7,856 matches
-
Labiș El e plecat să caute căprioara ucisă Și să-i ceară iertare pentru râul făcut Soarta lui așa fusese scrisă Prea iute să plece deși vreme-ar fi avut. Să spună avea atâtea să spună Și fruntea-i scapără scântei Dar soarta l-a grăbit din urmă Ca grabă are vrerea ei! Stea rară fusese să fie sortit Să-alerge prin ceruri sprintară Drum începuse, spre infinit Ce-l duse spre ultima seară. Se strânseră-n jur stele surate Ce nu
CRĂCIUN CU LABIŞ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361428_a_362757]
-
ei atât de frumos Se întinsese în câmpuri pe jos. S-a întâmplat la fel ca și-n vise Sub ochii mei trupul ei înflorise O recunosc în fiecare floare După parfum, după culoare. De-o atingi,o vezi cum scânteie, Sub ochii tăi redevine femeie Te-ademenește, cu iubire te-mbată, Teama c-ai pierde-o otravă-i curată. Referință Bibliografică: Femeia / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011. Drepturi de Autor
FEMEIA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361455_a_362784]
-
în fum, Lasă în urmă doar miros de parfum Și se-adună toată într-un nor. Nu mușcă, nu latră, nu zgârâie De-ncerci să-i pui zgardă, mârâie, S-o-nfurii să nu te pună ispita Se preface-n scânteie dând cu copita. Femeia mea miroase a vară, În fiece zi în alt fel înflorește, Ba chiar într-o zi eu cred c-am zărit Femeia mea prefăcută în pește. Femeia mea nu-i ca alte femei, Sfredel o simt
FEMEIA MEA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361453_a_362782]
-
a nemurit N-am somn, adorm spre dimineață Și-mi amintesc că m-ai trezit Să te învălui că o ceață Tango! E frig, zăpada a-nflorit Tremur de dorul tău, femeie Pe cerul zilei aurit Dospesc aprins de-o scînteie În crucea ta de alizee Tango! Ușor, plutind spre asfințit, Te strîng în brațe cu durere Că prea mult nu te-oi fi iubit Dar asta e doar o părere Care se pierde-ntr-un sfîrșit Dar ești prea dulce
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
la dans, cu tine-n ringul serii mă țin acum de mână și rochia-ți tresaltă de-al inimii balans. Simt sunetele lumii cum vin înmiresmate din clipele lucinde ce-abia ne-ating în zbor și magic trec prin mine scântei înaripate din stelele ce-n suflet le-am tot păstrat cu dor. Ce bine-i lângă tine când eu te simt aproape și clipele-mi trec tandre din strune picurate, tu ești ca o lumină ce-mi trece printre pleoape
DANSÂND CU TINE de LEONID IACOB în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361545_a_362874]
-
milă Și nimenea nu-l știe nicicând de unde vine, Atunci când se pogoară pe fiecare filă Îl simt cum el tresaltă ca un izbuc în mine. Nici bucuria asta de-a scrie n-o înțeleg, Oricum nu-i omenească divina ei scânteie, E ca și când risipa din toamnă mi-o culeg Și tu mă rogi zadarnic să ți-o traduc, femeie! Nici morții nu-i mai pasă de Poezia mea, De la începutul firii ea e nemuritoare! Din leagănul prunciei și până lângă stea
DECLARAŢIE DE PRINCIPII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363800_a_365129]
-
peste picior. - Ia uite dom'le că și-a mai găsit unul părinții! - Tata, palatul telefoanelor și mama gara de nord. - Lăsați omu-n pace că acum are și casă, are și masă și tot ce-i trebuie. - Da, sigur, casa scânteii și masa tăcerii, ha, ha, ha! Rămăsese printre ultimii și întârziase la masa de seară. Pentru mai multă siguranță a purtat scrisoarea în sân într-o dublură de plastic iar noaptea în cartea de istorie ascunsă sub pernă până când a
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PRIMA PARTE) de ION UNTARU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363794_a_365123]
-
băț în praful maroniu și umed de rădăcini putrezite. Găseau licurici și umpleau vârfuri de rămurele, apoi se jucau cu ele alergând pe marginea râului. Ziceau că sunt mici steluțe căzătoare. Când picau acești viermi strălucitori de pe bețișor, parcă cădeau scântei de jar. Dany, la rugămintea ei, începea să cânte cu vocea sa, încă în formare. Învățase balade de la femeile bătrâne din sat. De fapt, Ana credea că prietenul ei ciocolatiu o moștenește pe bunica maternă, care avea o voce plăcută
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
după ea. În sala cu petrecăreți era gălăgie, fum și muzică de petrecere la magnetofon. Orchestra formată ad hoc, încingea atmosfera pe scena căminului cultural și perechile duduiau din picioare de se cutremura scena. Îi ziceau o moldovenească de ieșeau scântei din călcâiele dansatorilor. - Ce zici, mergem la masă sau pe scenă? întrebă Mircea. - Deocamdată nu am chemare pentru acest stil de joc, așa că hai mai bine la locurile noastre. Nu sunt moldoveancă să mă dau în vânt după bătute. Eu
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
serile de vară, când își luau chitarele și începeau să cânte tot felul de cântece țigănești, iar fetele și băieții dansau în jurul focului, peste care aruncau din când în când câte o mână de sare, să scoată cât mai multe scântei. Între copiii rudarilor și fetele Fanei se stabiliră cu aceasta ocazie, strânse legături de prietenie. Aveau rudarii un fecior, numit Cosmin, cu vreo doi ani mai mare decât brunețica și simpatica Ana, o copilă bondoacă, subțirică, cu ochii săi verzi
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
scriitorului Moisescu îl citează pe George Bernard Shaw, care susținea că „Viața nu este decât un șir de nebunii inspirate!”. Prin extensie, putem afirma că nebunia lui Dorin de a se îndrăgosti de editoarea lui se va dovedi inspirație, întrucât scânteia cea nouă din inimă îl ajută să întrețină viu focul iubirii conjugale. Moisescu nu se simte vinovat din cauza sentimentelor sale: „Această duplicitate îl caracteriza, fiind din Zodia Gemeni“. „Simțea că le iubește pe amândouă.“ Totuși, parcă se jenează în fața nevestei
ÎNŢELEPCIUNEA ESTE DUMNEZEU, IAR IUBIREA IDEALUL, PREFAŢĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞLA ROMANUL INELUL DE IARBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364009_a_365338]
-
înfloririi. Aprinde candele luminii-n dar, Tânjind după un nor sihastru, înzăpezit, hoinar, Ce-o mistuia-n rafale, lovind cu lacrimi grele. Livada inimii - fecioară, mireasă este-n vară Tresare-n arșița iubirii și-n timp de sărbătoare. Trezește și scântei, strivite-n soare, Prelinse-n toamna vieții. Și nu e prima oară. Livada vieții mele, lumină e în drum, O văd cu ochii minții, desculță în pustiu Mai pot visa la florile de mai, târziu Dorind să nu-mi transforme
ELISABETA IOSIF LIVEZILE MELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364059_a_365388]
-
din senin și atât de repede, încât tot la fel de repede își va fi pierdut amploarea. Desigur, „aventura” poate reprezenta un element care ar putea declanșa un început de iubire pentru cuplu, dar acesta este necesar, nu și suficient; elementul este scânteia focului, dar mai apoi, altceva trebuie să întrețină focul iubirii. Acel ceva este combustibilul, iar acesta se formează în timp, precum durează o mare perioada de timp construirea unui castel sau a unei piramide. Întrebând o persoană trecută de vârsta
DESPRE IUBIRE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364047_a_365376]
-
RESPIRĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Câtă iubire poate imploda într-un om, când printre apele limpezi ale gândirii fără gânduri, acea gândire în inimă ascunsă apoi transformată în scânteile dorului de a fi, mișcă răspântiile răscrucile până când, cuminți, se alătură, niciodată nu se aliniază decât încercărilor, reinventând arealul de viață firească al acelei ființe. Câte domenii poate reinventa un om pentru ca văile prin care gândurile se perindă sălbatice să
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
ele nedefinite, căutându-mă într-o incertitudine dureros de frumoasă, care mă sperie uneori, alteori mă readuce pe făgașul firesc al evoluției.. Totuși simt câtă iubire există în mine și uneori explodează din aiurea către niciunde. Cineva tot prinde o scânteie și o dezvoltă. Sper. Răspunsurile vin odată și-odată. Acum mă gândesc dacă mai contează forma lor sau doar acel impuls subtil al căldurii degajate de ele. Același om îmi amintea să nu uit că... “atunci când vrei să se vindece
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
eu am murit. Ana: Cum poate un om ce a murit să doneze o picătură de sânge spre a menține viața? Afin: Așa cum a adunat din ghearele gerului o făptură firavă în urmă cu treisprezece ani. Totul a fost o scânteie. Acea scânteie a adormit demult. Ana: E timpul să reaprind scânteia de odinioară. Afin: Încrederea e plecată într-o călătorie fără întoarcere și dragostea fără sora ei nu poate să-și deschidă brațele. Ana: O s-o chem înapoi. O să revină
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
murit. Ana: Cum poate un om ce a murit să doneze o picătură de sânge spre a menține viața? Afin: Așa cum a adunat din ghearele gerului o făptură firavă în urmă cu treisprezece ani. Totul a fost o scânteie. Acea scânteie a adormit demult. Ana: E timpul să reaprind scânteia de odinioară. Afin: Încrederea e plecată într-o călătorie fără întoarcere și dragostea fără sora ei nu poate să-și deschidă brațele. Ana: O s-o chem înapoi. O să revină asemenea păsărilor
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
să doneze o picătură de sânge spre a menține viața? Afin: Așa cum a adunat din ghearele gerului o făptură firavă în urmă cu treisprezece ani. Totul a fost o scânteie. Acea scânteie a adormit demult. Ana: E timpul să reaprind scânteia de odinioară. Afin: Încrederea e plecată într-o călătorie fără întoarcere și dragostea fără sora ei nu poate să-și deschidă brațele. Ana: O s-o chem înapoi. O să revină asemenea păsărilor migratoare. Afin: Încrederea nu poate să fie o pasăre
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
fotbal „Maccabi Tel Aviv”, sare și proferă insultele cele mai grosolane. Apoi iar se așterne pe fața lui expresia impenetrabilă de mic guru-poet. Nira suferă. Suferă pentru că lumea este așa cum este, ternă și prozaică, pentru că timpul trece. Vrea să ocroteasca scânteia din Yoav, îl acaparează, îi stimulează imaginația, convinsă că îi salvează sufletul. Iar pentru a-și atinge scopul, ar trece si peste cadavre. Lapid a caracterizat-o astfel pe Nira: „Ea vrea să schimbe o lume care a luat-o
HA GANENET ��' UN FILM DESPRE O JIHADISTĂ A POEZIEI de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362856_a_364185]
-
Acasa > Poeme > Emotie > SCÂNTEI Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Se răscolește timpul în zăpezi și ne topim, de drag de viață. Sloiul nostru, inima din piept, învață dezghețarea spre amiază! Atunci, când soarele se
SCÂNTEI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362887_a_364216]
-
Sloiul nostru, inima din piept, învață dezghețarea spre amiază! Atunci, când soarele se arată, răsărit din gândul tău departe, mă amețește... aroma de afinată, pusă din vară, în cămara visului, deoparte! Și ne ating fulgi albi, jucând a nopții horă, scânteie, sub a cerului vrere, rătăciri printre mii de stele, în traiectorii precise a dorurilor grele. Referință Bibliografică: Scântei / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2202, Anul VII, 10 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lia Zidaru : Toate
SCÂNTEI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362887_a_364216]
-
departe, mă amețește... aroma de afinată, pusă din vară, în cămara visului, deoparte! Și ne ating fulgi albi, jucând a nopții horă, scânteie, sub a cerului vrere, rătăciri printre mii de stele, în traiectorii precise a dorurilor grele. Referință Bibliografică: Scântei / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2202, Anul VII, 10 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SCÂNTEI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362887_a_364216]
-
Din Infinit pierdută-n puzderia de stele Cu gânduri spulberate, ca niște Galaxii, În zborul meu eratic, spre vise efemere, Ți-am aruncat o punte, sperând că ai să vii... Iubirea mea arzândă, în întuneric torță, Sub piele iți transmite scântei, fiori de jar, Te chem, să zbori spre mine cu Dor, stelară forță Să devenim doar Unul, prin Univers, hoinar.... Să poposim deodată îngeri pe-o stea secretă, Să mă trezesc în zori, cu drag acut de tine... După coliziunea
PORTAL de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362892_a_364221]
-
Acolo slab în străfundul inimii tale mai pâlpâie un felinar care să mă conducă spre tine. Spre noi... Așa , zi de zi te rog din licărirea unei scurte priviri să te deschizi că petalele unei flori și să lași acea scânteie slabă de lumină să dea foc felinarului și inimii tale ca să înceapă să pompeze imagini, gânduri, priviri,sentimente prin fiecare vena. Să se aprindă în tine viața din nou. Să fi flacăra care topește ploaia din jurul meu. Dar nu!... Iar
NO ORDINARY LOVE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362913_a_364242]
-
De pe cărările vieții lor Și de la masă blând ei îți dădeau Un colț de pâine înmuiat în dor. Ți-am fost, în viața ta de câine, zei Și ne-ai cerșit umil un mângâiat, Privindu-ne cu ochi de om - scântei, Iar noi, cu drag, blând, zilnic, ți l-am dat. Cu glas mai stins și trist te-am auzit Cum ai lătrat mai ieri la ușă. Probabil că simțeai ceasul oprit De acea babă-n haine de cenușă. Noi însă
TE-AM STRIGAT PLÂNGÂND... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363000_a_364329]