2,312 matches
-
de retori sunt presărate cu parodierea unor autori satirici, cu referire și la conținutul ulterior al istorisirii. Dovedindu-și necunoașterea și invocându-l pe cel dintâi autor satiric din literatura latină, Lucilius, retorul Agamemnon "comite" de fapt o parodie a satirei lui Persius 164, poet satiric contemporan cu Petronius, privitoare la gloria eternă obținută prin artă. Versurile următoare descriu, de fapt, intențiile operei din acest moment încolo, parodiind și tipul uneori rezumativ de prezentare a episoadelor anterioare din versurile unor epopei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
romanului. Alegerea lui Petronius de a parodia acest gen de "literatură", ulterior asumat cu insistență exclusiv de sfera filozofiei, demonstrează aplecarea sa către fenomenul inovației pe baza formelor vechi: Satyricon-ul se naște îmbinând parodia romanului de dragoste în general, a satirei menippee și parodia dialogurilor socratice de asemenea în general (un posibil, dar nu obligatoriu model putând fi Banchetul). În parodia dialogurilor socratice suntem introduși de procedeul tematizării naratorului, de astă dată în postura unui Narcis obsedat de propria-i ținută
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sexuală ("Ne-am îmbrăcat prin urmare cu grijă, uitând de toate nenorocirile", " Între timp, așa îmbrăcați cum eram") și îl determină să fie atent la cele mai mici detalii ale celorlalte personaje, doar că acestea nu mai sunt, ca în satiră, comportamentale, ci vestimentare ("deodată am zărit un bătrân chel, îmbrăcat cu o tunică roșcată, jucându-se cu mingea printre băieți pletoși", "în vreme ce admiram aceste rafinamente"165). De fapt, perspectiva asupra descrierilor pare ea însăși malițios efeminată, într-atât de iscoditoare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
capilară: "Ia seama, moartea vine cu pași grăbiți spre tine/ Din capul tău o parte a și pierit acum" (Satyricon, CIX). Lăsând la o parte sfera subiectului, să recunoaștem că și realizarea structural-stilistică a Satyriconului urmează îndeaproape canonul parodiei. Mărcile satirei menippee supraviețuiesc aici, orice lectură fiind nevoită să dea întâietate amalgamului de "stiluri, parodii, observație realistă a fenomenelor sociale, ironie și comic gros, limbă care să mimeze vorbirea curentă, proverbe" menționat de Eugen Cizek. Neta separație a întregului în două
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ironie și comic gros, limbă care să mimeze vorbirea curentă, proverbe" menționat de Eugen Cizek. Neta separație a întregului în două mari unități, ospățul lui Trimalchio și peripețiile cuplului Encolpius-Giton, dovedește, în plus, tendința lui Petronius de a parodia însăși satira menippee ca întreg. Aceasta nu cunoscuse, cel puțin ca în exemplul discutat și de noi (pe care Petronius se crede că îl știa, întrucât producția sa literară apare la câțiva ani după redactarea și punerea în circulație a opusculului senecan
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
numitele épîtres farcies, în care epistolele apostolilor (citite în timpul liturghiei) sunt modificate doar prin introducerea timidă a unor cuvinte în franceză, păstrând o atitudine de prosternare în fața divinității 185, în Franța secolului al XIV-lea apar parodii ce includ și satira la adresa repaosului etern al divinității și a indiferenței sale față de nenorocirile bieților pământeni, realizate prin replici ironice. Cele mai populare texte în care își face simțită prezența parodia mixtă, având ca țintă Biblia și realizându-se, lingvistic, prin luarea în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dogmatismul religios. Originale fenomene ale literaturii medievale rezultă din parodierea Sfintei Scripturi și a Sfinților Părinți, ale căror texte erau foarte bine cunoscute de oamenii cu educație. Și, dacă hibridul parodic medieval, situat la jumătatea drumului dintre parodia sacră și satira parodică, se folosea de astfel de teme, trebuie amintit că nu întotdeauna o făcea pentru a-și nega modelul. În cazul oamenilor simpli, avea chiar un rol mnemotehnic, urmărind să le reamintească, o dată încheiat festivismul carnavalesc, necesara întoarcere la "cele
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cu sens modificat a vieții reale, operele parodice la care face referire Bahtin ajung la instituirea unui nou tip de limbaj, care-și conține propriul cod. Dacă în parodia antică dominante sunt paradoxurile și inversiunile (situaționale, spațiale de pildă, în satira menippee, Olimpul e înlocuit cu Infernul, iar în roman spațiile predilecte sunt tavernele, hanurile etc.), în Renaștere o țintă predilectă a parodiștilor este stilul macaronic, luat în derâdere, printre alții, de Rabelais. Diferențe uriașe pot fi constatate între "preistoria" parodiei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Rabelais îndoindu-se de autenticitatea textului. De astă dată, motivul călătoriei pe mare se îmbină cu alegoria satirică, Pantagruel, însoțit de Panurge și de tot grupul descinzând în câteva "insule alegorice", precum cele traduse la noi drept "Ostrovul clopotelor" (amplă satiră a Bisericii catolice) sau "Ostrovul cotoilor îmblăniți" (satiră a lumii judecătorești). Oricum, din narațiunea populară, de altfel lipsită de pretenții valorice și destinată exclusiv amuzamentului, în Gargantua și Pantagruel nu s-au păstrat decât unele personaje, câteva episoade ("isprăvile iepei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dată, motivul călătoriei pe mare se îmbină cu alegoria satirică, Pantagruel, însoțit de Panurge și de tot grupul descinzând în câteva "insule alegorice", precum cele traduse la noi drept "Ostrovul clopotelor" (amplă satiră a Bisericii catolice) sau "Ostrovul cotoilor îmblăniți" (satiră a lumii judecătorești). Oricum, din narațiunea populară, de altfel lipsită de pretenții valorice și destinată exclusiv amuzamentului, în Gargantua și Pantagruel nu s-au păstrat decât unele personaje, câteva episoade ("isprăvile iepei uriașe a eroului de-a lungul pădurilor din
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a ținut și de ideea de parodie, anticipând procedeul tematizării naratorului pe care François Rabelais îl folosește până la epuizare. Construind un alter-ego printr-o anagramă, romancierul și-a asumat și denunțat gustul pentru ludic, apoi a urmărit să dezvelească gravitatea satirei printr-un umor care se adresează, în egală măsură, oricărei vârste și oricărei categorii umane, dovedindu-se cu atât mai hâtru cu cât realiza că nu toate îl vor percepe la fel. Tipul de narator auctorial care se ascunde și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Cât privește educația ce li se va acorda, în fiecare carte în parte fiecăruia dintre cele două personaje mai sus-menționate, ea se transformă în motivația preferată de autor pentru a satiriza tagma acelor superficiali magiștri deghizați în profesori atoateștiutori. Dar satira nu ar fi completă fără numeroasele parodii ce o compun. O parodie a silogismului se găsește în capitolul X din Cartea întâi, "Despre ceea ce arată culorile alb și albastru": "De pildă: cinstea și păcatul sunt potrivnice prin firea lor; tot
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
imitat de Rabelais, numai că autorul francez a transpus discursurile de tip macaronic din versuri în proză, într-o franceză accesibilă astăzi doar erudiților, dar deosebit de îndrăgită la vremea ei, întrucât, prin coborârea parodiei la nivel lingvistic, reușea și o satiră fără precedent, urmărind demascarea claselor așa-zis erudite cărora li se atribuie un limbaj încărcat de barbarisme, neglijent, încălcând topica și, în general, imposibil de corectat. Zoe Dumitrescu- Bușulenga descoperea o mostră în capitolul al XIX-lea din Cartea întâi
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pentru a-și schița propriile idei cu privire la parodie și la alte tipuri de literatură imitativă, precum pastișa. Imaginarul swiftian se organizează sub forma adresării directe a librarului către cititor, urmată de o Predoslovie a autorului, mai exact o apologie a satirei, și, în fine, Istorisirea amănunțită și adevărată etc. Această din urmă parte și cea mai întinsă a lucrării este, la rându-i, o parodie a temei războiului de tradiție epopeică, pe "fatala câmpie de bătaie din biblioteca Saint James" înfruntându
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se dezvoltă exclusiv pe un tipar livresc, aparținând unei/ unor opere suficient de cunoscute și chiar asimilate de public încât să fie ușor recognoscibile. Desigur, nu trebuie îndepărtată nici posibilitatea ca operele astfel rezultate să dezvolte sensuri apropiate ironiei ori satirei ("niscaiva vână groasă de satiră și gâlcevi, foarte asemănătoare prin natură și substanță cu veninul păianjenului") sau să se folosească de umor pentru a atinge o dezvoltare stilistică de excepție. Ea rămâne totuși la îndemâna autorului, discursul desfășurându-se adesea sub
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
tipar livresc, aparținând unei/ unor opere suficient de cunoscute și chiar asimilate de public încât să fie ușor recognoscibile. Desigur, nu trebuie îndepărtată nici posibilitatea ca operele astfel rezultate să dezvolte sensuri apropiate ironiei ori satirei ("niscaiva vână groasă de satiră și gâlcevi, foarte asemănătoare prin natură și substanță cu veninul păianjenului") sau să se folosească de umor pentru a atinge o dezvoltare stilistică de excepție. Ea rămâne totuși la îndemâna autorului, discursul desfășurându-se adesea sub forma unei erudite polemici. "Cărțile
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
-le cu noi semnificații pe structura veche, schematizată. Acest lucru s-ar realiza doar după o selecționare prealabilă acerbă, parodistul fiind obligat să-și atingă "scopul" pe care și-l propune în funcție de materialul existent în textul de pornire. Cu privire la incidența satirei în modul parodic, Du Marsais nu face prea multe precizări. În schimb îi atrag atenția umorul, tratarea mai puțin serioasă a unor subiecte nobile. Dintr-o parodie scrisă conform tuturor regulilor retoricii nu trebuie, așadar, să lipsească diferența, explicabilă tocmai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Cotadi și Dragomir, Plecarea în străinătate, Algazi și Grummer, postuma Fuchsiadă, cît și "fabula" Cronicari se supun unei "legi" care a devenit principiu de construcție la toate nivelurile textului: parodia. Opera lui nu este explicit acuzatoare, deși nu evită nici satira ori cinismul, când necesitățile stilistice o cer. Ci polemică, incluzând, tematic, recontextualizarea operelor din trecut, cu toate trăsăturile unei nostalgii, ușor ironice ce-i drept, care ne îndreptățește să facem chemin retour către lecturile mai vechi, pentru a le expune
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
au dat naștere operelor literare canonice) parodic. Postmodernismul preferă parodia, dar nu pentru că ar fi lipsită de profunzime (căci realizarea unei parodii viabile nici nu stă la îndemâna oricui), ci pentru că este unicul mod cu adevărat onest, adaugându-și ironia sau chiar satira, prin care un autor se mai poate raporta la trecut, înțeles și ca istorie livrescă. În fapt, trecutul ca referent nu este pus între paranteze sau eludat, ci reintegrat în noul sistem valoric: este încorporat și modificat, capătă o existență
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lui Radu Sergiu Ruba, traducătorul cărții lui Tournier în limba română), strategic intitulată Serious Reflections during the Life of Robinson Crusoe... În cazul operei lui Tournier, parodia nu se explică nici prin înglobarea ironiei, nici prin folosirea umorului sau a satirei. Romancierul francez, postmodern cel puțin ca încadrare temporală, se rezumă pur și simplu să combine subiectul livresc preluat de la Daniel Defoe cu inovațiile specifice formației proprii și problematizărilor epocii sale, inovații întotdeauna realizate printr-o opoziție fățisă față de modelul amintit
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și simplu un text, glosând pe marginea unui subiect arhicunoscut, un romancier redistribuie scrierea originară sub forma unor nuclee fie imitative, fie aluzive, folosește citarea exactă sau pastișează. Modelele parodiei variază, alegându-se în general fie forme codificate (mitul, epopeea, satira menippee, poemele epice medievale), fie anumite opere (Tournier), stiluri (Rabelais) sau convenții literare (Cervantes). La rândul lor, acestea din urmă se încadrează în canonul literar universal, fac parte din așa-numitele "scrieri exemplare" sau au primit un statut moderat, asemănător
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
1999. Urmuz, Pagini bizare, Editura Cartier, Chișinău, 1999. Viața lui Lazarillo de Tormes, traducere de Irina Ilegitim, Editura Evenimentul, Iași, 2000. Studii, articole, eseuri Constantinescu, Viorica S., "Timpul parodiei", în Cultura poetică, Editura Junimea, Iași, 1999. Dane, Joseph, "Parody and Satire: A Theoretical Model", în Genre, nr. 13/ 1980. Vianu, Tudor, "Antichitatea și Renașterea", în Studii de literatură universală și comparată, Editura Academiei, București, 1963. Vianu, Tudor, "Transmiciunea culturii antice", în Studii de literatură universală și comparată, Editura Academiei, București, 1963
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
l'art de la parodie qui l'avaient définie comme un simple geste comique mineur. Les applications ont en vue l'analyse de certains textes de nos jours extrêment difficils à interpréter, en suivant la manière dont la parodie transforme la satire ménippée chez Lucius Annaeus Seneca, pour qu'après l'on analyse la parodie du roman de "fragments" chez Petronius Arbiter. Puis, dans le troisième chapitre, l'auteur se réfère à ce "déchaînement" de la parodie survenue pendant la Renaissance et met
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
interacțiune în identificarea cu eroul literar", în Experiență estetică și hermeneutică literară, Editura Univers, București, 1983, p. 301. 66 Idem, p. 300. 67 Hutcheon, Linda, Poetica postmodernismului, p. 204. 68 "The textual or discursive nature of parody (as opposed to satire) is clear from the odos part of the word, meaning song. The prefix para has two meanings, only one of which is usually mentioned that of counter or against. The parody becomes an opposition or contrast between texts. (...) However, para
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
He tried first thunderbolts and then crabs, which latter were more than the mice could stand; they turned and the war ended", în Margaret A. Rose, op. cit.; pp. 12-13. 110 Apud G. Genette, op. cit., pp. 24-25 ("De même que la satire est née de la tragédie, et le mime de la comédie, ainsi la parodie est née de la rhapsodie... En effet, quand les rhapsodes interrompaient leurs récitations, des amuseurs se présentaient qui retournaient en vue de délassement de l'esprit tout ce qu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]