1,422 matches
-
Tiresias însuși. Patronul arăta atât de apetisant cu șorțul lui alb, că Alan îl catalogase imediat în mintea sa drept candidatul ideal pentru o operație de liposucție toracică. Numai că mâncarea era neașteptat de bună. Și Alan, și Krishna comandaseră sarmale în foi de viță, lângă care goliseră două sticle excelente de retsina aromat cu lămâie. Refuzaseră kebabul special al lui Tiresias, despre care li se spusese că „partea de sus e pentru bărbați, cea de jos pentru femei și totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lent, neobservat. Existența, cu toate ale ei, e trecătoare, Peste un timp ce început și nici sfârșit nu are. Șuetă literar-bahică Un vin bun și-o poezie Provoacă euforie Dacă vinu-i abundent Și poetul cu... talent. Simfonie de Ajun Parfumul sarmalelor se-mbină magistral Cu al altor bucate gătite tradițional. Alcătuind o simfonie a aromelor, în bloc, Ce-ți agresează sucul gastric, ca un șoc. Rotunjiri O practică a vânzătorilor, în ultimii ani, Este lipsa la cântar și „ciupitul” la bani
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
a folosit doar ca știre de presă pentru o zi, însă majoritatea românilor, credincioși convinși întru Hristos, au petrecut așa cum se cuvine, începând cu pomana porcului și sfârșind mai puțin ortodox, la spital pentru a fi dezintoxicați, de abuz de sarmale, piftie și trăscău. Așa se întâmplă an de an, când se sărbătorește ziua de naștere, a imensului lăboi, dat peste ochi lumii neevreiești de către războinicul și genialul popor iudeu și care, ca orice acțiune care se respectă, a trebuit să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a lumii de pe atunci, când au observat că noua doctrină religioasă, li se potrivește ca o mănușă pentru a încăleca definitiv poporul truditor, având acum cu ce să-l prostească la nesfârșit. Pe anul acesta, pomana porcului s-a dus, sarmalele au fost terminate, vinul băut, Salvarea, sunată. La ce vă mai așteptați? La mulți ani și cât mai multe pomeni ale porcului... Poiana luminoasă Într-un luminiș mirific, din pădurea magică Iasnaia Poliana (Poiana Luminoasă), sub o moviliță de pământ
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fost foarte ocupată cu pregătirile pentru Crăciun și abia aștepta să sosească George în vacanța de iarnă. A făcut curățenie generală ajutată de tatăl ei iar de Ignat au sacrificat porcul și au pregătit împreună cârnații, caltaboșii, toba. Urmau; piftia, sarmalele și cozonacii. Frusina și Gheorghe erau la bucătărie. Tatăl ei tocase carnea pentru sarmale și ea pregătea foile de varză pentru a înfășura carnea. Cineva a bătut la ușă și când a întrebat cine este, George a zis: - Primiți cu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
vacanța de iarnă. A făcut curățenie generală ajutată de tatăl ei iar de Ignat au sacrificat porcul și au pregătit împreună cârnații, caltaboșii, toba. Urmau; piftia, sarmalele și cozonacii. Frusina și Gheorghe erau la bucătărie. Tatăl ei tocase carnea pentru sarmale și ea pregătea foile de varză pentru a înfășura carnea. Cineva a bătut la ușă și când a întrebat cine este, George a zis: - Primiți cu Moș Ajunul ? Frusina i-a recunoscut vocea, a lăsat totul baltă și s-a
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
de vorbă. Frusina, tată, adu și pentru Petre o farfurie cu mâncare. Ea puse în fața lui o farfurie de ciorbă cu perișoare. O pregătise pe lângă preparatele din carnea de porc pentru masa de Crăciun. Încă mai era caldă. Sătui de sarmale, au preferat să mănânce o ciorbă acrită cu borș de casă pe care Gheorghe îl făcea cu multă dibăcie, din tărâțe de grâu și pregătiseră o friptură de pasăre cu piure de carofi și murături, o masă mai ușoară pentru
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
-un căruțaș venit cu treburi în reședința de raion. Spre surpriza sa, în casă îl găsi pe Grigore Gospodin, picat într-o vizită la care se aștepta de-abia pe la primăvară. Socrul său isprăvise tocmai de ospătat o strachină cu sarmale și mântuise aproape o mămăligă întreagă, iar acum golea o stacană cu vin roșu și stătea la taifas cu Mariana. După chelia transpirată și după chipu-i roșu și zâmbitor, se vedea că se simte foarte bine. Hai să trăiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
21. Orice gest, cât de mărunt, capătă În aerul Înghețat al serii ceva din măreția misterioasă a nașterii Domnului. Doamna Moduna izbucni În plâns. Niciodată până acum soțul ei nu găsise cuvinte de laudă pentru Mântuitor, deși bradul, colindele și sarmalele n-au lipsit de la nici un Crăciun. Mai bine mai târziu decât niciodată, Își spuse ea, ștergându-și pe furiș câteva lacrimi. Terminase de tăiat cozonacul cu stafide dar rămase În picioare lângă soba Înaltă de teracotă, mai aproape astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îți spun egyböl că nu mă duc. Nici eu, interveni Zegrea. Aștept telefon de la fiică-mea. Mă sună să Îmi spună la mulți ani. Poate ne sună și Cain... Parcă la ei e altfel, zise Horacsek. Fără cârnaț afumat, hrean, sarmale. Ce contează, o urare poți face, zise Gheretă. Regreta deja că ar putea rata prima sa convorbire cu străinătatea. Pe de altă parte, dacă rămân acasă, Zorela nu avea cum să-și vândă blana de nutrie. Se cam Îngrășase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Gheretă, incapabil să mai facă vreo mișcare. Și poate că ar fi rămas pe loc nemișcat dacă nu i-ar fi venit În ajutor gagica lu' dom' profesor care Îl scăpă de pălărie. La timp ca să vadă că mirosul de sarmale care Îi ajunsese la nas, venea chiar de la sarmale. De servirea lor se ocupa un domn chelner În persoană. Era Într-adevăr un revelion select! Lui Gheretă Îi plăceau sarmalele! Îl făceau mai bun parcă, mai blând, mai Îngăduitor. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că ar fi rămas pe loc nemișcat dacă nu i-ar fi venit În ajutor gagica lu' dom' profesor care Îl scăpă de pălărie. La timp ca să vadă că mirosul de sarmale care Îi ajunsese la nas, venea chiar de la sarmale. De servirea lor se ocupa un domn chelner În persoană. Era Într-adevăr un revelion select! Lui Gheretă Îi plăceau sarmalele! Îl făceau mai bun parcă, mai blând, mai Îngăduitor. Parcă aș lua napoton, Își zicea el În aceste momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scăpă de pălărie. La timp ca să vadă că mirosul de sarmale care Îi ajunsese la nas, venea chiar de la sarmale. De servirea lor se ocupa un domn chelner În persoană. Era Într-adevăr un revelion select! Lui Gheretă Îi plăceau sarmalele! Îl făceau mai bun parcă, mai blând, mai Îngăduitor. Parcă aș lua napoton, Își zicea el În aceste momente fericite de Împăcare cu lumea sau o cană de ceai cu bromură cum doar În armată a avut norocul să deguste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu lumea sau o cană de ceai cu bromură cum doar În armată a avut norocul să deguste În fiecare seară. Altfel s-ar fi Împușcat Între ei, soldați, gradați și ofițeri, deopotrivă, ca la Revoluție. De nervi! Când mănânci sarmale te gândești doar la foile de varză, la amestecul de cărnuri tocate, cu orez, la afumătura de porc și la crenguțele de cimbru. Lumea toată se reduce atunci la aceste câteva lucruri simple care te fac să regreți că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doar la foile de varză, la amestecul de cărnuri tocate, cu orez, la afumătura de porc și la crenguțele de cimbru. Lumea toată se reduce atunci la aceste câteva lucruri simple care te fac să regreți că ești muritor, În timp ce sarmalele sunt veșnice. Cred că drumul spre rai e pavat cu sarmale, Își zise Gheretă, Într-unul din puținele sale momente de mare inspirație. Ar fi putut spune și divină, dar el știa prea bine că era doar un biet poștaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
orez, la afumătura de porc și la crenguțele de cimbru. Lumea toată se reduce atunci la aceste câteva lucruri simple care te fac să regreți că ești muritor, În timp ce sarmalele sunt veșnice. Cred că drumul spre rai e pavat cu sarmale, Își zise Gheretă, Într-unul din puținele sale momente de mare inspirație. Ar fi putut spune și divină, dar el știa prea bine că era doar un biet poștaș și nu un mare poet. Dacă ar fi fost un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Interne, sau proteguite de echipele supranumite popular "Capra cu trei iezi", alcătuite din 16 DANIEL BĂNULESCU Daniel Bănulescu CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cu o postfață de DAN-SILVIU BOERESCU - Iubim tocăniță?... Îl giugiulim pe stomac?... Le înfăptuim pe sarmale?... Pentru ca tot el, modificîndu-și huzurul și plutind acum într-o rână pe deasupra streașinilor, coșurilor de zidărie, uscătoriilor de blocuri, bălăriilor de antene, miorlăiturilor de mârtani, canioanelor bulevardelor, scânteierilor de trolee, miresmelor de salcâmi, uguitului de guguștiuci, hergheliilor de castani și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bă, potolit că nu pun eu gura pe eugeniile tale... Bă, dacă mi-ai șifonat catifeaua, să știi că înțep la tine până începe burta a-ți emite bulion... Nu din dușmănie. Ca să aibe mă-ta să presare mirodenie peste sarmale! - ...Uite! îi arătă înfuriat deșiratul, după ce-i descolăci cracul și i-l trânti pe pojghița de pietriș. - Ce e, bă?... Unde, bă? se izmeni ălălalt - cu un braț susținându- și încă, pe capul târât prin glod, clopul - în realitate însă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
minuscule de porumb și pavată în pietre de râu. Genel deschise portiera taman în vecinătatea unui moșulache ferchezuit, imobil, cu mustățile răsucite în formă de gondolă, la vestă cu ceasornic cu lănțug de tinichea, scos santinelă, lângă o oală de sarmale, plină cu cornete de semințe de dovleac. - Mușchiulosule, băgă clanța Țaca, găsesc eu la numărul 244 pe... numita...? (Și chiombindu-se în bilet) Pe numita Maria O. ...nu ...Maria C. Nicolici? - O găsești unde vrea ea, articulă centenarul cu greutate. - Dacă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
al Ulpiului Galopenția", dar devenise circumspect, inhala, prin porii spinării, tot mai serioase cantități de ciment, mai ofta... Într-o noapte, după ce caravana știrilor proaspete se îndepărtase, prelingîndu-se spre Cișmigiu, ducîndu-se glonț către grădinile deschise până-n zori "La Micul și Sarmaua", "Guguștiuc", "Car cu fîn" și "Poponax", Gărgăriță spărsese tăcerea țesută din greu în cele câteva săptămâni și cugetă aproape prostește: - Grele păcate ți-ai mai luat și tu pe inimă, frate Ulpiule!... Mult mai târziu, pe la orele două din noapte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
soldaților culcat și toți, bineînțeles, te-au ascultat. Am auzit c-o să-ți dea voie în vacanța de iarnă și tu o să-ți înhami două-trei muște la suflet ca să te aducă direct la noi în bucătărie unde va mirosi a sarmale și cârnați. * Ce bine e în poze, lângă tine! Eu m-aș veseli și n-aș mai pleca dacă nu mi-ai ține tu în poza aia după umăr. Mi-am tatuat pe umeri epoleții tăi de colonel, mi-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cât de neînsemnat lucru, doar să-i vină în față din acel timp în care nu vedea nimic. Continuam să o privesc, nepăsându-mi că fata firavă cu ochelari se aplecase peste umărul meu și îmi împingea o farfurie cu sarmale sub nas. — Te doream, continuam să-i spun în gând, și-mi era de-ajuns dorința aceea din mine. Îmi era de-ajuns să te văd prin fața căminului, să stau uneori lângă tine sau în spatele tău, seara, la televizorul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aminte de mine? — Eram mai slab pe atunci. Aveam și mustăcioară. Una mică, așa - mi-am trecut degetul pe sub nas, marcând locul unde, cândva, mijise o umbră de mustață. S-a întors spre masă. S-a aplecat asupra farfuriei cu sarmale și a înfipt furculița într-una. — Ia, până nu se răcesc. Sunt tare bune. — Mai bine făceau niște raci, m-am pomenit bodogănind. Îți plac racii? s-a prefăcut ea interesată. Și mie. Când eram copilă, mergeam la noi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la Botoșani, se povesteau astfel de lucruri de-ale evreilor. Erau un fel de istorioare pe care ni le spuneam noi, copiii, între noi. — Nu, nu sunt evreu. Dar tot de pe la Botoșani le știu, am zâmbit, arătându-i farfuria cu sarmalele aburinde. Da, a râs ea, sarmalele Veturiei. Dar să știi, racii cu scordolea nu merg decât c-o mămăligă d-aia din mălai de moară cu valț, nu din ăsta de ne-a dat Veturia. Am lăsat sarmalele, apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lucruri de-ale evreilor. Erau un fel de istorioare pe care ni le spuneam noi, copiii, între noi. — Nu, nu sunt evreu. Dar tot de pe la Botoșani le știu, am zâmbit, arătându-i farfuria cu sarmalele aburinde. Da, a râs ea, sarmalele Veturiei. Dar să știi, racii cu scordolea nu merg decât c-o mămăligă d-aia din mălai de moară cu valț, nu din ăsta de ne-a dat Veturia. Am lăsat sarmalele, apoi am ieșit pe balcon. M-am strecurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]