1,397 matches
-
Mort la 36 de ani într-un accident de automobil, Roger Nimier (1925-1962) a fost unul din cei mai originali și contestați scriitori francezi. Era un frondeur înnăscut. Iubea provocările și sarcasmele memorabile. Excela în proza scurtă, în publicistică și în scenarii de film. El le alegea uneori și pe protagonistele filmelor făcute pe scenariul său, de exemplu pe frumoasa Jeanne Moreau pentru „Un ascensor pentru eșafod”. A avut o scurtă legătură
Redescoperirea lui Roger Nimier () [Corola-journal/Journalistic/4275_a_5600]
-
bătrânul Charles Maurras la Meudon, unde acesta avea domiciliu obligatoriu după 1945, a fost calificat de „fascist”. Vecin de birou cu Camus la Gallimard, mort și el într-un accident rutier, cum se știe, Nimier nu-l cruța totuși de sarcasme, ca și pe Sartre și pe alții. Cincizeci de ani de la moarte, „Cahier de l’Herne” îi consacră insolentului scriitor un număr bogat în mărturii și corespondență. Într-un alt interviu recent, Max Gallo, istoricul și romancierul francez binecunoscut, citează
Redescoperirea lui Roger Nimier () [Corola-journal/Journalistic/4275_a_5600]
-
nu i-a lipsit acuitatea de a discerne între valoarea autentică și diletantism sau impostură și nu pregeta să șfichiuiască cu ironii penetrante arivismul sau amatorismul profesional. În egală măsură recurgea la autoironie și se amuza când însuși devenea ținta sarcasmului prietenilor, fără să le poarte urmă de resentimente”.Un alt episod biografic ilustrativ, în acest sens, s-a consumat la vârsta deplinei sale maturități profesionale, când experiența și zestrea științifică acumulate - pe temeiul muncii fără preget, dar și al înțelepciunii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
poetică și problematică se conservă ca principiu compozițional și în Juventus (1994), o inedită arheologie a stării de a fi tânăr. Numai că aici repertoriul atitudinilor este mult mai amplu, etalându-se între umoare și clișeu sau între candoare și sarcasm. În palimpsestul ființei, subiectul liric își descoperă multiple identități subcutanate, obiectivate sub forma unor voci concurente. Regăsindu-se în fiecare, dar neputând fi transpus fără rest în nici una din ele, eul pulverizat se complace în procesul dramatizării acestor reprezentări agonale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
Stabilirea și menținerea limitelor până la care se poate merge; * Obținerea de angajamente din partea elevilor; * Punerea accentului pe avantaje și credit pe consecințele eșecului; * Verificarea detaliilor acțiunilor. 4. Comportamentul pasiv Caracteristici: aparent fără direcție; ieșiri care exprimă agresivitatea pasivă exprimate prin sarcasm sau manipulare emoțională; lipsa de bunăvoință în a-și lua angajamente, uneori chiar ezitarea de a răspunde; Profesorul trebuie să urmărească: * Clarificarea nevoilor și intereselor reale; * Obținerea unor angajamente realiste; * Descoperirea motivelor reale ale pasivității; * Micșorarea obstacolelor; * Precizarea hotărârilor luate
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
din grup convins că, oricum, cineva mai mic îi va turna... Flatați, noii conducători au slăbit vigilența și s-au lăsat înșelați de acest nobil dedat la proletarlîcuri. Nemaiavînd nimic, omul nostru, modest, nu a cerut nimic altceva decît (atenție, sarcasm inegalabil!!!) o cămăruță și un bon la...cantina Athénée Palace din București! Bieții comuniști habar n-aveau ce-i aia, așa că au semnat o adresă către "căminul și cantina" cu pricina. În schimb, Tiberiu se angaja să discute acolo cu
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
scenei (532 de pagini, format A4) îl recomandă ca unul dintre cei mai interesanți deținători de jurnale din teatrul românesc al ultimelor decenii. E o carte care are tot ce trebuie: umor, tristețe, alonjă culturală, întîmplări cu oameni de teatru, sarcasm social-politic, sinceritate. E o carte serioasă care se-ntinde pe trei decenii deloc plicticoase: sînt portretizați mari actori, e demascată o epocă a tiraniei și a penuriei (1971-1989), se fac referiri la odioasa de cenzură, la inerentele umilințe cotidiene ale
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ș.a.m.d. ("Știu că e periculos să am asemenea însemnări și totuși le fac" mărturisește diaristul, la pagina 475). Partea forte a cărții, cred, e cea tristă: căci e o lume tristă, cea a artiștilor. Chiar dacă o descrii cu sarcasm, umor, ironie, zeflemea, fabulații bufe. Iată, de exemplu, ce gravă apare aici moartea marelui Amza Pellea. A lui Mircea Eliade. A îndrăgitului actor Emanuel Petruț. A lui Cotescu. A lui Virgil Mazilescu și a lui Nichita Stănescu. Sau a multor
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
pentru mine, în răstimpul lecturii, captivant de la prima, pînă la ultima sa pagină. El are tot ce-i trebuie unui op de-o asemenea relaxată... ambiție: selectare justă a evenimentelor, echilibru al judecății, șansa unor întîlniri de excepție, sinceritate... dezarmantă, sarcasm ponderat și, mai presus de orice, o dragoste pentru teatru ieșită din comun. Apropo de sinceritate: de la primele rînduri ale cărții, distinsul histrion își pune sufletul pe talgerul nobleței "...M-aș alătura lui Iona cu același strigăt tragic și plin
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
domnul Focșa ne spune că nu au avut un urcuș ușor; dacă ar fi să ne gîndim numai la V.I. Popa și Liviu Ciulei. Dar focul sacru te împiedică să abandonezi lupta, oricît ar fi de grea... Și cu cît sarcasm portretizează impostorii, contestabilii, psihopații și șmecherii care încurcau / încurcă lumea onestă a acestei frumoase arte C. Dinischiotu, Andriy Zholdak, Zoltan Schapira (care a transformat personajul Pristanda, în... doamna Pristanda!); cît de drept judecă greșelile de atitudine, diferite, pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
care sosea: începea să vorbească, făcând o lungă introducere despre nevoile lumii și egalitatea între oameni, după care izbucnea în hohote de râs de-l treceau lacrimile, spre mânia cu greu de stăpânit a inchizitorului. Aceste scene îi alimentau plăcerea sarcasmului și-l încurajau și mai mult să reziste, dar autoritățile au decis să-l supună torturii "calului de lemn" sau "măgarului spaniol". Tommaso se gândise la alte pedepse, dar nu la asta ce avea nevoie de aprobarea Papei pentru a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
purității” (Ion Pop). De altminteri, C. este un exemplu tipic de poet-punte între lirismul feminin al generației ’60 (Ana Blandiana, Constanța Buzea ș.a.) și cel al generației ’80 (Mariana Marin, Elena Ștefoi, Ioana Crăciunescu), evoluând de la tandrețe și transparență la sarcasmul aluziv, cinism și subversiune ca rezistență la cenzura realului, de la evanescență și puritate la senzualismul nărăvaș și notarea în priză directă a realității. Spațiul de grație (1976) surprindea prin unitatea de ton. Afilieri la îndemână sunt Lucian Blaga, Constanța Buzea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
a erorilor în rezolvare. Condiții în înțelegerea creativă Procedee, tehnici, instrumente • De respectare a condițiilor necesare climatului creativ: încurajarea independenței, limitarea constrângerilor, încurajarea comunicării, stimularea intereselor variate, acceptarea unor riscuri. • De eliminare a atitudinilor de blocaj: descurajare a ideilor, hipercriticism, sarcasm, rigiditate, lipsă de entuziasm, prețuire a memoriei, interese înguste, competență redusă, neacordare a sprijinului, conformism, autoritate, accent pe competiție, complacere în soluții mediocre, prioritate a rațiunii, desconsiderare a imaginației, critică prematură, frică de critică, neîncurajare a discuțiilor, ironie, netolerare a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
anticipare - imprudență, precipitare 73 Puterea banului, manipularea În afaceri 80 Răbdare, perseverență - nerăbdare, grabă 81 Reușită, noroc, mulțumire - eșec, ghinion, dezamăgire 81 Soartă, destin, fatalitate, predestinare - Întâmplare, liber arbitru 84 Speranță, Încredere - dezamăgire, neîncredere, consolare 85 Spirit, glumă, ironie - cinism, sarcasm 87 Stăpânire de sine, calm, abținere - mânie, furie, ostilitate, agresivitate 88 Tact, maniere, diplomație 89 Tăcere - limbuție, vorbărie, clevetire 91 Timpurile: trecut, prezent, viitor 92 Tinerețe, maturitate, bătrânețe 94 Virtute - viciu 95 Voință - pasivitate, blazare 99 PARTEA A DOUA Reflecții
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mare sărăcie. (Viața avarului cuprinde, bineînțeles, un mare paradox: el este bogat și, În același timp, sărac, deoarece scopul lui nu este de a-și Îmbunătăți traiul, ci de a se Înconjura de tot mai multe bogății. De aici și sarcasmul din multe alte proverbe: „Nu bogățiile Îl servesc pe avar, ci avarul bogățiile”; „Drumul cel mai lung este pentru avar cel spre buzunar”; „Avarul seamănă cu măgarul Încărcat cu aur și care se hrănește cu paie”; „Avarului Îi lipsește tot atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
-l prindă pe puternicul lor rival Samson, l-a ademenit pe acesta și l-a fermecat cu nurii ei, iar apoi i-a tăiat părul, În care-i stătea toată puterea.) Spirit, glumă, ironie - cinism, sarcasmtc " Spirit, glumă, ironie - cinism, sarcasm" Zeflemeaua ca lâna: dac-o torci prea mult, se rupe. Într-adevăr, este greu de ținut cumpăna Între o glumă nevinovată, menită a crea doar bună dispoziție, și o ironie acidă, făcută cu intenția vădită de a denigra pe cineva
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Într-un sacrificiu continuu al trebuințelor sale egoiste. Μ Rămâne mereu un aspect de spectacol al vieții faptul cum unii oameni, care o Întreagă viață au dovedit o luciditate mereu trează, o capacitate de pătrundere În tainele sufletului omenesc, un sarcasm și un umor necruțător al atitudinii, au putut avea totuși slăbiciuni și naivități În așa măsură În raport cu o anumită persoană, Încât s-au lăsat șantajați sau chiar escrocați ani În șir de acea persoană! Μ Orice idee, experiență sau revelație
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
comentarii și note, Bogdan Ghiu, Cluj-Napoca, Editura Tact, Cluj-Napoca, 2008. Devetak, Richard, Cap. 7. Postmodernismul, Strategii textuale ale postmodernismului, Deconstrucția, In Burchill, Scott, Linklater, Andrew, Teorii ale relațiilor internaționale, Traducere de Ivan Ruxandra, Iași, Editura Institutul European, 2008. Dimisianu, Gabriel, Sarcasm și melancolie, în "România literară", 25 (1998). Dimisianu, Gabriel, Despre vulnerabilitatea umană, în "România literară", 43 (2003). Dimisianu, Gabriel, Generația mea în anii '60, în "România literară", nr. 13 (2008). Dorcescu, Eugen. Embleme ale realității, București, Editura Cartea Românească, 1978
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe care Alina le va identifica, pe rând, perseverent, în toate volumele publicate de Ana Blandiana. În cazul ploii, comparația cu Bacovia este pertinentă, deși, la poeta șaizecistă, acest simbol impune o semantică a metamorfozabilului. Dincolo de metaforă este și ironie, sarcasm și-o imensă tristețe, a neputinței de-a înainta. Revoltă, spaimă, curaj și foarte puțin umor. Râsul e expulzat din lumea ideală, puternic estetizantă, a poeziei blandiene. Caracterul aforistic al poeziilor sale este, mai degrabă, cel care iese în exergă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
după cum se vede. În anii cînd propunea spre reprezentare acest text a cărui demnitate subzistă în temeritățile pe care le emite, Constantin Popa își asuma, s-ar putea spune, riscurile unui disident. Un disident virtual. Muiate într-un amalgam de sarcasm și îndîrjire, săgețile unei reflexivități active țintesc, dincolo de o anume structură politică păcătoasă, către umbrele și sincopele unui destin istoric, vizează slăbiciunile și rătăcirile unei colectivități cu vocația resemnării. Cîți au crezut sau, pentru confortul lor interior, s-au prefăcut
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
legea lor, legea unei solidarități și a unei "cumințenii" acuzate, inamovibile. Sub această acțiune echivocă, în același timp bunăvoință și impostură, crevasele familiei "protejate" se adîncesc, caracterele se disparizează, conflictele se ascut, capul familiei afectat de eșec devine țintă de sarcasm și vindicte, membrii familiei oscilează între panică și înverșunare contestatară, și-o iau în cap, cum s-ar zice, și numai bătrîna, croită dintr-un aluat cu o altă valoare, să-i spunem perenitate, și tradiție, rămîne pînă la un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care o să placă, colorată, plastică, cu multe dimensiuni și profumzime... RADU ANTON ROMAN, scriitor,... o piesă foarte bună, cu elemente de fantastic și umor... Regulamentul de bloc Actor, poet, dramaturg, absolvent al facultății de filosof ie, înzestrat cu lirism și sarcasm, tandru și ironic, gentilom și boem, cabotin și grav, dînd impresia de egoism și indiferență exact atunci cînd este mai generos și solidar, visînd mereu la propria-i autenticitate, Constantin Popa nu și-a publicat decît versurile care puteau fi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ironic) Te înțeleg, iubito..., traversezi și tu, ca tot omul, o perioadă de greutăți... incertitudini... dezorientări... Încotro tranzitezi tu, iubito...? Mona: (iritată) Iubitule, tranzitez spre o viață normală... dacă nu te superi... și-mi dai voie...! M-am săturat de sarcasmul ăsta al tău de profesie..., de vînzoleala asta continuă în care te zbați și în care mă împingi și pe mine! Octav: Îmi pare rău. Sincer. Mona: Ba nu-ți pare rău deloc. Dacă ție îți place să te chinui
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la Columbia University, În rigoarea lui structurală dublată de didacticism dar și de ironie, disponibilitate la dialog, s-ar părea că nu pune probleme dar nici nu spune mare lucru. Tocmai aici i se revelă originalitatea: tonul discursului, departe de sarcasmele lui Luc Ferry sau sentințele baroce ale celor ce transmit adevăruri mari, departe de precipitarea exfolierii unei erudiții proteiforme (ca În cazul unor eseiști/universitari americani) are ceva din decența resemnatului, din ironia estetului, din fervoarea nostalgicului. Din pathosul antimodernului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o dimensiune formatoare - dragostea-bildung, calea către redescoperirea sinelui În mijlocul căreia stă Celălalt: Dumnezeu, Diavolul sau Femeia cu brațele și ochii larg deschiși. Rareori această dialetică a spiritului mediată de evenimentul Întîlnirii Celuilalt a reușit să fie relatată cu ironie și sarcasm: a reușit Marchizul de Sade, Nebunul redescoperit de istoria literară franceză abia după 1950. Povestea este altminteri destul de cunoscută și face astăzi dacă nu gloria cel puțin zvonul literaturii franceze contemporane. Personajul feminin X se Îndrăgostește de personajul masculin Y
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]