1,540 matches
-
pe valea Baicului, spre Țibleș, unde săpa cartofi "dea doilea", a venit cred că pe jos până acasă, cum a putut. Pe atunci femeile taroase (gravide) lucrau până în ultima clipă, de multe ori nășteau pruncii pe pământ, când erau la sapă sau la fân, pe dealuri și munți, își aduceau coconii acasă numai după ce terminau treaba câmpului, în mâneca unei cămăși bărbătești de cânepă, sau a sumanului. Nu era asistență sanitară în satul Dragomirești, în acele vremuri, nevestele tinere din Maramureș
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt bocetele. Militarii cântă cântece de... cătrănie. * Scena înmormântării este ultima din trilogia: Nașterea, Viața, Moartea. * În dragoste nu există reciprocitate absolută. * Unele fabule sunt... imorale. * Dacă te culci odată cu găinile, scoală-te odată cu cocoșii. * Ca să nu mai ruginească, pune sapa să prășească. * Decât să tragi mâța de coadă, mai bine trage sapa. * Cercul e o linie fără cap și fără coadă. * Pătratul e un cerc în colțuri. * Zahărul și sarea au gusturi diferite, dar roluri similare. * Urcușul e un coborâș
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
trilogia: Nașterea, Viața, Moartea. * În dragoste nu există reciprocitate absolută. * Unele fabule sunt... imorale. * Dacă te culci odată cu găinile, scoală-te odată cu cocoșii. * Ca să nu mai ruginească, pune sapa să prășească. * Decât să tragi mâța de coadă, mai bine trage sapa. * Cercul e o linie fără cap și fără coadă. * Pătratul e un cerc în colțuri. * Zahărul și sarea au gusturi diferite, dar roluri similare. * Urcușul e un coborâș răsturnat. * Unele adevăruri se spun în față, altele pe la spate. * Adevărul spus
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Democrație” e o formă fără conținut. * Laudă-te cu ceea ce faci tu, nu cu ce au făcut alții. * Trecutul fără prezent nu are nici un viitor. * Verbul „a iubi” se conjugă numai la timpul prezent. * Prașila bună nu se face cu sapa altuia. * Unii politicieni și guvernanți au luat obiceiul mâțelor; scurmă ca să-și astupe neputința. * În disputele politice, întotdeauna adversarul e de vină. * În justiția noastră, mai ales vinovatul are dreptate. * Politicianul sărută azi unde a scuipat ieri. * Fariseismul este fața
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
erau la fel, la fel de sărace, la fel de obositoare, la fel de copleșitoare în duritatea lor. Zilele de vară erau nesfârșite, atunci când bunica, cu lacrimi în ochi, trebuia să o trimită pe Mura, împreună cu cei mari, la muncile câmpului. Știa să mânuiască sapa precum în zilele noastre un copil mânuiește condeiul, de care ea nu a avut parte multă vreme. Bănuia că rostul său în această lume era să muncească pentru alții. Cât va dura și când va lua sfârșit acest calvar, nu
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
prost, dar veneau la școală de frica amenzilor, iar drumul din fața școlii și drumul de patru kilometri care ducea la gară, dacă este mărginit astăzi de pomi, se datorește lui. A făcut ce-a putut, a scos chiar copiii la sapă pe propriile sale pămînturi! Dar i-a scos și pe acele dealuri ale comunei care se surpau și în care a pus de asemenea pomi. Că acei pomi au fost smulși, nu era vina lui. N-o sa stea acuma să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
aia au cheltuit toți și au muncit pentru mine, și el, și mama și Mița și Ilinca și până și băiatu-ăla mai mic, Sae, a avut săracu grijă de vite, ba chiar a dat și la secere și la sapă, ca să pot eu să învăț, să nu trebuiască să mă întorc după ce toți au răbdat de pe urma mea, și să umblu prin noroi în opinci. Ce adică, a izbutit bietul Nilă, care abia știe să se iscălească, și n-o să izbutesc
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mai mică urmă de dușmănie. Ai să vezi cum se va dezvolta Dimi și va Începe să Înflorească. Iar eu și cu tine... — Da. Și tu o să te trezești la patru și jumătate În fiecare dimineață, o să-ți iei cizmele, sapa, târnăcopul, un cântec În inimă și un puiet În mână, o să asanezi mlaștina și o să cucerești deșertul cu mâinile goale. Nu-ți bate joc de mine, Yael. Recunosc că trebuie să Învăț cum să te iubesc. E În regulă. Încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și-a pus o mână pe umărul lui Ellis. A murit, i-a spus ea. Lasă-l în pace. L-a ajutat pe Ellis să se ridice în picioare și i-a făcut semn lui Alice să ia o lopată. Sapă, a zis ea. Alice nu s-a clintit. Evident, fusese confundată cu Irene sau cu Jina ori cu vreo persoană puternică. Sapă, a repetat Helena, pe un ton mai dulce. Alice a lovit pământul cu lopata și-a dat de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe Ellis să se ridice în picioare și i-a făcut semn lui Alice să ia o lopată. Sapă, a zis ea. Alice nu s-a clintit. Evident, fusese confundată cu Irene sau cu Jina ori cu vreo persoană puternică. Sapă, a repetat Helena, pe un ton mai dulce. Alice a lovit pământul cu lopata și-a dat de-un strat de pietre. Brațele au început să-i tremure din cauza reculului. S-ar putea să dureze ceva, a comentat Helena. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
plăsmuia pe Gavroche, nu-l contempla țopăind pe masa lui de lucru, Tolstoi nu și-a scris epopeea În chip de spiriduș strecurat În coafura Annei Karenina și purtat de ea pretutindeni, iar Rebreanu nu a ținut el de coada sapei cu care George l-a altoit În cap pe Ion. Asta ca să nu mai vorbim de Cervantes care, inventînd risipa de drumuri de-a lungul și de-a latul Spaniei, nu Încăpea cu Don Quijote pe aceeași mîrțoagă și nici cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pomenit să dea Margaret Bates o raită ca să ne salute. Ai nevoie de ceva? Avea un zâmbea deschis și un chip tineresc, dar surprinzător de brăzdat de riduri. Îndesat, cu brațe zdravene, păroase, dege tele lui butucănoase de muncitor cu sapa păreau cu totul nepotri vite cu scrisul sau cu bătutul la mașină. — Mi se pare mie, sau detectez o notă cinică, Mick? — Nu doar o notă, o simfonie-ntreagă, ce naiba! Rudy, adu o bere, te rog, pentru Margaret! și ia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lexicale precum „inițialitate“ și „aruncare în lume“. Căpițe de fân nu existau în regiunea asta. Pe urmă, după primul îngheț, când sfecla era gata de cules, ne duceam după lăsarea întunericului pe câmp cu saci și cu coșuri, grăbiți, cu sape cu cozi scurte. Nu eram singurii care recoltau noaptea. Dușmanii noștri erau țăranii cu câini. În spălătoria maistrului de sector, a cărui nevastă murise în ultimul an de război și care, ca văduv și tată a trei fete, părea adeseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mult, o făcea de nerecunoscut. O viață întreagă figura ei de păpușă, rotundă, albă, roză, desenată, pictată, surâzătoare nu avusese o astfel de expresie. Simțirile care ne sunt familiare lucrează treptat și transformă expresia feței, cu încetul, dar irupțiunea lor, sapă, taie, preface dintr-o dată printr-un desemn brutal. In sfârșit, Haliipa se întoarse. Mini gândi ,,în sfîrșit" pentru plecarea lor, dar parcă era și acel sfârșit așteptat cu atâta încordare de Lenora. Totuși nu avu spre bărbatul ei acele mișcări
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sau pe la bâlciuri. Când o luau la bâlciuri, aveau de furcă, pentru că Teofana dorea să aibă tot ceea ce vedea. Așa cum se întâmpla și când mergea la oraș; ba păpuși, ba dulciuri, ba rochițe, etc... — Tu vrei să ne lași în sapă de lemn, glumea Vasile. — Ce-i aia?era curioasă Teofana. — Sapa de care nu te poți folosi. — De ce? — Fiindcă nu intră în pământ. — Și ce dacă? Nu mai crește porumbul, fasolea, continua dialogul satisfăcând curiozitatea fetiței ajunsă la vârsta întrebărilor
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pentru că Teofana dorea să aibă tot ceea ce vedea. Așa cum se întâmpla și când mergea la oraș; ba păpuși, ba dulciuri, ba rochițe, etc... — Tu vrei să ne lași în sapă de lemn, glumea Vasile. — Ce-i aia?era curioasă Teofana. — Sapa de care nu te poți folosi. — De ce? — Fiindcă nu intră în pământ. — Și ce dacă? Nu mai crește porumbul, fasolea, continua dialogul satisfăcând curiozitatea fetiței ajunsă la vârsta întrebărilor. — Și ce dacă? Nu mai avem, mămăligă, pâine, fasole, varză. — Și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
bilet sau, poate, cum se strecoară, cum își părăsește camera de student, plină ochi cu vise și cărți, cum înșală nasul vigilent al lui Dominique, care nu, nu i-a spus că flane riile lui pariziene au adus-o la sapă de lemn, pentru că, în fond, nu e vina lui, necazurile cu banii au început cu mult timp în urmă, ei bine, cum și de ce și prin ce mijloace îl găsim pe studentul acesta neinstruit în nimic altceva decât literatură și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
totodată vestitul stoler s-a prăpădit, iar feciorii cei mari au plecat la școli de meserii în Germănime, cei rămași acasă, două fătuci și un băiețaș împreună cu Mutter Roza-frizerița, au devenit un fel de părtași la toate bunurile celorlalți: Împrumută sapa! Dă toporul! Vreau coasa! Trebe grebla! Vinde pe datorie Kukuruz Mehl pentru doi mamaliga! Spuneau copiii de fiecare dată când îi trimitea Mutter și care nicicând n-au fost refuzați. Numai că aceștia uitau să mai aducă obiectele împrumutate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
grei de temniță, după faptele abominabile săvârșite. Ce mai, chinurile iadului pe pământ îi așteaptă pe toți baronii, pe toți mogulii, pe toți farsorii și țepuitorii care ne-au băgat țara în ruină și pe noi ne-au adus la sapă de lemn. Noi vom face curățenie în țară și pe hoți îi deratizăm ca pe niște șobolani! Fără menajamente! Mulțimea freamătă de bucurie: Uraa! Uraa! Uraa! Salvatorul nostru drag! Mesia de România! Să ne trăiești întru mulți ani! Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
făceau act de prezență la ore, la verificarea orală a lecției, li se dădea nota 5 ca să le dea media de promovare. Uneori mergeam pe câmp, mai ales primăvara, când începeau lucrările la prășit și scriau lucrarea de control pe sapă sau pe mapa profesorului. Dacă îmi aduc bine aminte, și vreau să-mi confirmi, cred că s-a mers și la stână, la tine. Sunt sigur că am fost și eu la stâna tatălui tău. Parcă îl văd. Un om
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
avea că nașterea pruncului nu era departe și, într-adevăr, în lanul acela de porumb, din mijlocul câmpului, m-a adus pe lume, pe mine, un ghemuleț de carne cu suflet. Mi-a mărturisit că mi-a tăiat buricul cu sapa și a pus pământ ca să nu sângerez. Să știi că pământul era pe vremea aceea sănătos și bun, așa cum l-a lăsat Cel de Sus, nu ca pământul de astăzi otrăvit cu îngrășăminte chimice, cu pesticide sau insecticide. Când mergeai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sănătos și bun, așa cum l-a lăsat Cel de Sus, nu ca pământul de astăzi otrăvit cu îngrășăminte chimice, cu pesticide sau insecticide. Când mergeai la prășit, nu aveai încălțăminte ca astăzi, ci prășeai în picioarele goale și uneori scăpai sapa în picior și te tăiai. Atunci puneai țărână pe tăietură, fără a te teme că s-ar infecta rana. Bunica a trimis-o pe baba Ioana să-i spună tatălui Manolache că Veta, nevastă-sa, a născut în ogorul cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cunoaște, meșteșuguri necesare la Îndepărtarea micilor necazuri, din care-l scotea, pe fiecare Împotmolit: cu o priză, cu o garnitură, cu un robinet, cu un televizor, cu o ușă, cu un geam, cu o poartă, cu vreun lacăt, cu vreo sapă ruptă, sau vreun topor știrb sau neascuțit, mă rog, cam cu de toate. Ca, de altfel, și În prezent. Pe când, Gugu Porumbaș - pe atunci arbitru de fotbal, director al Alimentației publice a județului și patron de hotel și de restaurant
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
tot așa, Întreaga vară și toamnă, care au urmat, Înțelegerea a fost respectată Întocmai. Dar, ce mai inventase Radu? Ca să nu bată la ochi, că-și pierde prea mult timp pe aproape de gardul În discuție, s-a apucat să bată sapele cu care deținuții Întrețineau legumele și zarzavaturile cultivate. Ba, de la un timp, nu mai bătea, sapele, că nu mai avea nevoie să le bată. În continuare, Însă, totuși, bătea. Ce? O tablă, pe o bucată de șină de cale ferată
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai inventase Radu? Ca să nu bată la ochi, că-și pierde prea mult timp pe aproape de gardul În discuție, s-a apucat să bată sapele cu care deținuții Întrețineau legumele și zarzavaturile cultivate. Ba, de la un timp, nu mai bătea, sapele, că nu mai avea nevoie să le bată. În continuare, Însă, totuși, bătea. Ce? O tablă, pe o bucată de șină de cale ferată, luată de la fier vechi, și, bătea, și tot bătea, bucata aia de tablă, până când o Înfierbânta
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]