2,500 matches
-
posibilitatea de a vedea de aproape și de a fotografia urși polari. Atracțiile zonei arctice însă sunt cu mult mai numeroase: peisajele sălbatice, aurorele boreale, numeroase elemente de cultură și tradiție locală, posibilitatea practicării pescuitului și vânătorii, a curselor de sănii trase de câini etc. Fiecare din cele trei provincii menționate mai sus are o serie de obiective emblematice care atrag vizitatorii. Între atracțiile teritoriului Yukon: Mount Logan (cel mai înalt vârf muntos din Canada); calota glaciară Kluane și Pacul Național
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
elementele consonantice fiind înlocuite cu nasalele (m, n) lichida „r” înlocuită cu „l”. Înlocuirile se mențin constant în vorbire astfel “papa” este pronunțat „mama”, „tata” este pronunțat „nana” (tap - nan, cocanona, baie - maie, Dina-Nina, Gabi - Nani, Joe - Noe, Zoe - Noe, sanie - nanie, etc.), vorbirea devenind neinteligibilă pentru interlocutor. Subiecții A.M. și N.D. în vârstă de 5 ani, cu același diagnostic clinic, operați la 2 ani, nu au dezvoltat o vorbire rhinolalică după operație datorită interferării la timp a tratamentelor de specialitate
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
omisiune se manifestă prin absența totală a unei consoane dintr-un anume cuvânt fără vreo încercare de simulare, suflare nasală sau laringeală, astfel: cuvântul apă este pronunțat a-a, cuvântul tata este pronunțat -a-a, cuvântul cană este pronunțat -ană, cuvântul sanie este pronunțat -anie, ș.a.m.d. - În fenomenul de înlocuire se substituie o realizare fonetică imposibilă printr-o altă realizare organic posibilă și corectă și poartă numele de paralalie (para = în loc de). Specific paralaliei în despicăturile labio-maxilo-palatine este constanța elementului înlocuit
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
asemănare fonematică fie după asemănarea articulatorie, astfel „p” este adesea înlocuit cu „m”, „t” și „d” cu „r” sau „b” cu „p”, „d” cu „t”, „g” cu „c”, astfel: cuvântul apa este pronunțat ama, cuvântul tata este pronunțat ana, cuvăntul sanie este pronunțat hanie sau tanie etc. - Fenomenul de suflu nasal include toate consoanele suflate nasal, sforăite nasal, dar care păstrează într-o oarecare măsură punctul normal de articulare, peste care se suprapune o mare cantitate de deperdiție nasală. - În grupa
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
cea albă și le-o aștern peste munți, peste campii, eu le zugrăvesc pe geamuri flori de gheață și fac să răsune dealurile și văile de clinchete vesele de zurgălăi. Cât de mult le plac copiilor să alunece într-o sanie ușoară sau să alerge cu patinele pe luciul lacului, pe care numai eu pot să îl acopăr cu un pod de gheață! Eu le aduc copiilor bucurii; pomul de iarnă și pe Moș Crăciun cu sacul plin de daruri. De
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
și curat Și pământul la-nvelit Cu o plapumă albă și pufoasă Ca grâul sub ea să crească Iar eu chiuind de bucurie Repede m-am îmbrăcat Și-am pornit fără oprire Sus pe deal la derdeluș Să mă dau cu sania.” BUCURIILE IERNII Iată a sosit iarna cea geroasă, împodobită cu o coroană de țurțuri de gheață. Ea a colindat toată lumea-n lung și-n lat și a acoperit pământul cu o pătură groasă de zăpadă, ca să nu înghețe firele de
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
și-a pus banderola albă pe brațul stâng, intrând în grevă japoneză până la remedierea completă a situației de pe Terra, adică până când toți copiii de pe cele cinci continente nu vor avea parte de condiții egale de viață. S-a urcat în sania lui trasă de reni și nu s-a mai oprit până în Laponia cea înzăpezită unde închis în cămăruța lui de gheață a plâns trei zile și trei nopți la rând de mila tuturor copiilor nefericiți... ...Pentru prima dată am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu broboade negre legate după ceafă și bărbații cu căciuli cu garnitură, fără cupolă, plate, de parc-ar fi fost niște modele tătărești. Aici, în Niculești-Jianu, căile de circulație erau accesibile. Se umbla încoace și-colo: copii înfofoliți, femei, bărbați, sănii ori căruțe brăilene care în timpul mersului, vara mai ales, scoteau niște sunete așa de plăcute încât îmi făcea impresia că aud un tuciuriu de mare clasă mânuind cu artă desăvârșită ciocănelele țambalului asemenea nemuritorului Toni Iordache. Iar sus, în căruță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Visul copilului care pășește pe zăpadă fără să lase urme sau Invizibilul, 1 TC "1" \l 1 Este ziua de 1 ianuarie 1956, iar eu mă aflu cu sania, cu patinele la derdeluș - așa începe povestea mea. Am împlinit de curând doisprezece ani și mă cheamă Veniamin. Numele acesta neobișnuit ia făcut pe puștii din oraș să mă privească destul de aiurea, întâi nu le inspiram deloc încredere și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de povestiri, mi le ține tata. Stăm lângă sobă și-mi deapănă tot felul de istorii pline de învățăminte, de miez...) Și fiind strada principală în pantă și fiind, în plus, dreaptă ca trasată cu o riglă, noi pornim pe săniile noastre din capătul de sus al orășelului, din dreptul băcăniei numite Căsuța Albă, și nu ne oprim decât în capătul celălalt, jos, lângă poștă, aproape de port și de feribot. Mașinile nu ne stau în cale. Nici într-o zi obișnuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
paradisul, un paradis de un alb imaculat, plin de râsetele și de chiotele noastre fără griji. Observ că am prostul obicei să cam deviez de la subiect, să cam bat câmpii: e cazul să revin... Bun, prin urmare, ne dăm cu sania pornind dintr-un capăt și ajungând în celălalt capăt al orașului: un iureș nemaipomenit, ce viteză prindem, obrajii ne ard, ninsoarea, care s-a întețit iarăși, ne intră în ochi, inima ne bate tare-tare și avem impresia că, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
celălalt capăt al orașului: un iureș nemaipomenit, ce viteză prindem, obrajii ne ard, ninsoarea, care s-a întețit iarăși, ne intră în ochi, inima ne bate tare-tare și avem impresia că, dacă nu suntem atenți, n-o să mai putem frâna săniile și o să ajungem direct în Dunăre. Cei mai importanți tipi la cursele acestea cu sania sunt, pe de o parte, ultimul băiat din echipaj, cel care împinge sania până prinde ea viteză: împingătorul trebuie să arate forță, nu glumă...; și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
s-a întețit iarăși, ne intră în ochi, inima ne bate tare-tare și avem impresia că, dacă nu suntem atenți, n-o să mai putem frâna săniile și o să ajungem direct în Dunăre. Cei mai importanți tipi la cursele acestea cu sania sunt, pe de o parte, ultimul băiat din echipaj, cel care împinge sania până prinde ea viteză: împingătorul trebuie să arate forță, nu glumă...; și, pe de altă parte, primul, cel care are patine și ține cu ele cârma: cârmaciul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
avem impresia că, dacă nu suntem atenți, n-o să mai putem frâna săniile și o să ajungem direct în Dunăre. Cei mai importanți tipi la cursele acestea cu sania sunt, pe de o parte, ultimul băiat din echipaj, cel care împinge sania până prinde ea viteză: împingătorul trebuie să arate forță, nu glumă...; și, pe de altă parte, primul, cel care are patine și ține cu ele cârma: cârmaciul se remarcă prin agilitate, viteză de reacție. Ei bine, pe una dintre sănii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sania până prinde ea viteză: împingătorul trebuie să arate forță, nu glumă...; și, pe de altă parte, primul, cel care are patine și ține cu ele cârma: cârmaciul se remarcă prin agilitate, viteză de reacție. Ei bine, pe una dintre sănii, rolul de cârmaci îmi revine mie. Am primit în urmă cu un an de la un unchi din Brașov o pereche de patine nichelate, lucitoare și de atunci sunt privit cu alți ochi de prietenii mei, chiar și șeful nostru, Biță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mele ghete, niște ghete frumoase, de piele roșcată, cu talpă adevărată, pe care mi le-a cumpărat mama la începutul iernii. Și, echipat astfel, m-am alăturat grupului: Biță - împingător, încă cinci băieți la mijloc, și eu - cârmaci. Facem minuni: sania noastră este de neîntrecut, curse fantastice, fără număr, nici nu ne pasă de frig, nici nu ne atinge oboseala, nici nu mai simțim scurgerea orelor, chiar, habar n-am avut când a venit, când a trecut ora prânzului, nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
până la capăt. O anume întâmplare dă totul peste cap. Și anume: la una dintre curse (este deja seară, dar nu e întuneric, poate din cauza becurilor stradale aprinse sau mai degrabă din cauza lunii imense, rotunde, ca o minge acoperită cu miere...), sania noastră a luat o viteză năpraznică, noi toți cântam sau doar strigam înnebuniți de plăcere. La un moment dat, nu știu din vina cui, sania se dezechilibrează și se răstoarnă, azvârlindu-ne pe toți care pe unde. Mă trezesc proiectat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
stradale aprinse sau mai degrabă din cauza lunii imense, rotunde, ca o minge acoperită cu miere...), sania noastră a luat o viteză năpraznică, noi toți cântam sau doar strigam înnebuniți de plăcere. La un moment dat, nu știu din vina cui, sania se dezechilibrează și se răstoarnă, azvârlindu-ne pe toți care pe unde. Mă trezesc proiectat prin aer, cu o forță neobișnuită, țip de frică. Mă opresc într-un copac, acum țip și de durere, piciorul mi-a fost prins sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ajute. Cum să m-ajute? Ca să scap basma curată trebuie să repar cum-necum ghetele. Așa încât doi dintre băieți, Biță și Mircea, desfac binișor cu cheia patinele și de la talpa mea întreagă, și de la talpa mea paradită, apoi mă așază pe sanie și mă trag până la cizmarul orașului, domnu Toma, zis și nea Tomiță. Drumul până la cizmar îl străbat cu sufletul la gură, îmi dau seama acum că mă doare tot trupul, am și dureri de cap foarte puternice, dar nu durerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nostru, Mircea caută să explice cu glas pierdut: Nea Tomiță, sunt io, Mircea, băiatu lu dom Popescu... Aaa, zice nea Tomiță. Și ce doriți la ora asta? Biță, care e mai deștept, aduce lămuriri: Am căzut când ne dădeam cu sania, băiatu ăsta și-a rupt ghetele și nu are cum să se întoarcă așa, cu încălțările distruse, acasă. Aaa, exclamă iar nea Tomiță. Se pare că povestea noastră l-a convins: fața i se înseninează și parcă descopăr chiar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ce îmi place și ce nu-mi place cel mai tare pe lume. Întâi, ce îmi place: am afirmat că mi-aș petrece întreaga viață la derdeluș - e adevărat. Cu o rectificare - mai mult totuși decât să mă dau cu sania, decât să mă joc, îmi plac poveștile. Aș asculta sau aș citi fără încetare povești. Iar cel mai nesuferit lucru pentru mine e să mănânc, dac-ar fi după mine, nu m-aș atinge de mâncare. Mama, disperată, a tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care pășește pe zăpadă fără să lase urme. Încep să citesc captivat conținutul. Uimit, observ că totul e redat exact cum se întâmplase, de la primele cuvinte ale istorioarei mele: „Este ziua de 1 ianuarie 1956, iar eu mă aflu cu sania, cu patinele la derdeluș - așa începe povestea mea. Am împlinit de curând doisprezece ani și mă cheamă Veniamin. Numele acesta neobișnuit i-a făcut pe puștii din oraș să mă privească destul de aiurea, întâi nu le inspiram deloc încredere și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de povestiri, mi le ține tata. Stăm lângă sobă și-mi deapănă tot felul de istorii pline de învățăminte, de miez...) Și fiind strada principală în pantă și fiind, în plus, dreaptă ca trasată cu o riglă, noi pornim pe săniile noastre din capătul de sus al orășelului, din dreptul băcăniei numite Căsuța Albă, și nu ne oprim decât în capătul celălalt, jos, lângă poștă, aproape de port și de feribot. Mașinile nu ne stau în cale. Nici într-o zi obișnuită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de ani de căsătorie, sus, în Turnul Galata, deasupra Bosforului aurit de lumina asfințitului, soțul meu mi-a trecut pe deget verigheta de argint. Experiența cea mai amară? Moartea lui. R.P. Richard Stein, fratele dumneavoastră, a compus un cântec celebru: Sanie cu zurgălăi. Puțină lume știe lucrul ăsta. Șlagărul a fost folosit de o gimnastă, Teodora Ungureanu (inițial am crezut că de Nadia Comăneci, dar nu, e vorba de Teodora Ungureanu), ca acompaniament muzical pentru exercițiul la sol de la Jocurile Olimpice de la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Mary Lou Retton (în 1984). Prin câteva plagiaturi succesive, cântecul a făcut carieră în Croația, Serbia, Spania și chiar Statele Unite, unde s-a transformat în Johnny Is the Boy for Me. Edith Piaf a cântat și ea o versiune a Saniei cu zurgălăi. Formația Vaya Con Dios, o alta. Ați încercat un sentiment aparte față de aceste episoade, sau vi s-au părut neinteresante? A.R. Mă bucur că mă întrebați de fratele meu. Cum să mi se pară neinteresantă epopeea lui
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]