2,112 matches
-
sursă de recădere a bolii - după abordare inițial agresivă (atac) și obținerea remisiunii complete este necesară continuarea tratamentului pentru consolidarea efectului. Măsurile terapeutice sunt: - specifice bolii: - medicație citostatică diferențiată în funcție de faza de tratament (Vincristin, Daunoblastin, Asparginaza, Ciclofosfamida etc) și pentru sanctuarele farmacologice. Există și citostatice de rezervă utilizate pentru situații speciale. Tratamentul necesită urmărire clinică, hematologică, biologică periodică. - corticoterapie - ± radioterapie - terapii adjuvante: - substituție cu masă eritrocitară, concentrat leucocitar, masă trombocitarătratamentul infecțiilor (ATB cu spectru larg), izolare - Allopurinol (în hiperuricemie)reechilibrare hidroelectrolitică
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
e vorba de difuziunea prin contact a unui aceluiași sistem ideologic, în speță, acela care marchează "religia cavernelor" (ihid., p. 84)21. Întrucât picturile se găsesc destul de departe de intrare, cercetătorii sunt de acord în a considera grotele asemeni unor sanctuare. De altfel, multe din aceste peșteri erau nelocuibile, și dificultățile de acces accentuau caracterul lor numinos. Pentru a ajunge în fața pereților pictați, trebuiau parcurse sute de metri, ca în cazul grotei de la Niaux sau a celei de la Trois Freres. Grota
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fost interpretate drept dovezi ale "magiei de vânătoare"22. Ipoteza este plauzibilă, dar unele din aceste opere ar putea fi interpretate ca reactualizarea unei vânători primordiale. Este, de asemenea, probabil că riturile erau celebrate în zonele cele mai profunde ale "sanctuarelor", poate înaintea unei expediții de vânătoare sau cu ocazia a ceea ce s-ar fi putut numi "inițierea" adolescenților 23. O scenă din peștera Trois Freres a fost interpretată ca fiind reprezentarea a unui dansator mascat 20 A. Leroi-Gourhan, Leș religions
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că există un cuplaj de valori mascul-femelă, de exemplu, bizonul (feminin) și calul (masculin). "Descifrată" în lumina acestui simbolism, peștera se revelă ca o lume organizată și încărcată de semnificații. Pentru Leroi-Gourhan nu e nici o îndoială că peștera era un sanctuar și că plăcile de piatră sau figurinele constituie "sanctuare mobile", având aceeași structură simbolică ca și peșterile pictate. Totuși, acest autor admite că sinteza pe care el consideră că a reconstituit-o nu ne revelă limbajul religiei paleolitice. Metoda sa
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
bizonul (feminin) și calul (masculin). "Descifrată" în lumina acestui simbolism, peștera se revelă ca o lume organizată și încărcată de semnificații. Pentru Leroi-Gourhan nu e nici o îndoială că peștera era un sanctuar și că plăcile de piatră sau figurinele constituie "sanctuare mobile", având aceeași structură simbolică ca și peșterile pictate. Totuși, acest autor admite că sinteza pe care el consideră că a reconstituit-o nu ne revelă limbajul religiei paleolitice. Metoda sa îi interzice să recunoască "evenimentele" evocate în anumite picturi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ritualuri și rugăciuni, căci prin el are loc comunicarea cu Ființele supraumane. Nu cunoaștem semnificațiile religioase atribuite de oamenii neoliticului din Orientul Apropiat caselor și satelor lor. Se știe, doar, că, începând de la un anumit moment, ei clădeau altare și sanctuare. Dar în China se poate reconstitui simbolismul casei neolitice, pentru că există o continuitate sau o analogie cu anumite tipuri de locuințe din Asia de Nord și din Tibet, în cultura neolitică din Yangzhou există mici construcții circulare (circa 5 m
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pp. 315 sq. 31 K. M. Kenyon, Archaeology în the Holy Land, pp. 39 sq. Formula - "primul oraș din lume" - a fost criticată de G. Childe și R. J. Braidwood. După Kathleen Kenyon, primii natufieni construiseră, lângă marele izvor, un sanctuar care a ars înainte de ~ 7800. 32 Cf. E. Anati, Palestine before the Hebrews, p. 256, care admite interpretarea lui Garstang. Împotrivă: J. Cauvin, Religions neolithiques de Syro-Palestine, p. 51. 33 K. Kenyon, Archaeology în the Holy Land, p. 50. 34
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lerihon, indică existența unor credințe similare. Cultul craniilor este amplu atestat la Hacilar. La Cătai Hiiyiik, scheletele erau îngropate sub pardoseala caselor, însoțite de ofrande funerare: bijuterii, pietre semiprețioase, arme, textile, vase de lemn etc.38 în cele patruzeci de sanctuare dezgropate până în 1965 s-au găsit numeroase statuete în piatră și în argilă. Principala divinitate este zeița, prezentată sub trei aspecte: femeie tânără, mamă dând naștere unui copil (sau unui taur) și bătrână (întovărășită, adeseori, de o pasăre de pradă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de o pasăre de pradă). Divinitatea masculină apare sub forma unui băiat sau adolescent - copil sau amant al zeiței - și a unui adult cu barbă, călărind uneori animalul său sacru, taurul. Varietatea picturilor pe pereți este uimitoare; nu există două sanctuare care să fie similare. Reliefuri ale zeiței, adesea înalte de doi metri, modelate în ipsos, în lemn sau în argilă, și capete de tauri - epifanie a zeului - erau fixate pe pereți. Simbolistica sexuală este absentă, dar sânul femeii și cornul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
înalte de doi metri, modelate în ipsos, în lemn sau în argilă, și capete de tauri - epifanie a zeului - erau fixate pe pereți. Simbolistica sexuală este absentă, dar sânul femeii și cornul taurului - simboluri ale vieții - se întrepătrund deseori. Un sanctuar (înjur de ~ 6200) conținea patru cranii umane așezate sub capete de taur fixate în perete. Unul din pereți este decorat cu picturi reprezentând vulturi cu picioare de om atacând oameni fără capete. E vorba, desigur, de un complex mitico-ritual important
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
desigur, o semnificație religioasă. Anumite sigilii de tip Gawra reprezintă diferite scene de cult (personaje în jurul unui altar împodobit cu bucranuri, dansuri rituale, animale emblematice etc.). Figurile omenești sunt puternic schematizate. Tendința nonfigurativă caracterizează, de altfel, întreaga cultură de la Obeid. Sanctuarele desenate pe amulete nu sunt copia unor edificii particulare, ci reprezintă un fel de imagine exemplară a templului. Statuete umane în piatră de var înfățișează probabil preoți, într-adevăr, noutatea cea mai semnificativă a perioadei de la Obeid este apariția templelor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
monumentale 42. Unul din cele mai remarcabile este Templul Alb (~ 3100), de 22,3 x 17,5 m, înălțat pe o platformă lungă de 70 m, largă de 66 m și înaltă de 13 m. Această platformă încorporează resturile vechilor sanctuare și constituie un ziqqurat, un "munte" sacru al cărui simbolism ne va reține mai târziu (§ 54). 14. Edificiul spiritual al neoliticului Pentru ceea ce ne-am propus, ar fi inutil să urmărim difuziunea agriculturii și, mai târziu, a metalurgiei, prin Egeea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și animale, vase teriomorfe, imagini de măști divine) indică activități rituale. Către mijlocul mileniului al Vl-lea, se înmulțesc satele apărate de șanțuri sau ziduri și putând să cuprindă până la l 000 de locuitori 45. Un mare număr de altare și sanctuare și diverse obiecte cultuale vădesc o religie bine organizată, în stațiunea neolitică de la Căscioarele, la 60 km sud de București, s-au scos la iveală rămășițele unui templu ai cărui pereți erau pictați cu magnifice spirale în roșu și verde
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o coloană de doi metri și o alta mai mică indică un cult al stâlpului sacru, simbol al lui axis mundi 46. Deasupra acestui templu era altul, mai recent, în care s-a găsit modelul în lut ars al unui sanctuar. Macheta reprezintă un complex arhitectonic destul de impresionant: patru temple situate pe un piedestal înalt 47. În Peninsula Balcanică au fost găsite mai multe modele de temple. Adăugate la nenumărate alte documente (figurine, măști, diverse simboluri nonfigurative etc.), ele indică bogăția
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Arborele Cosmic cu Stâlpul cosmic (columna universatis). Datările cu radiocarbon comunicate de Dumitrescu variază între ~ 4035 și ~ 3620 (cf. p. 24, n. 25); Marija Gimbutas vorbește de "în jur de 5000 î. Hr." (P- 11). 47 Hortensia Dumitrescu, "Un model de sanctuar descoperit la Căscioarele", fig. l și 4 (aceasta din urmă, reprodusă de M. Gimbutas, fig. l, p. 12). 48 După M. Gimbutas, "civilizația arhaică europeană" elaborase și o scriere (cf. fig. 2 și 3), deja către ~ 5300 - 5200, adică cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Typhon (cf. § 84). Dar cooperarea între Faurul divin și zei nu se restrânge doar la ajutorul dat în lupta decisivă pentru suveranitatea lumii. Faurul este, în egală măsură, arhitectul și artizanul zeilor, el conduce construcția palatului lui Baal și înzestrează sanctuarele altor divinități. Mai mult decât atât, acest Zeu-Faur are legături cu muzica și cântecul, tot astfel cum în numeroase societăți fierarii și căldărarii sunt, de asemenea, muzicieni, poeți, vraci și vrăjitori 57. La niveluri variate de cultură (dovadă de mare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
zei a întemeiat cele cinci cetăți; el "le-a clădit în locuri pure, le-a dat nume și le-a desemnat drept centre de cult"10. Mai apoi, zeii s-au mulțumit să comunice direct suveranilor planul cetăților și al sanctuarelor. Regele Gudea o vede în vis pe zeița Nidaba (aceasta îi arată un tablou pe care sunt înscrise stelele benefice) și pe un zeu care îi revelează planul templului 11. Modelele templului și cetății sunt, s-ar putea spune, "transcendentale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Apsu într-un somn adânc, îi "răpește strălucirea și se înveșmântează cu ea", și, după ce îl înlănțuise, îl ucide. Ea devine, astfel, zeul Apelor, care se vor numi de acum înainte apsu. În sânul lui apsu, "în cămara sorților, în sanctuarul arhetipurilor" (1,79), soția sa, Damkina, îl va naște pe Marduk. Textul exaltă gigantica maiestate, înțelepciunea și atotputerea acestui ultim născut al zeilor. Atunci Anu reia atacul împotriva strămoșilor săi. El stârni cele patru vânturi și "ivi valuri 28 A
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a ațâțat la răzvrătire, cine a stârnit-o pe Tiamat să se răscoale?" (VI, 23-24), toți rostesc un singur nume: Kingu. Îi tăiară vinele și din sângele său Ea a făcut omenirea (VI, 30)31. Poemul povestește apoi ridicarea unui sanctuar (i. E. a palatului zeului) în onoarea lui Marduk. Deși utilizează teme mitice tradiționale, Enuma eli$ prezintă o cosmogonie mai degrabă întunecată și o antropologie pesimistă. Pentru a scoate în evidență valoarea tânărului luptător Marduk, zeii epocii primordiale, în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
era un mod de existență pur formal.) Asasinarea lui Apsu deschide seria "morților creatoare", căci Ea nu numai că îi ia locul, dar schițează o primă organizare în masa acvatică ("în acel loc și-a întemeiat lăcașul [.] a hotărât așezarea sanctuarului"). Cosmogonia este rezultatul unui conflict între două grupuri de zei, dar ceata lui Tiamat cuprinde și creaturi monstruoase și demonice. Altfel spus, "primordialitatea" ca atare este prezentată ca izvor al "creațiilor negative". Din cadavrul lui Tiamat, Marduk făurește cerul și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Nou) unde are loc un banchet; 4) hieros gamos al regelui, cu o hierodulă întruchipând zeița; 5) hotărârea destinelor de către zei. Prima secvență a acestui scenariu mitico-ritual - umilirea regelui și captivitatea lui Marduk - semnalează regresiunea lumii spre haosul precosmogonic. În sanctuarul lui Marduk, marele preot îl despuia pe rege de însemnele sale (sceptrul, inelul, paloșul și coroana) și îl lovea peste față. Apoi, în genunchi, regele pronunța o declarație de nevinovăție: "N-am păcătuit, o, Doamne al țărilor, n-am fost
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o imago mundi, ale cărui temple și ziqquraâe reprezintă "centre ale lumii" și, prin urmare, asigură comunicarea cu cerul și cu zeii. Babilonul era un Bab-ilani, o "Poartă a zeilor", căci pe acolo zeii coborau pe pământ. Numeroase cetăți și sanctuare se numeau "Legătura Cerului cu Pământul"55. Cu alte cuvinte, omul nu trăiește într-o lume închisă, despărțită de zei, complet izolată de ritmurile cosmice. Mai mult, un sistem de corespondențe între Cer și Pământ făcea posibilă atât înțelegerea realităților
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
2300-2000) și în Cartea Morților (după 1500). 5 Cf. Rundle Clark, op. Cit., p. 36. Hermopolis era celebru pentru lacul său din care a răsărit Lotusul cosmogonic. Dar și alte localități își revendicau același privilegiu 6, într-adevăr, fiecare oraș, fiecare sanctuar era considerat un "Centru al Lumii", locul unde începuse Creația. Movila inițială devenea adeseori Muntele cosmic pe care Faraonul urca pentru a se întâlni cu Zeul-Soare. Alte versiuni vorbesc despre Oul Primordial care conține "Pasărea luminii" (Textele Sarcofagelor IV, 181
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
au avut loc în timpul epocii mitice. Evident, "oamenii" erau primii locuitori ai Egiptului, întrucât Egiptul era prima țară apărută, deci Centrul Lumii 14. Egiptenii erau singurii locuitori cu drept deplin; fapt ce explică interdicția pentru străini de a pătrunde în sanctuare, care sunt imagini microcosmice ale țării 15. Unele texte târzii reflectă tendința spre universalism. Zeii (Horus, Sekhmet) îi protejează nu numai pe egipteni, ci și pe palestinieni, nubieni și Jibieni 16. Totuși istoria mitică a primilor oameni nu joacă un
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sfârtecat cadavrul lui Osiris (cf. Pir., 1867) în 14 bucăți și le-a împrăștiat. Dar Isis le-a găsit (cu excepția organului sexual, înghițit de un pește) și le-a îngropat acolo unde le-a găsit; ceea ce explică faptul că numeroase sanctuare erau cunoscute ca posedând - un mormânt al lui Osiris. A se vedea A. Brunner, "Zum Raumbegriff der Aegypter", p. 615. % De-abia în textele din Dinastiile IX-X el începe să vorbească în numele său însuși; cf. Rundle Clark, op. Cit., p. 110
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]