KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...96 >

2,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572

Asai Nagamasa, stăpânul acestui castel, a răposat ca o frumoasă floare căzută. Prin urmare, ca vasali ai săi, se cuvine să-i aduceți ultimele omagii. Nagamasa stătea așezat În spatele monumentului de piatră, ca și cum ar fi murit cu adevărat. La Început, samuraii părură să nu Înțeleagă. Se Întrebau dacă toate acestea erau necesare și se foiau În atmosfera stranie. Dar Oichi, copiii și alți membri ai familiei Îngenuncheară În fața monumentului și puseră tămâie În vas. Cineva Începu să plângă și, curând, fură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
și, curând, fură cuprinși cu toții. Oamenii În armuri, de care toată camera Încăpătoare era plină, Își lăsară capetele În piept, ferindu-și ochii. Nici unul dintre ei nu putea ridica privirea. Când ceremonia se sfârși, Yuzan trecu În frunte și câțiva samurai luară pe umeri monumentul și-l scoaseră din castel. De astă dată, se duseră până la lacul Biwa, porniră cu o barcă mică și, Într-un loc aflat cam la o sută de metri de Insula Chikubu, scufundară piatra pe fundul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-l Însoțiseră Înțeleseră ce se Întâmpla, zbierară din toți bojocii, dând din mâini și anunțând pe toată lumea de situația ivită. Gărzile de la poarta centrală și din citaldela interioară auziseră, de asemenea, țipetele lui Chacha și se grăbeau spre locul faptei. Samuraii formară un cerc de armuri din oțel În jurul acelui bizar inamic, care-i privea Încruntat, ținând sabia la gâtul lui Manju. Rămaseră la distanță, poate speriați de ceea ce vedeau În ochii lui Hideyoshi. Nu aveau idee ce altceva să facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
moment, de la bun Început, nu l-am avut la suflet. Am luat o asemenea măsură, Înainte de toate, pentru a ușura calvarul Seniorului Nobunaga. Dar am socotit și că este regretabil că, după aceea, s-ar putea vorbi despre dumneavoastră, un samurai care a demonstrat o atât de admirabilă Îndârjire până la sfârșit, ca despre un om care și-a pierdut stăpânirea de sine În ultimele sale momente. Să nu Încapă nici o Îndoială: În parte, am făcut-o și pentru binele dumneavoastră, slăvite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
se Întâmpla În fort. „Cum ar fi ca eu să fiu Asai Nagamasa?“ se Întrebă. După ce-i veni acest gând, emoțiile sale luară, dintr-o dată, avânt și Își aminti ultimele cuvinte pe care i le spusese el lui Nene: „Sunt samurai. S-ar putea ca, de data asta, să mor În vreo luptă. Dacă sunt ucis, ar trebui să te recăsătorești Înainte de a Împlini treizeci de ani. După vârsta de treizeci, frumusețea o să Îți plătească, iar posibilitatea unei căsătorii fericite va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
pe verandă. Văzu un mare număr de lămpi și de oameni din reședința seniorului, În cealaltă parte a spațioasei grădini centrale. O briză ușoară aducea cu sine mirosul de sake și, când vântul sufla În direcția lui, Îi auzea pe samurai bătând tactul și cântând: Florile sunt stacojii, Prunele sunt aromate, Sălciile sunt verzi, Vrednicia omului de inima-i e hotărâtă. Oameni Între oameni, Samurai ce suntem; Flori Între flori, Samurai ce suntem. Așa trece viața omenească. Fără plăcere, ce e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
aducea cu sine mirosul de sake și, când vântul sufla În direcția lui, Îi auzea pe samurai bătând tactul și cântând: Florile sunt stacojii, Prunele sunt aromate, Sălciile sunt verzi, Vrednicia omului de inima-i e hotărâtă. Oameni Între oameni, Samurai ce suntem; Flori Între flori, Samurai ce suntem. Așa trece viața omenească. Fără plăcere, ce e ea? Chiar de ziua de mâine n-o vei mai vedea. „Nu, mai ales dacă nu vei mai vedea ziua de mâine.“ Acesta era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
și, când vântul sufla În direcția lui, Îi auzea pe samurai bătând tactul și cântând: Florile sunt stacojii, Prunele sunt aromate, Sălciile sunt verzi, Vrednicia omului de inima-i e hotărâtă. Oameni Între oameni, Samurai ce suntem; Flori Între flori, Samurai ce suntem. Așa trece viața omenească. Fără plăcere, ce e ea? Chiar de ziua de mâine n-o vei mai vedea. „Nu, mai ales dacă nu vei mai vedea ziua de mâine.“ Acesta era principiul cel mai drag lui Hideyoshi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
murim cu toții, se cade ca felul morții noastre să fie glorios. Seniorul Nagamasa și toți oamenii lui sunt foarte bine dispuși, așa că a deschis toate cepurile de sake din castel și a anunțat că va avea loc o Adunare a Samurailor. Astfel, vor bea unii În cinstea altora, de rămas bun, Înainte de a părăsi această lume. — Și cum rămâne cu despărțirea de soția și copiii lui? — S-a avut grijă și de asta. Prin toată euforia, ochii lui Mikawa Începură, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
de rămas bun, Înainte de a părăsi această lume. — Și cum rămâne cu despărțirea de soția și copiii lui? — S-a avut grijă și de asta. Prin toată euforia, ochii lui Mikawa Începură, din nou, să se umple de lacrimi. Adunarea Samurailor era ceva obișnuit În orice clan, o perioadă În care diferențele dintre clase și dintre senior și vasali se estompau și toți se distrau cu cântece de pahar. Adunarea servea unui dublu scop: era despărțirea lui Nagamasa de vasalii săi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
ceașcă. În legătură cu viitorul fiului și al celor trei fiice ale dumneavoastră, Îi voi apăra chiar și cu prețul vieții mele, spuse Hideyoshi, dintr-o suflare. Dacă s-ar fi Întrerupt sau ar fi părut să fie câtuși de puțin speriat, samuraii din jurul lui s-ar fi putut simți Îndemnați spre cine știe ce faptă necugetată, În beția și În ura lor. — Aceasta e cererea mea, Generale Hideyoshi, luă Nagamasa o ceașcă, oferindu-i-o. Hideyoshi luă ceașca și bău. Nagamasa părea satisfăcut. Hideyoshi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
picioarele generalilor din comanda castelului, care se ridicaseră toți odată, iar acest lucru le atrase imediat atenția spre Hideyoshi, pe care, până În acel moment, nu-l consideraseră dușman. Un atac! strigă unul dintre ei. — Lașul! Ne-a mințit! Mulțimea de samurai se despărți În două. Grupul mai mare alergă afară, În timp ce ceilalți Îl Înconjurau pe Hideyoshi, gata să-l sfârtece În bucăți cu săbiile. — Cine a ordonat asta? Nu-l loviți! Omul acesta nu trebuie ucis! răcni deodată Nagamasa, cu toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Înghițită În coloane de flăcări crescânde. Nagamasa Își feri instinctiv fața cu mâna, În timp ce fugea. Așchii de lemn aprins, ca niște aripi de foc, Îi zgâriară obrazul. Un fum negru și dens se Încolăcea peste pământ. Primul și al doilea samurai din clanul Oda, care pătrunseră dincolo de zidurile castelului, Își strigară deja numele. Flăcările ajunseseră la conacul din fort și alergau În lungul streșinilor mai repede decât se scursese vreodată apa de ploaie prin jgheaburi. Nagamasa zări un grup de oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
stăm nepregătiți. În cele din urmă, Nobunaga se resemnă și dădu ordinul de atac pe toate fronturile. Dar, după ce luase hotărârea, se Întrebă dacă nu cumva sacrificase astfel viața lui Hideyoshi, iar regretul său fu aproape de neîndurat. Dintr-o dată, un samurai tânăr, Îmbrăcat Într-o armură cu fir negru, sosi În goană, atât de grăbit Încât fu cât pe ce să-l lovească pe Nobunaga cu lancea. — Stăpâne! gâfâi el. — În genunchi! ordonă un general. Lancea la spate! Tânărul samurai căzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
un samurai tânăr, Îmbrăcat Într-o armură cu fir negru, sosi În goană, atât de grăbit Încât fu cât pe ce să-l lovească pe Nobunaga cu lancea. — Stăpâne! gâfâi el. — În genunchi! ordonă un general. Lancea la spate! Tânărul samurai căzu greoi În genunchi, sub privirile vasalilor care-l Înconjurau pe Nobunaga. — Seniorul Hideyoshi tocmai s-a Întors. A reușit să scape nevătămat din castel. — Cum!? A venit Hideyoshi? exclamă Nobunaga. Singur? mai Întrebă el, grăbit. Mesagerul cel tânăr adăugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
formau frontiere naturale defensive puternice În jurul provinciei Kai, dar Katsuyori nu se mulțumea doar cu provincia pe care o moștenise. La urma urmei, era Înzestrat cu mai mult curaj și inventivitate decât tatăl său. Spre deosebire de urmașii multor mari clanuri de samurai, Katsuyori nu putea fi socotit un fiu nedemn. În schimb, s-ar fi putut spune că mândria, simțul datoriei și cutezanța sa militară erau nemăsurate. Oricât de tare Încercase clanul să păstreze secretul, vestea morții lui Shingen se scursese În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Kai, chiar și după moartea marelui Shingen. Pornind din Kai În prima zi din Luna a Cincea, trecură, În sfârșit, Muntele Hira din Totomi și intrară În Mikawa așezându-și bivuacul, seara, pe malul unui râu. De pe țărmul opus, doi samurai inamici veniră Înot spre ei. Gărzile Îi luară imediat prizonieri. Cei doi erau samurai ai clanului Tokugawa, care fuseseră alungați din provincia lor. Cerură să fie duși În fața lui Katsuyori. — Cum? De ce au fugit Încoace? Katsuyori știa că asta nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Luna a Cincea, trecură, În sfârșit, Muntele Hira din Totomi și intrară În Mikawa așezându-și bivuacul, seara, pe malul unui râu. De pe țărmul opus, doi samurai inamici veniră Înot spre ei. Gărzile Îi luară imediat prizonieri. Cei doi erau samurai ai clanului Tokugawa, care fuseseră alungați din provincia lor. Cerură să fie duși În fața lui Katsuyori. — Cum? De ce au fugit Încoace? Katsuyori știa că asta nu putea Însemna decât un singur lucru: trădarea lui Oga fusese descoperită. Puternica armată a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
armelor de foc. Cât de trist era că Takeda Shingen nu avusese Înțelepciunea de a prevedea acest lucru. Kai, apărată de munți, de râpe și de râuri, era Îndepărtată de miezul lucrurilor și izolată de influențele străine. În plus, pe samuraii săi Îi devora o Îndărătnicie și o Înfumurare caracteristice pentru locuitorii unei provincii montane. Se temeau foarte puțin de propriile lor neajunsuri și nu erau interesați de obiceiurile altor pământuri. Concluzia era că se bazau exclusiv pe cavalerie și pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
gloanțe, cădeau urlând, În timp ce din ei țâșnea sângele. Călcați În copitele propriilor cai, țipau, Într-o Învălmășeală jalnică. În sfârșit, cele două armate se ciocniră. De decenii Întregi, arta războiului era În schimbare. Vechiul stil de luptă, conform căruia fiecare samurai Își striga propriul nume, declarând că era fiul lui cutare și cutare, că stăpânul lui era seniorul cutărei provincii, dispărea, cu repeziciune. Astfel, imediat ce se porniră Încăierările corp-la-corp - săbii lovindu-se Între ele, războinic Încleștându-se cu alt războinic - se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
cai nechezând, armuri străucitoare și lănci și săbii care scânteiau ca niște constelații În jurul lui Katsuyori, erau Învăluite acum În sânge și panică. Numai forțele lui Baba Nobufusa, care rămăseseră la Maruyama, erau Încă intacte. Baba trimise la Katsuyori un samurai cu un mesaj care cerea retragerea. Indignat, Katsuyori bătu din picior. Dar nu putea să sfideze realitatea. Învins, corpul central se retrăsese, scăldat În sânge. — Ar trebui să ne retragem temporar, stăpâne. — Înghite-ți mânia și gândește-te ce alternative

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Luna a Unsprezecea, cu o pompă care Întrecea tot ceea ce se mai văzuse În epocile anterioare. Reședința din capitală a lui Nobunaga se afla În fostul palat al shogunului, la Nijo. În fiecare zi, prin palat se Îmbulzeau vizitatori: curteni, samurai, maeștri ai ceremoniei ceaiului, poeți și negustori din orașele comerciale apropiate, Naniwa și Sakai. Mitsuhide plănuise să-l părăsească pe Nobunaga, pentru a se Întoarce la castelul său din Tamba, și venise de la locuința lui la Palatul Nijo, când Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
este cel mai inteligent om din Japonia zilelor noastre. — Eu? Nu, eu gândesc mult prea Încet, se sfii preotul. — În nici un caz, Îl asigură Hideyoshi. Reverența Voastră se pricepe nespus de bine cam la toate. Cele mai slabe puncte ale samuraiului sînt relația cu nobilimea sau cu negustorii puternici, dar pe Reverența Voastră nu-l Întrece În abilitate nimeni dintre oamenii clanului Oda. Păi, până și Seniorul Katsuie e uluit de calitățile Reverenței Voastre. — Dar, pe de altă parte, eu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
eu nu am realizat nici un fel de izbânzi militare. — La construcția Palatului Imperial, În administrarea capitalei, În diverse probleme financiare, ați dovedit un geniu neobișnuit. — Mă lăudați sau vă râdeți de mine? — Ca s-o spun p-a dreaptă, În clasa samurailor sunteți atât un miracol, cât și un neavenit și, cinstit vorbind, vă și laud, vă și ironizez. Nu vă pot face față, râse sonor Asayama arătându-și golurile de unde pierduse doi-trei dinți. Deși era mult mai vârstnic decât Hideyoshi - destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
precum puii de vrabie. Ranmaru se separase de grup, stând de unul singur, modest. Încă nu avea douăzeci de ani, dar trecuse multă vreme de la ceremonia de maturitate. Dacă și-ar fi ras fruntea, ar fi avut Înfățișarea unui elegant samurai tânăr. „Rămâi așa cum ești,“ Îi spusese Nobunaga. „Te vreau ca paj, oricât de mult ai Îmbătrâni.“ Ranmaru putea concura cu alți băieți În materie de grație, iar moțul și veșmintele sale de mătase erau acelea ale unui copil. Nobunaga studia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]