4,770 matches
-
mai întoarcă capul. - Ce părere are fratele meu despre partenera sa de petrecere? - Măi, ce să spun. Îmi place fata. Este frumoasă și deosebită. Trebuie să recunosc că este o creolă superbă. Merge. Să vedem în ce ape se va scălda sâmbătă. - Vai, ca să vezi, ne-am îndrăgostit deja, îl înțepă Deea. Totul depinde de tine Cris, nimic de ea, sau de mine. Cum vei ști să ți-o apropii, așa o vei avea. Hai în casă. Nu te mai uita
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
tăcere, solitar, De ce nu vii ca să pășești cu mine, Pe un meleag curat și plin de har. Te-aștept și sper că rugile-mi fierbinți, Rodi-vor muguri noi de fericire, Cu lacrimi calde, pline de dorinți, Mereu te voi scălda doar în iubire. Andrada era complet pierdută de emoție. O romantică incurabilă, dacă doreai să o cucerești nu trebuia decât să-i reciți cu har câteva versuri de dragoste. Tot timpul a tânjit după dragoste și tare și-ar fi
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349335_a_350664]
-
În miresme/ Crude/ Și în fructe/ Coapte/Universul pune / Razeși cu șoapte/ Dar la noi / Ajunge/Raza / Slută-n pântec,/Strâmbă / -n noi lumina/ Fețele în rânjet;/Pân’ la noi,/ Cu rostul,/ Dăruirea poate / Mii de ani lumină,/Galaxii străbate...” Scăldată în lumină, ființa umană are sentimentul veșniciei, și extaziată de propria existență, se crede pentru o vreme, stăpână și nemuritoare, în beția unei clipe. Numai cel care poate descifra „sufletul fântânii”, taina ascunsă de oglinda apei, are conștiința revelatorie a
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
parcă mii de guri batjocoritoare într-un râs mut ! În perplexitatea ei, gândi cu ciudă : «și-a râs și el de mine!». După care ascunse portretul în fundul valizei, neîndrăznind să-l sfâșie, după cum s-ar fi cuvenit. Adormi cu fața scăldată în lacrimi, așa cum se obișnuise de ceva timp încoace. Fără vise, fără zbucium, un suflet uscat, cu înveliș lichid și sărat. Dimineața veni solară și cu cântec de păsări vesele. Deschise ochii și, pentru prima dată după multă vreme, zâmbi
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
se intră în apa termală ce bolborosește. Nu se poate sta prea mult în fierbințeala aceea, așa că după scurt timp se iese din baia fierbinte, acoperită, și se merge afară, la răcoare. Acolo e un alt bazin, în care te scalzi în ceaiuri și alte leacuri tămăduitoare, aud că unii fac baie în sake, o băutură specific japoneză. Nu știu dacă baia de afară e tot caldă sau e rece. Se spune că amestecul de plante din apă tămăduiește orice boală
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
oprise parcă în mijlocul bolții și le privea. Umbrele lor se clătinau, nemăsurat de lungi, către copacii ce însoțeau râul. Pe atunci, reluă broscuța, coboram aproape zilnic, pe cărarea de colo, spre râu. Fie cu vitele la adăpat, fie să mă scald, fie să spăl rufe. Locuiam în casa aceea mare dintre salcâmi, în care acum trăiesc nepoții celor ce trăiau atunci. Mai merg uneori, noaptea, să văd curtea, dar nu mă prea trage inima. Mai mult îmi place la voi, e
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
și încercările prin care a zidit și a întărit sufletul colectiv al comunei Avram Iancu. Atestată istoric de la sfârșitul Primului Război Mondial (1922 - 1924), sub forma unei colonii modeste de țărani și intelectuali români, localitatea Avram Iancu a prins rădăcini în pământul scăldat de Crișul Negru prin hărnicia, devotamentul și credincioșia comunității locale. Biserica baptistă din Avram Iancu și-a început lucrarea de răspândire a Cuvântului lui Dumnezeu în casele sătenilor prin slujirea statornică și perseverentă a primei familii de credincioși baptiști stabiliți
NOUĂ DECENII DE VIAŢĂ PENTRU AVRAM IANCU de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349450_a_350779]
-
Sixtină a picturii murale ortodoxe, ctitorie a domnitorului Ștefan cel Mare, este ridicată în secolul XV, pictată în întregime pe dinăuntru și pe dinafară de pictori ai locului, unicitatea ei fiind dată de culoarea predominantă, albastru inimitabil, în care se scaldă celelalte culori. Un mic istoric: naosul și cupola altarului au fost pictate în timpul lui Ștefan cel Mare, pictura pridvodului și a exteriorului datează de pe vremea lui Iliaș Voevod al II-lea, zis Iliaș Turcitul, fiul lui Petru Rareș, și a
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
Moș Crăciun.” (Anca Florentina Popescu - „În Seara de Ajun”) În poezia lui VIRGIL CIUCĂ, SEBASTIAN GOLOMOZ sau a poetelor NICOLETA MILEA și RAVECA VLAȘIN, prezentul devine prețios abia atunci când se revarsă în trecut, chiar dacă firea omenească nu admite să se scalde de două ori în aceeași apă. „Ea m-aștepta în pădure lângă brazii de argint, / Eu grăbit îi ies în cale s-o dezmierd și s-o alint, / Dar cochetă, capricioasă dispare și n-o revăd / Și mâhnit mă-ntorc
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
flămânde nu vor să renunțe, când jertfe din beznă, te cheamă în cor. Haina-ți smulsă, obosită de noapte, îmbracă un suflet, care se îneacă, degete lungi te mângâie-n șoapte, patima beției în cuget îți joacă. Licoarea plăcerii se scaldă-n privire, ochii îți sticlesc și înghit adevărul, ce mâine te doare, văzând iar lumina, ca viciul s-o stingă, să-ți toarne eterul. Părul albit îl mângâie asfințitul, plânge corbul ce se zbate în păcate, penele negre îți acoperă
UMBRA ȘI VICIUL… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349942_a_351271]
-
R), La râu’ Iordan că-mi alergară, Unde țâșnesc trei izvoară, (R), Trei izvoare din trei munț’: Un izvor cu lapte dulce, (R), Alt izvor cu vin mai roșu Șî altu’ cu Sfântu’ Mir. (R), În lapte dulce mi-l scăldară, Alb ca laptele-L făceară. De altfel, tematica religioasă nu reprezintă un criteriu de clasificare strict deoarece în toate aceste cântece religiosul se împletește cu profanul. In unele cântece laice de Crăciun din Greblești (ca și din toată Țara Loviștei
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN SATUL GREBLEŞTI, COMUNA CÂINENI, JUDEŢUL VÂLCEA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344367_a_345696]
-
întoarcă la mine și să-mi umple locurile goale cu bucăți din inimile lor. Înțelegi acum dragul meu care este adevărata frumusețe a inimii!, a încheiat cu glas domol și zâmbet cald bătrânelul. Tânărul a rămas tăcut, deoparte, cu obrazul scăldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de bătrânel, a rupt o bucată din inima lui perfectă și i-a intins-o cu mâini tremurânde. Bătrânul i-a primit bucată pe care a pus-o în inima lui, a rupt
POVESTEA INIMII de IONEL CADAR în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344483_a_345812]
-
au găurit toți pereții din chiler. Au fost nevoiți să facă clacă, să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie, că și așa stăteau goale până în toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o gâză rătăcită printre legumele din
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
Treime este în același timp o identitate absolută și o pluralitate absolută. Teologia creștină a exprimat întotdeauna omousianitatea celor trei persoane divine și deosebirea lor ipostatică. Sfântul Grigore de Nazianz spune: "Când vorbesc despre Dumnezeu, voi trebuie să vă simțiți scăldați într-o singură lumină și în trei lumini. Eu spun trei, gândindu-mă la caractere proprii sau la ipostase... Și spun una sub raportul ființei, adică a dumnezeirii. Căci există acolo o împărțire neîmpărțită, o unire care păstrează deosebirea. Unul
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1995 din 1 [Corola-blog/BlogPost/344349_a_345678]
-
Theiss Publicat în: Ediția nr. 1035 din 31 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Pași ușori mă poartă prin galerii de dor Iți simt umbra caldă pe care o ador. Vrăjită sunt de tine și formele-ți sculptate In dorinți ascunse, scăldate în...păcate. Raze de-aurore prin păr mi s-au prelins, Când mâna-ți iubitoare duios m-a atins... La timpul cel potrivnic ruga mi se-nchină Clipa să n-o rupă acum din rădăcină. Te-am născut din versuri
VULCANUL...DIN MINE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344521_a_345850]
-
sfânt! Tu-mi ești iubirea ce nu moare Nici când în viață nu mai sunt! Rondel pentru Țară Sunt sacri munții, râurile, marea, Ce poartă prin istorii numele de dac, Întreg pământul, cât cuprinde zarea Între vechi hotare, sub cer scăldat în lac. Sunt sacre cruci și sacră e strigarea Din mănăstiri în care clopote nu tac, Sunt sacri munții, râurile, marea, Ce poartă prin istorii numele de dac. Sunt sacre rugile ce au chemarea Divinului cu plânsul nostru cel sărac
TE CÂNT, ŢARA MEA DE DOR ŞI JALE ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344509_a_345838]
-
De cât timp au dat sânii tăi în pârg... Și de câtă vreme din ochi nu mai curg Picături de rouă, din steaua curată Ce scălda cândva a mea viață toată... De când vreau să curgă flacăra din mine Care chip a luat din cele divine! Zeiță ai fost,insă timpul trece... Azi mă întristează amintirea-ți rece. Te risipești privirii ca fumul de țigară, Ca un
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
și Sâmbăta Mare era frugală, aproape chiar lipsea, foamea fiind potolită de gândul Sfintei Împărtășanii de a doua zi și de doldora pregătirilor care așteptau resemnate Lumina Învierii și banchetul Sfintelor Paști. Aproape că nici nu dormeam, după ce mă lăia, mă scălda Bunica cu iarbă mare, iasomie și pelin spre a fi cel mai chipeș cocon în costumul național sau în costumul nou de tergal, cu cravată și batistă albă în buzunarul de la piept al hainei. Trebuia să fiu destul de onorat și
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]
-
de nu vrei să mai rămâi mai bine, simplu, bun venit bucuros te-am regăsit adio spui doar dacă pleci cu stelele să te întreci dar nu-i mai bine să revii de pe cărările pustii? rătăcitor prin codrul vieții te scalzi în roua dimineții privești spre cerul luminat o rugă-nalți în gând curat călătorești în pași de dans în dulce-al inimii balans în vis de albe fantezii să luminezi în seri pustii te uiți tăcut la steaua ta nu
ADIO... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348125_a_349454]
-
băncuța de la portiță privirea-i lucitoare prevestește ploi nisipul nu are timp să i se așeze în păr pe față arămie cu patimă sângele ei așteaptă amurgul în bujori poate este aiurea să cred că doar în ochii ei se scaldă flori de iris întorc privirea imaginea să nu devină o obsesie din rădăcini o să-mi împletesc propria melodie în jurul macilor sângerii în curcubeul plin cu apă o rugăciune rănuită în genunchi de chinul urcușului se plânge de sete ploaia măruntă
MAM , ÎN OCHI ÎMI CRESC FLORI DE IRIS! de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348193_a_349522]
-
așteptam cu inimile reci, Pe doamna PROFESOARĂ. Voi poate nu vă amintiți, Când de o palmă doar eram, Iar ÎNVĂȚĂTOAREA zicea, citiți: Prima literă din ABECEDAR. Acuma poate ați uitat, Atunci erați de-o șchioapă, Și vă chemam să vă scăldați, La CIOFU-n vechea troacă. Acum sunteți la LICEU, În școli profesionale, Și cunoașteți că e greu, Ca la prispa casei tale. Voi ați uitat c-am fost colegi, Dar n-ați uitat cred școala, Priviți-mă cu ochii reci
PENTRU UITAŢII MEI COLEGI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348201_a_349530]
-
somn și-a dat seama că fata plutea în lumea visurilor. -“Oare ce poate visa o fată de vârsta sa? La ce se poate gândi acum când pe buze nu-i poți citi nicio bucurie, iar chipul nu-i este scăldat de strălucire? Ce-o mistuie oare? Se mai gândește oare la Ștefan? Dar ea, se mai gândește la clipele trăite în patul lui cu atâta pasiune? Îmbrățișările tandre ale acestui bărbat deosebit vor lăsa urme după despărțirea lor?” “Doamne, câtă
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
asupra modului cum s-a produs accidentul și aștepta ca fata să-și revină din amnezie, pentru a se afla cum s-a întâmplat să se lovească la cap. Viorel a trecut pe la magazie să vadă în ce ape se scaldă nea Ion și când l-a găsit la întrebat: - Ce ai făcut, nea Ioane, ai spălat pardoseala? - Nu, tovarășul inginer. Mi-a fost teamă. - De ce, nea Ioane? - Păi de asta, și se duse în colțul unde a ascuns chiloții fetei
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
nicăierea sărmana mea plimbare.”( Poem) Adesea intimitatea afectivă devine tulburătoare când iubita este asociată umbrei nemiloase a morții: „O, dacă moartea ar avea paloarea Obrajilor tăi dragi, înfiorarea Buzelor tale umede și calde M-aă învoi în unda-i să mă scalde.”( O, dacă moartea...) O altă față a poeziei lui Radu Stanca este aceea a solidarității cu idealurile colective, sau orfismul fascinant al forțele lui ascunse: „Am încă-n suflet flaute nesătule Ce-ar mai putea trezi tăceri destule ......................................... Și nu
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
de o dimineață splendidă de iulie, petrecută pe digurile de protecție ale falezei. Poate întâlnea și cavalerul care să-i cucerească inima dornică de iubire, întruchipat într-un tânăr înalt, cu ochii albaștri, bine legat, șaten sau brunet, cu părul scăldat de briza mării, fie că era el turist sau localnic. Ajunsă în gara Mangaliei, a luat un taxi și în câteva minute era în fața hotelului. Să nu fie dezamăgită la sosire, își imaginase hotelul ca fiind unul nu prea grozav
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]