, cu piciorușe reci. {EminescuOpIV 291} Te-apropii, mă-ntrebi dulce: cum nu te curtenesc? O vorbă-ai vrea în fine s-auzi cum o rostesc... De-un ceas tu caști în fața-mi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-au un an azi, De când zeii-ntoarcerea-n țară îi rânduise În Itaka și tot de nevoie el mântuit nu-i La iubiții lui. Toți zeii-l plâng. Poseidaon Singur ține mânie într-una el lui Odisseus, Celui de-o samă cu zeii, nainte de-a ajunge în țară-i. {EminescuOpIV 516} 67. PRESCURTARE DIN ODISSEIA (cca 1877) Spune-ne, muză divină, de mult iscusitul bărbat, cum Lung rătăci, după ce-au căzut cetatea lui Lascar. Multe orașe de oameni văzu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pregătindu-i. În rotitoarea plinire de vremi trei ani se trecură, Totuși el de mânia Kiklopului pace nu are. Două popoare întregi, Iasieni cu semitice nasuri, Bucureșteni, compuși din Bulgari cu mintea isteață Il urmăresc pe-Odisseu, pe omul de-o samă cu zeii, Doar ar pute să-l prindă, să-l pună în civica gardă Ba-n răsboiu l-ar mâna să se bată cu Bașibuzucii... Iată-l azi de cetățile vechi aproape-Odysseus, Unde-l primește divinul porcar iscusitul Ve Pogoros
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Sânul crește făr-să vrei? Dar vă stingeți după-olaltă... Comedie, dragii mei... Parcă-l văd cum vine ice, Șede-n veci pe-acelaș jeț Și la tine își îndreaptă Ochii negri și șireți. Și când credeți cumcă nime Dimprejur nu vă ia sama, Numa-atunci vă dați în petic Și vă arătați arama. Eu vă văd de pe sub gene: Ochi-n ochi priviți fierbinte Și de dragi unul altuia Conversați fără cuvinte. Cine nu v-ar ști, copilă, Da, v-ar crede neam de sfinți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Frumuseți să spariu lumea Precum însăși vezi nu am, Deci în cumpănă pun toate. Și le măsor dram cu dram. Ș-am văzut că-i mult mai bine C-un moșneag să mă cunun, Decât iar să-mi risc eu sama C-un bărbat ori c-un nebun. Eu susțin că orice casă Din convenție se face: E mai multă fericirea Căci într-însa este pace. Pace? Da cunoști moșnegii? Scîrțîesc neîncetat. Ba-i bolnav, ba n-are vreme Să te
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Decât cum nu se mai poate, cum nu e altă mămiță... ANA: Ce vrei, Mimi, spune-odată... MUȚI: Să spun? Da? Dă-mi o guriță. ANA: Atît? MUȚI: Da. Și încă una, și-ncă una, nu știu cum Da mi-ești dragă fără samă... ANA: Haide, Mimi, pleac-acum Dă-ne pace... {EminescuOpIV 534} MUȚI: Tu mi crede că-s așa de rău copil, Știu poveste mai frumoasă de cât cea a lui Achil. Eu știu una de la moșu: a pădurilor poveste Și frumoasă, și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Să o crești, nepoată dragă... - Iară vii la vorba veche. Și de ce nu? Să știu, dragă, că-i surzi de o ureche Totuși cred de datorie, ca să-ți spun a mea părere, Căci te văd de mult schimbată... Mai cu samă - o plăcere - De-o bucat-de vreme-ncoace... de când fuși la București... Cât erai tu de cu minte, azi pe zece părți tu ești. Cine știi cu cine-acolo tu te vei fi întîlnit, Ce desemnuri înțelepte cu-nvățații ai croit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
gioi, unde eram cu puțintei boiarinași de curte și cu copiii din casă, și din boierii cei mari... Și așea bătîndu-ne noi cu dînșii, am ieșit pînă la mănăstire la Cetățuia. Într-acea ună vreme ne-au sosit și o samă de tătari într-agiutoriu... biruindu-i, precum s-au vădzut, că și Franțoz căpitanul au cădzut la mîna noastră... pornindu-ne cu tătarii ca să le spargem și cuibul din Cetatea Neamțului”. Dar tătarul tot tătar rămâne, fiindcă spune vodă: „Însă tătarii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pe Răutu, la Grumădzești. Fiindu cazacii în pradă rășchirați și lovindu-i noaptea fără veste, fură biruiți cazacii. Atunci și Lobodă hatmanul căzăcesc fu prins de oastea lui Ștefan vodă. Și gonindu-i spre Nistru, Nalivaico hatmanul și cu o samă de cazaci au dat să treacă Nistrul și mulți s-au înecat și un polcovnic al său vestit, Jora, acolo s-au înecat și alți mulți. Și astăzi iaste pomenit acel loc, de-i dzic Vadul Jorii. Și de acolo
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
nu este, devine, este, scade, nu este. Sufletul trebuie tratat ca pământul, să i se dea ce-i trebuie spre a fi productiv, ideea ca sămânța. ["LEGILE MINȚII NOASTRE"] 2255 Toată minunăția consistă în împrejurarea că omul nu-și dă samă de proprietatea numerelor binome. Cunoscând o dată aceasta, toată minunea se rezolvă de sine - căci aceste proprietăți sunt legi ale minții noastre proprii, și calculul o jucărie cu aceste legi - al căror rezon e irezonabil a-l mai cere. Căci, presupind
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
seama de acest lucru, la fel și oamenii, fără s-o bănuiască măcar, vorbesc în sisteme, care nu sunt altceva decât propria lor operă. Mulți oameni spun adevărul, dar modul cum îl spun îl fac[e] indiferent și nebăgat în samă. ["DE CÎTE [ORI] NI SE PREZINTĂ UN PRINCIPIU... "] 2255 De câte [ori] ni se prezintă un principiu sau un complex de principii ce nu ni convine, e ca și când ne-ar trece cineva cu fum pe sub nas și, cel puțin în
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
reflecțiune. Instituțiile cresc ca plantele, totul în ele e cu minte, fără ca mintea să fi jucat vun rol la crearea lor, instinctul sigur al naturei le-a creat bune și oamenii vegetează în acest organism viu fără să-și dea sama, ba fără să le vie-n minte cum că ar putea fi și altfel. Asta-i o viață neconștie, e un fel de clar-vedere naivă, asemenea vieței nocturne și a pasurilor lunatecelor: somnul adânc. Dar când se scriu legile? Când
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
zis Talleyrand într-o zi lui Napoleon; și numai asupra unui popor ce rezistă la introducerea așa-numitelor 174 {EminescuOpXV 175} îmbunătățiri e un popor vrednic, pe care te poți rezăma. Românul nu rezistă, dar nici nu le bagă-n samă. Orice canalie care a deprins trei buchi franțozești la Paris aspiră de a se face aici în țară cel puțin ministru. 2) Sistemul instrucției noastre, neîntemeindu-se pe priceperea obiectelor predate, ci pe memorarea de regule abstracte și de cuvinte, copilul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
confuze, fără margini, crude. Poate deci să esiste o estetică a pasiunilor. O ținută mai nobilă. Mărirea poate să se manifeste într-o formă nobilă. Poeții nobilează erupțiunea simțămintelor // - ei măistresc la natura omenească fără ca omul s-o bage de samă. Este o estetică care arată cum pasiunile să se înfrîneze în forme. Măsură și formă în espresia simțământului. Schiller. Chemarea esteticei. Forma simțământului este mult mai lesne de aplicat asupra omului. O dovadă din antichitate pentru influința esteticei este teoria
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fără de contraziceri și neconsecuențe nu se pot părechia laolaltă, nu pot fi adevărate nici în privirea materiei lor. Despre cele mai de frunte lucrări ale minții Fiindcă mintea în înțelesul cel strâns luată ca o putere a cugetărei, mai cu samă în trei chipuri, își împlinește lucrarea sa, adică sau cumpănește laolaltă înfățoșări nemijlocite ale simțirilor și cuprinde notele acestora cele comune într-o înfățoșare universală, adică cuprinde (concipit) - de unde se nasc concepturi; sau hotărăște înfățoșările mijlocite una prin alta, și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
urmă, împreună acele note comune într-o unitate a conștiinței și așa produce acea înfățoșare care se numește concept. Din concepturile cele formate poate mintea noastră să alcătuiască alte nouă concepturi adecă: concepturile cele formate cumpănindu-le laolaltă și luând sama la notele cari se potrivesc, apoi ținând în conștiință acele note cari sunt lor comune și despărțindu-le pre acestea di cătră acelea prin care se deosebesc de cătrăolaltă și mai pe urmă împreunînd notele cele comune într-o unitate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
avea conceptul naturii, care apoi este concept al concepturilor sau idee. Din aceste toate se vederează că pentru alcătuirea concepturilor sunt de trebuință aceste patru lucrări ale minții adică: 1) cumpănirea laolaltă a mai multor reprezentații singuratice; 2) băgarea de samă a notelor comune (reflexio) sau luarea în samă a acelor note în care se 567 {EminescuOpXV 568} potrivesc înfățoșările singuratece; 3) scoaterea și îndepărtarea notelor prin care se deosebesc înfățoșările (abstractio) și 4) împreunarea într-o unitate a conștiinței a
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
concepturilor sau idee. Din aceste toate se vederează că pentru alcătuirea concepturilor sunt de trebuință aceste patru lucrări ale minții adică: 1) cumpănirea laolaltă a mai multor reprezentații singuratice; 2) băgarea de samă a notelor comune (reflexio) sau luarea în samă a acelor note în care se 567 {EminescuOpXV 568} potrivesc înfățoșările singuratece; 3) scoaterea și îndepărtarea notelor prin care se deosebesc înfățoșările (abstractio) și 4) împreunarea într-o unitate a conștiinței a acelor note, în cari se potrivesc înfățoșările. De la
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]