2,446 matches
-
așa? — Mie-mi spui? Da’ ce-a făcut, s-a sărutat franțuzește cu un urs polar? Sau poate l-o fi pupat Hitler. — E ieșit din comun, nu? Aproape ca și cum capul i-ar fi fost ars. — Acid? — Da. Illmann păru satisfăcut, ca și cum aș fi fost un elev isteț. — Foarte bine. E greu de spus ce fel de acid, dar cel mai probabil hidroclorhidric sau sulfuric. — Ca și cum cineva nu ar fi vrut să afli cine e. — Întocmai. Îți atrag atenția că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-ne și bucurându-ne extaziați de festinul pe care-l constituia pentru fiecare dintre noi trupul celuilalt. După-amiaza a alunecat leneșă În seară, cu un pui de somn și vorbe dulci, iar când ne-am ridicat din pat, cu dorința satisfăcută, am descoperit că aveam o poftă de mâncare de lup. Am scos-o În oraș, să luăm cina la Peltzer Grill și apoi să dansăm la Germania Roof, În apropiere de Hardenbergstrasse. La Roof era plin de eleganții Berlinului, mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
toți creștinii să mă închin, trec mai departe în adânca mea mâhnire, hotărât să nu fac compromisuri nici măcar cu Dumnezeu și fiara mulțumită din mine își linge bine hrănită din orgoliul meu, e felul ei preferat de mâncare, își linge satisfăcută labele și rămâne încordată le pândă, marele ospăț abia urmează! Cu pasul meu iute depășesc pâlcuri de oameni și dincolo de zgomotul lumesc al mașinilor, al vocilor, al pașilor de om aud tăcerea copleșitoare a văilor, ca o pompă ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai, cupola lui Michelangelo, totul trebuia făcut foarte repede, fiindcă se apropia vizita de lucru și casa de cultură urma să fie inaugurată, lucram zi și noapte, ce făceam însă noaptea veneau tovarășii ziua și dărâmau, muncitorii nu erau destul de satisfăcuți, intelectualii erau triști, copiii nu erau copii, ci cu totul altceva, agitație mare și când veneau în inspecție degeaba le explicai că ți se usucă peretele și n-ai timp de lozincile lor, era infernal și totuși problema era alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a imaginat trecerea dinspre alb spre roșu ca pe o degradare a albului până la tonurile roșului întunecat, viziune dusă printr-un formalism extrem la o adevărată artă, dacă ar mai fi zugrăvit în spatele palmierilor marea albastră m-aș fi arătat satisfăcut de această pădure de treisprezece palmieri, dar marea e absentă, palmierii stau ca la fotografii ambulanți de pe litoral încadrați în romburi de culoare, apoi ochii mei se opresc fascinați de strălucirea Răpirii din serai de pe peretele de deasupra canapelei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și a trimis-o în lume, îi arăt desenul făcut de mine în creion, se uită la el lung ca și cum ar vrea să vadă dacă n-am uitat ceva important, ar fi prea mult dacă aș spune că se arată satisfăcută, încuviințează cu privirea lucidă a celui mai exigent critic de artă pe care l-am avut vreodată, De răul copiilor, își amintește ea de rugămintea formulată de mine, Da! și-i vorbesc simplu despre cum am fost descântat de mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
venea din spatele ei. S-a uitat peste umăr și l-a surprins pe bărbatul cu părul răvășit oblojindu-și degetul mare. —M-ai mușcat! exclamă el. Măi, mi-a dat sângele! — Sper că ești cu antitetanosul la zi, râse asiatica satisfăcută. Trix plescăi din limbă, își dădu ochii peste cap și șopti: —ăștia doi nu se opresc niciodată. Ia un loc, îi spuse ea lui Ashling. Îl voi anunța pe Calvin că ai sosit. A dispărut printre ușile duble și Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
apreciat. Într-o tentativă de dinamism, a țâșnit din biroul lui Jack, dar mușchii picioarelor îi erau încordați și deasupra buzei avea o pată de traspirație. Sala de ședințe, toată lumea, acum! Toți cei care nu lucrau la Colleen au chicotit, satisfăcuți că ei nu erau chemați ca vitele. —Bun. Lisa trăgea de timp adresând un zâmbet înfricoșător tuturor celor prezenți. Poate că ar trebui să îmi spuneți mie și lui Jack ce ați făcut pe parcursul acestor două săptămâni. Ashling? —Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Bine că nu am planuri pentru sâmbătă seara, auzi Ashling cum ies vorbele din gura ei în mod normal tăcută. —Așa este, aprobă Lisa calmă. Bună treabă. În timp ce toată lumea ieșea din sala de ședințe, Lisa s-a întors către Jack: Satisfăcut? întrebă ea. —Ești uimitoare, spuse el sincer. Chiar uimitoare. Mulțumesc. Voi vorbi cu cei de la Londra. Cât de repede vom afla rezultatele? — Probabil nu mai devreme de săptămâna viitoare. Nu îți face griji, ai venit cu niște idei minunate. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să iasă în lume, așa încât Ashling a fost nevoită să reprezinte revista Colleen la Chanel Face of Autumn. —Și când am plecat mi-au dat o punguță de cadouri. Genial, spuse Clodagh cu gura căscată. Și, uitându-se la figura satisfăcută și zâmbitoare a lui Ashling, își dădu seama că treaba asta chiar era genială. Dar unde se duseseră toate speranțele legate de viața ei? Haide, hai să aruncăm cu niște bani, se rugă Ashling. De unde să începem? —Jigsaw. Pantalonii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu mai avea nici un motiv să mai stea într-un club ieftin. —Pa, atunci, ne vedem luni la serviciu, spuse Ashling stânjenită, nesigură de cât de prietenoasă ar trebui să fie. Lisa s-a strecurat prin mulțime cu o figură satisfăcută. Nu fusese o seară neproductivă. Faptul că îl văzuse pe Marcus Valentine o convinsese că el chiar merita efortul. Deși nu era ușor. Nu era chiar atât de volubil și în viața reală. De fapt, era chiar inteligent - și alunecos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
poșetuță roz cu maro, în forma unui cap de câine. Pe măsură ce vara avansa, Monica dezvolta un nou obicei alarmant. Stând fără vlagă pe o bancă, începea să își ciupească și să tragă de o julitură de pe mână și nu era satisfăcută până când aceasta nu începea să sângereze. Abia atunci, Ashling a început să poarte plasturi după ea. Ceva trebuia să se întâmple. Cu siguranță, cineva trebuia să observe. A început să se roage ca mama ei să înceapă să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ore de scris la raport. Am scris de mână rezumatul arestării. Lee l-a bătut la mașină și n-a mai menționat intrarea prin efracție în apartamentul lui Coleman Maynard. În timp ce lucram, Ellis Loew dădea târcoale micului nostru birou, mormăind satisfăcut. — Mișto captură. O să-l fac arșice la tribunal pentru chestia cu copiii. Am terminat cu hârțogăraia pe la ora 7. Lee făcu un semn în aer, ca și cum ar fi bifat ceva, și explică: — Mai adaugă unul pe răboj pentru Laurie Blanchard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
avea niște zgârieturi pe spate, destul de proaspete, de parcă ar fi fost biciuită. M-a luat cu furnicături, fiindcă mi-am amintit de „urmele ușoare de bici“ pe care legistul le menționase la autopsie. — Continuă, Joe, îl îndemnă Russ. Dulange rânji satisfăcut. — Apoi Dalia începe să facă pe nebuna. Mă întreabă: „Cum de ești numai caporal dacă ai atâtea medalii?“ Începe să îmi zică Matt și Gordon și începe să vorbească de copilașul nostru, deși nu ne-am pus-o decât o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Îi făcu cu ochiul și Își smuci capul În direcția toaletelor. — Habar n-am pe unde ar putea fi, domnule polițist, spuse el rar, accentuând cuvintele cu subînțeles. Termină fraza cu Încă o privire insinuantă aruncată către baie și rânji satisfăcut. Logan Încuviință din cap. — Mulțumesc, ne-ai fost de mare ajutor. Nu, nu am fost, spuse reporterul. Am fost „vag și incoerent“ ca un „boșorog senil“ ce sunt. În timp ce bărbatul se Îndrepta agale către biroul său, Logan și Watson se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
păzească uși. Și, agent, spuse Insch apropiindu-se de ea și vocea devenindu-i o șoaptă conspirativă, ați făcut o treabă polițienească excelentă astăzi: cu bonul de supermarket. O să pun o vorbă bună la dosarul tău pentru asta. Ea zâmbi satisfăcută. — Mulțumesc, domnule. Logan și inspectorul o lăsară acolo, Îndreptându-se către sala de ședințe. — De ce am avut parte tocmai de el? Întrebă Insch cocoțându-se pe o masă. Ar trebui să fiu la repetiție În 20 de minute! Oftă: acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
meargă mai departe. Steve se ridică de la masă clătinându-se, Își duse o mână la gură și o luă la goană spre toaletă. În timp ce sunetul celui care voma și Împroșca pereții vasului de toaletă răzbăteau din baie, ultimul venit rânji satisfăcut, Înșfăcă sandvișul cu șuncă abandonat de Steve pe masă și Îl Îndesă În gură. — Doamne, cât de bun e! constată el, În timp ce grăsimea Îi aluneca În jos pe bărbie. — Ești un nemernic fără scrupule, Simon Rennie! Nemernicul Simon Rennie Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
s-a simțit agentul Jacobs? Logan fu gata să Întrebe cine era agentul Jacobs, dar Își dădu seama că inspectorul vorbea despre Steve: Bețivanu-n curu’ gol. — Nu cred că va uita prea repede ziua de azi. Insch mișcă din cap satisfăcut. — Mă bucur. Logan crezu că inspectorul corpolent va mai spune ceva, dar Insch nu făcu decât să Își Îndese o bomboană În gură și să zâmbească cu răutate, ca pentru sine. Hazlehead era chiar la marginea orașului, la o aruncătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
desfacă pe măsură ce el vorbea. Detectivul și curajosul patolog Îi dau de urmă criminalului, numai că el o Înșfacă pe ea! Vedere de ansamblu: sânge, bătaie, rană aproape mortală. Criminalul riscă Între treizeci și pe viață. Aplauze și cade cortina. Rânji satisfăcut și Își Îndesă restul de paste În gură. Superpoveste. Dar tre’ să te miști repede, Joe Publicu’ nu ține minte prea mult. Am cunoștințe. Pot să te ajut. La naiba, o meriți! Lăsă să cadă furculița pe farfurie și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dar eu le arunc direct la gunoi. Ne-ați spus că tatăl e mort. Doamna Erskine Îl privi Încurcată. — Nu-i adevărat. — Ar putea la fel de bine să fie mort. La cât suflet are În el, zise vecina cu un rânjet satisfăcut. Logan Își dădu seama dintr-odată ce se Întâmplase. Watson Îi spusese că tatăl copilului era mort pentru că scorpia aia de vecină afirmase asta. — Înțeleg, spuse Logan apăsând cuvintele și Încercând să păstreze un ton neutru. Și tatăl a fost informat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
iar viața îl făcea să aibă gândurile unui bătrân. Descoperi că nimic nu-i dezorienta mai mult pe spionii Liviei decât un răspuns atât de prostesc, încât devenea neșteptat. Descoperi că era potrivit să însoțească asemenea răspunsuri de un zâmbet satisfăcut, ca și cum mintea sa ar fi dat ce avea mai bun. „Va veni ziua când nu mă veți mai vedea zâmbind“, se gândea el în timp ce atrăgea asupră-i privirile tuturor rupând frunzele uscate dintr-o tufă de trandafiri. Într-o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se așază mai comod la birou. Eu, scăpat de obsesia interviului, liber de orice obligație, ajungând așa de lesne la ceea ce-mi doream mai mult - să stau de vorbă cu Marin Preda -, mă destind dintr-odată, ceea ce el observă satisfăcut, mă las să cad din nou În fotoliul acela primitor, cu aerul unuia care a cărat pietre de moară și acum, că le-a purtat la destinație, poate să se odihnească mulțumit. „Ia zi, monșer“, mă ia el scurt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și Înăbușită cu ură a izbucnit deodată. Am intrat În vestiar, ne dăduse afară de la ora de lot. Aici, sub privirile uimite ale lui Petre, am făcut acrobații, ajutați de Fredy. Și pot spune că am fost mult, foarte mult satisfăcută atât de contactul acesta fizic cu Marin, cât și de nedumerirea lui Petre. Apoi, Petre a plecat pe gheață. Și s-a petrecut un incident foarte neplăcut cu Roxana și cu tatăl ei. Am plecat acasă. Marin a mers cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pedepsește, cum spuneau, În Antichitate, acei greci nebuni!“. Îmi mai pun Încă trei felii barosane, le mănânc demonstrativ, pe când ea se uită la mine cu o admirație copilăroasă. Sug Însetat Încă o sticlă din licoarea lui Cantemir. Mă ridic. Râgâi satisfăcut. Mă bat pe burtă ca o hahaleră. Mă irită privirea ei admirativă. Aș vrea să mă insulte, să-mi spună că sunt o brută, un ins grosier, un animal. Ca s-o incit, Îi spun tot eu: „Degeaba trăiești!“. Surâde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Știu și eu? Poate Îmi trebuie un fel de ușurare după cele petrecute cu Vasile, poate animalul din mine, umilit și enervat, cere o liniștire oarecare, nu-l interesează cu cine, numai să fie liniștire. De fapt, interesul meu trebuie satisfăcut. Trebuie să plec cât mai mult. Ce am eu nevoie să analizez ce simt pentru el? Trebuie să hotărăsc ce trebuie să simt aparent, bineînțeles, pentru acela care mă Însoțește pe munte. Și e tare naiv, după câte observ, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]