1,391 matches
-
atâtea școli de gândire, poziții fundamentale față de marile concepte ale vizibilului și invizibilului. După cum am arătat mai sus, Matei deținea, aproape, monopolul „simțului realist”, al „simțului social”, nu o dată ne uimea și chiar stupefia prin judecățile sale tranșante, îmbibate de sarcasm, asupra mediului și oamenilor în mijlocul cărora ne învârteam. Sarcasmul său însuși, o formă radicală de definire și limitare, avea cel puțin două fețe: cea persiflantă, „amabilă”, și cea cinică. Dacă cu „prima” eu și amicii ne acomodam prea bine, amuzându
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ale vizibilului și invizibilului. După cum am arătat mai sus, Matei deținea, aproape, monopolul „simțului realist”, al „simțului social”, nu o dată ne uimea și chiar stupefia prin judecățile sale tranșante, îmbibate de sarcasm, asupra mediului și oamenilor în mijlocul cărora ne învârteam. Sarcasmul său însuși, o formă radicală de definire și limitare, avea cel puțin două fețe: cea persiflantă, „amabilă”, și cea cinică. Dacă cu „prima” eu și amicii ne acomodam prea bine, amuzându-ne larg de surpriza și justețea epitetelor sau a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la State Departament, Afacerile externe ale Americii, de care depindea postul de radio, să se ferească de orice atac brutal la adresa lui Ceaușescu - și „în acest fel, spunea zâmbind Bernard, mi-am dat seama că ironia e mult mai eficientă decât sarcasmul sau injuria!”. Recomandarea „de la centru” nu e prea uimitoare când ne amintim că, pe atunci, mai bine de un deceniu, în „post” la București se afla ambasadorul Harry Burns Jr., nu știu dacă „adept al dictatorului”, dar, în orice caz
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Întoarcerea repetată și obstinată pe solul „unde ți-ai petrecut tinerețea”, tu „și ai tăi”, și încăpățânata revenire la aceleași „unelte, forme, reflexe și ticuri ideatice”, recăderea în același cerc infernal al obsesiilor tinereții tale literare, nevindecat defel de atâtea sarcasme și groase ironii ale celor care ți-au însoțit primele urcușuri pe panta unei arte ingrate și originale, nevindecat și neînțelepțit de vârstă, părăsirea de prieteni, vitregia străinătății sau singurătatea care te-a urmat fidelă și tenace ca o a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pentru încă tânărul ce visase un succes public, iute, dacă se putea, care să-i confirme, în sfârșit, lupta de ani cu propriile sale stângăcii stilistice, dar și cu scepticismul general ce-l înconjura, mai ales în sudul țării, unde sarcasmul e facil și inventiv și unde lumea nu are răbdare cu acele spirite ce se formează cu greu, apte de „ambiții” care întrec orizontul de așteptare al criticii și al opiniei publice. Am zis - „se termină”?... Oare sunt azi convins
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trebuiau să ție seama și rușii, și americanii. Și, lucrul probabil cel mai dificil de „înțeles”, „pasivitatea” a ceea ce numim azi societatea civilă, dar și a multora dintre vârfuri, politice, economice, administrative, culturale care, „în particular”, nu cruțau criticile și sarcasmele la adresa „nebunului” și a soției sale”, dar nu au fost capabili, cu adevărat, de o minimă coeziune și organizare a rezistenței, a împotrivirii, trebuind să aștepte izbăvitoarea pentru toți cădere a zidului de la Berlin, din noiembrie ’89! Încerc, deci, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de nouă reprezentare în numele tuturor celor care, la un moment dat, sunt nemulțumiți de starea de fapt, de strategia puterii. Nu, la noi nu se „dau demisii”, la noi se „protestează” prin colțuri, se fac bancuri corosive, „geniale”, la noi sarcasmul atinge cote inimaginabile, iar Caragiale - nota bene, nu „cel mare” din nuvele și teatru, ci cel din schițe! - devine port-vocea tuturor celor care „știu-ei-ce-știu!”, adulți, de fapt inapți de a intra în psihologia unui adult, cel ce-și asumă faptele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
operă, pentru creația monumentală, capabilă de a oferi nu numai stări, fapte și personaje memorabile, dar și o viziune! Iar în falsa opoziție care se face încă în mediile noastre literare între „cantitate și calitate”, eu, riscând nu puțin ieftine sarcasme, aleg cu încăpățânare „cantitatea”, ca și divinul nostru Heliade! Puțini colegi știu, mai ales dintre cei tineri, fermecați de schițele lui Caragiale și de romanele scurte care se publică azi, la noi și în Europa, de altfel nu puține, nuvele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
iar eu îi consider pe cei doi citați mai sus ca adevărații piloni, profeți și, într-un fel, chiar martiri ai culturii și gândirii moderne. Și, după cum se știe, o fac din adolescență și post-adolescență, neezitând în fața multor ironii și sarcasme, venite mai ales din partea ignarilor sau din partea celor afundați într-un tradiționalism cultural „patriotic”, cărora un Nietzsche, Rilke sau Dostoievski, un C.G. Jung sau D.H. Lawrence, un Marcel Proust sau Thomas Mann li se părea „străin” de „fibra noastră națională
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de neînțelegere pe care mi le-au provocat acei șerpi ai oricăror adversități cu care „lumea” întâmpină pe cei curajoși! Pe cei ce cred, în ciuda tuturor riscurilor - ba și îmbătați de ele! -, cele ale sărăciei, ridicolului, calomniei directe sau abile, sarcasmului și ironiei „elegante”, strigătelor apocaliptice despre sfârșitul artei care au luat locul, harnice, celor care, cu un secol în urmă, afirmau perfecta ei inutilitate socială! Sunt pentru că am avut norocul să-mi împlinesc, cât de cât, opera, norocul unei longevități
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de violoncel sunt imediat urmate, după cum se vede, de rânjetul naturalist și anticlerical. Ce-ar fi zis el oare astăzi, la vederea acestui parc spiritual, cu indicatoarele, aglomerările și parcările sale? Afectarea bigotă l-a găsit întotdeauna ofensiv, pus pe sarcasme și pe ironii. Părintele lui Homais merge până la a firitisi voltairianismul anusului său care sloboade un mic salut sonor la trecerea pe poarta Jaffa și la intrarea călare în Orașul Sfânt. 1850: patriarhia latină este restabilită, consulatele europene se instalează
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Komartin, George Vulturescu, Vasile Dan. Tuturor le transmit și acum gratitudinea mea. Al. Cistelecan spune că ești bacovian. Îl crezi? Să îl credem? Îl cred pe Cis. Subietul liric bacovian e cu totul depotențat. În poemele mele se simte și sarcasmul și revolta. Bacovia a abandonat cu totul. Nu se opune. E livrat cu totul unei identități ce acceptă fără nici o ripostă. În imaginarul meu există nuclee ce nu acceptă chiar totul. Sunt vii și dor. Pe Bacovia nu-l doare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu acel alter ego neliniștitor, obsedant, întruchipat simbolic de „trista vietate“, câinele Degringo. Urmează poeziile din Nevoia de cercuri (1966), mai lirice decât... Aventurile lirice. Ele captează ecouri din spațiile intimității, ale erosului, cultivă tonul elegiac. Dar nu exclud nici sarcasmele, umorile negre, exasperările, furiile, pendularea între râs și plâns, în vechiul spirit din Aritmetică sau din Libertatea..., volume de altfel încorporate în Nevoia de cercuri. Acum poetul își reprezintă un „personaj“, o proiecție a ideii sale despre condiția umană. Acest
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
formele prieteniei. Paul Georgescu nu arbora aere profesorale sau de șef de grupare, era familiar și co loc vial, admitea să fie contrazis, replicând însă șfichiuitor, ce-i drept, în termeni a căror causticitate câteodată rănea. Reputat pentru maliția, pentru sarcasmele sale, pentru plăcerea de-a inventa, atât amicilor, cât și inamicilor, porecle stârnitoare de râs, care făceau ocolul lumii literare, rău de gură, deschis cu be nigne voluptăți, în fond, zvonisticii cancaniere, colportate telefonic pentru că era sedentar de nevoie, Paul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fundamental, îndurerarea în fața distrugerii lumii vechi țărănești, proces care îi apare, ca și lui Marin Preda, drept fără întoarcere. De aici disperarea, revoltele, sfâșierile. Orașul, în schimb, va cons titui, în reprezentările sale apăsat maniheiste, o țintă a imprecațiilor, a sarcasmelor, văzut ca un sediu al răului agresor și al imposturii, al poleielilor coclite: Invizibile porți de orient în amurgul călit coclit-poleit distanța dus-întors în melancolie Urbe inspiratoare! Norocul nostru să ne naștem aici să fim cetățenii prafului-pulberei să nu zicem
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
este astfel pentru că în luptele în care se angajează nu cred vreodată să se fi jucat. Nu spun că nu pune și umor în polemicile sale, deși umorul presupune bunăvoință și mai potrivit este să spunem că el pune causticitate, sarcasm, dar fapt este că, deschizând o dispută, el țintește totdeauna organele vitale ale adversarului, îi caută inima, ce mai încoace și-ncolo, neurmărind niciodată mai puțin decât răpunerea lui. Răpunere intelectuală, de bună seamă, dar câți suportă bărbătește, loial, realitatea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
editorul situându-se "cu probitate profesională în tabăra adversă celor care îl consideră pe Maiorescu drept păianjenul infam care a orchestrat cabala care ar fi făcut din poet "cel dintâi deținut politic român"" criticul atrăgând atenția, cu ironie și chiar sarcasm că, la drept vorbind, primul deținut politic, cu adevărat, a fost "Petrache Cercel (care, de fapt, nu e totuna cu Petrache de la Maglavit), urmat de beizadeaua Dimitrache, căruia îi mai zicea și Cantemir, urmat și el de ș.c.l.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
apărută în 1900 și semnată de scriitoarea suedeză ELLEN KEY (1849-1926). Crescută ea însăși după principiile pedagogiei din Émile, această entuziastă și curajoasă luptătoare pentru drepturile femeii a preluat de la J.-J. Rousseau nu numai ideile pedagogice fundamentale, ci și sarcasmul cu care critica vechea educație, căldura cu care apăra copilul, ca și verva cu care își susținea propriile idei. Secolul copilului nu este o carte care să conțină idei cu totul noi; nu este nici o operă de erudiție. Cu toate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cu lunile și lă sând să-i cadă pe umeri o ploaie de mătreață, bătătorită una cu postavul, purta o sabie de uriaș la coapsă, ca smulsă dintr-o veche panoplie sau dintr-un muzeu militar. Înțelept, cu umor și sarcasm - și neprimenit ca un Socra te -, nu-i scăpa nimic ochiului său ager, Întrebător, nici minții lui proaspete, aplicată realităților, neîmpiedicată de formule și capabilă de reacțiuni prompte și firești, ritos afumate și fără con veniențe În fața lenei de a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Acest „spirit“ este de găsit În apariția neașteptată a cerbului: „Mergeam Încet, ca să nu tulburăm pacea sanctuarului sălbatic cu care acum ne reuneam.“ CÎnd notează „Amîndoi așteptam duminica [și grătarul] cu un fel de devoțiune religioasă“, Che nu scrie cu sarcasmul pe care Îl dedică de obicei subiectelor religioase. Astfel, fără să fie credincioși, ei simțeau totuși prezența metaforică a unui „sanctuar“ În natură, acolo unde se aflau În apropierea „spiritului“ său - aducîndu-ne imediat În minte imaginile similare din liber-cugetătorul Martí
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
timp și consilier de afaceri. Cum s-ar putea împăca spiritual practice al unui om de afaceri cu pasiunea pentru arta plastică altfel decât manifestând un dezvoltat simț al umorului. La Mihai Dascălu este vorba însă de ceva mai mult - sarcasmul dovedit în abordarea diverselor teme surprinde lumea înconjurătoare și în latura sa grotescă, hilară. Același Mihai Dascălu vine apoi să-și salveze personajele încadrându-le într-un univers al candorii, un fel de Eden pe care autorul l-ar dori
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
să pătrundă În măruntaiele celui ce-o iritase, În timp ce acesta dormea. Eresichton sfîrși prin a se devora pe el Însuși. Dar de ce l-am Învinui pe Narcis de frivolitate? În fond, ce-i reproșează lui Schopenhauer cei care subliniază cu sarcasm inconformitatea vieții sale față de ideile pe care le-a profesat: filosofia sau viața? Păcatele celei de a doua stau În faptul că nu s-a sinucis? A repeta un adevăr nu Înseamnă nimic dacă nu voi Începe să-l aplic
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
în scrisoare? spun. — Era... foarte confuz, zice ea. Bătea câmpii. N-am înțeles nimic. Pare să aibă un fel de... Face un gest regal. — Cădere nervoasă? Da, e-adevărat. — De ce? — Tu de ce crezi? îi răspund, fără să-mi pot reprima sarcasmul din glas. — Muncește foarte mult, spune Elinor. Poate prea mult. — Nu e vorba de cât muncește! zic, fără să mă pot opri. E vorba de tine! — De mine? Se încruntă. Da, de tine! De felul în care te-ai purtat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pentru descoperirea adaosului”. Comunitatea sătească ceruse Încă din 1839 Guberniului Transilvaniei expulzarea evreilor locali. Faptul că cererea sătenilor nu a fost Îndeplinită i-a făcut să recurgă la acest tip de acuzații. O publicație clujeană din epocă a comentat cu sarcasm incidentul : „Cei din Geoagiul de Sus poate nu ar trebui să caute În vitriol și altele asemenea cauza caracterului dăunător al rachiului, ci ar putea s-o afle În uzul nemăsurat al acestei băuturi”. La rândul ei, comunitatea orășenească din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
47)"/>. La Începutul secolului XX, Nicolae Iorga remarca și el tendința evreilor din Bucovina de a monopoliza transportul cu căruța și birja al mărfurilor și oamenilor : „Birjarul e, neapărat, evreu”, conchidea el <endnote id="(428, p. 10)"/>. Iorga scria cu sarcasm despre „fiacări” (de la germ. Fiaker = „birjar”) <endnote id="(vezi 645)"/> și despre „harabagii cu perciuni”, care transportă „greutăți mari de mărfuri cu câte o gloabă-două”, și despre „evrei habotnici cu peisăh [= perciuni rituali] și caftan de «pielea dracului», cari țin
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]