1,875 matches
-
a visului, un vis de comandă și un vis de acțiune. Atît iluzia unui somnambul, cît și aceea a individului social este următoarea: a nu avea decît idei sugerate și a le crede cu toată tăria spontane"238. Prin această sclipitoare sesizare, Tarde ne aduce aminte că omul este, fără nici o îndoială, un animal social. Dar nu e astfel decît pentru că și atîta vreme cît rămîne sugestionabil. Conformismul este, în cele din urmă, întîia calitate socială. Același conformism stă la temeiul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lumînarea o personalitate pe care să o instalăm în fruntea celei de-a V-a Republici, o personalitate care să se afle la antipodul întemeietorului acestei republici, nu am fi putut găsi un om mai potrivit decît actualul președinte. Elev sclipitor, absolvent de studii superioare, înalt funcționar al Statului, tînăr ministru ce răspundea de un important sector din administrația țării, el a urcat în pas de paradă treptele puterii, fără a cunoaște ezitările ambiției, neliniștile eșecului, incertitudinile destinului. "Acest patrician rasat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu realitatea pe care teoriile celor doi francezi au întrevăzut-o sau, în unele cazuri, au anticipat-o chiar. Să punem așadar punct acestei paranteze destinate exemplelor și să ne pregătim pentru etapa următoare. Le Bon, prin descrierea mulțimilor, prin sclipitoarea intuiție a "sufletului maselor"341, a creat o nouă psihologie. Tarde, prin analiza imitației și a comunicării, prin concepția sa despre rolul conducătorului, a extins-o la ansamblul societății. Mașinăria se află deci la locul ei. Garajul e și el
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de ce sînt ceea ce sînt. O atare trecere este capitală pentru știință. Din acest punct de vedere continuitatea este atît de frapantă încît un autor care nu avansează nimic la voia întîmplării a fost în stare să scrie, într-un racursi sclipitor: "Numeroși cercetători considerau teoria lui Le Bon drept un adevăr științific fără posibilitate de replică. După cum Reiwald a demonstrat, teoriile lui Freud, contrazicîndu-l pe Le Bon, prezintă remarcabile similitudini cu cele ale lui Tarde. Ceea ce Tarde numea imitație, la Freud
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
explicațiile privitoare la conduătorii mulțimilor sînt neclare. Ele nu ajută la înțelegerea legilor acestui fenomen. De aceea, "nu putem să nu observăm că ceea ce spune domnul Le Bon despre rolul conducătorilor și despre natura prestigiului nu se prea potrivește cu sclipitoarele sale descrieri ale sufletului mulțimilor"378. Nu e chiar corectă aprecierea conform căreia descrierea mulțimilor e mai reușită decît aceea a conducătorilor. În zilele noastre, procesul pe care odinioară Freud i-l intenta lui Le Bon poate fi considerat un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu sine și cu alții, mai ales cu cei neaveniți. Dar mai presus de orice, țăranul din el și-a spus întotdeauna cuvântul, atunci când a dovedit iubire nezdruncinată față de glia țării, pe care a apărat-o cu armele minții sale sclipitoare, cu priceperea dobândită din numeroasele cărți citite în țară și în marile biblioteci din străinătate. Căci Profesorul, care a scris aici biblioteci, este recunoscut ca atare și admirat și dincolo de fruntariile țării, iar cărțile sale sunt traduse, comentate și citate
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
2% = dotați Exemplu de distribuire a IQ-ului la un eșantion de copii de 12 ani Lewis Terman (care a adaptat primul test de inteligență în Statele Unite) a fost interesat de copiii excepționali sau dotați (gifted) și a definit inteligența sclipitoare într-un mod statistic. Reamintim că, într-adevăr, testele psihologice sunt instrumente statistice: se consideră că cineva este inteligent atunci când este capabil să realizeze activitățile intelectuale realizate de media indivizilor. Acest lucru definește o curbă gaussiană (în formă de clopot
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
spre limita superioară au un IQ de peste de 130 de puncte. Astfel, începând cu Terman, cei 2% dintre copii, care au IQ-urile cele mai ridicate, de peste 130 de puncte, ies cu adevărat în evidență și pot fi calificați drept sclipitori sau dotați. Urmărirea lor pe parcursul a două generații de cercetători a arătat că acești elevi s-au dovedit în continuare buni studenți, au avut, în medie, profesii cu un statut superior și au fost activi chiar și după pensionare, astfel încât
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
că aceștia trebuie integrați în școli specializate sau, mai simplu (pentru că nu sunt prea mulți, ci doar 2% pentru fiecare clasă de vârstă), trebuie să parcurgă mai repede anii de studiu, sărind anumite etape. Alții, dimpotrivă, consideră că alăturarea elevilor sclipitori de copii mai mari îi poate izola și perturba pe plan afectiv. O amplă cercetare asupra unui număr de 100 de copii foarte inteligenți (considerați cei mai buni 1% din clasa lor de vârstă la testele de matematică) a fost
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
ale studiului, a sări sau nu peste anii de studiu nu are un anumit efect și putem alege modul de educație care ne place, odată ce acesta nu contravine alegerii copilului... Concluzie Iată de ce, începând cu Terman, copiii sunt catalogați drept „sclipitori”, dacă obțin un IQ egal sau superior valorii de 130 de puncte într-un test serios. 2% înseamnă foarte puțin, dar reprezintă totuși două milioane de persoane dintr-o populație de 100 de milioane, adică mai mult de un milion pentru
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
fiind măsurată cu ajutorul numărului total de greșeli (intrări în impas); șobolanii care fac cele mai puține greșeli sunt numiți „străluciți” (brights), iar cei care greșesc de cele mai multe ori sunt „codașii” (dulls). Aceste prime două grupe definesc, așadar, părinții; există părinți sclipitori și părinți codași. Din acest moment, începe selecția, la fel ca în cazul florilor, când vrem să le separăm pe cele roșii de cele albe. În exemplul florilor, nu vom încrucișa pentru reproducere decât florile cele mai roșii sau cele
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
pun să se reproducă, pe de o parte, pe șobolanii străluciți, iar pe de altă parte, pe cei „codași”. Șobolanii născuți din aceste încrucișări alcătuiesc prima generație, G1; după antrenarea șobolanilor G1, se operează o nouă selecție, încrucișând noii șobolani sclipitori între ei și noii „codași” separat și așa mai departe, până la a optsprezecea generație. Să notăm că această experiență a durat timp de 11 ani. Rezultatele arată că o diferențiere netă între cele două varietăți de șobolani apare începând cu
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
mai semnificativ rămâne, desigur, acela în care este creionat portretul protagonistei, „fata de la instrumente muzicale”: „acolo, plictisindu-se deasupra tejghelei de geam plină de siguranțe și carcase de plastic, stătea o fată extraordinară, nefardată și cu părul de-a dreptul sclipitor, cu o figură oriental-aristocratică, de o lene flajeolată care m-a făcut să mă gândesc la Pound: în ea era «amurgul amurgului educației». Și tot peretele acela din spate, încărcat de viori acaju de diferite mărimi, cutii de flaut căptușite
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Este, Împreună cu lampa, cadrele aurite, ceaiul aromat, și un stimulent al scrisului. Focul face, prin tripla lui determinare, ca solitudinea să devină dintr-o figură a dezolării, Închiderii, o figură a intimității fecunde (În planul imaginarului). Mirajul din natură, monumentul sclipitor, pustietatea albă stimulează Însă și altă reacție a sensibilității: dorința de plutire pe oceanul de zăpadă. Cerul scitic, care-l alungase pe poet În solitudinea biroului, protejează acum o evaziune voioasă: „Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i cu jălire
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a-l saluta pe Baron și pe Baronesa fiică. Ce bine îi stătea în rochia aceea de ceremonie! Nicicând n-o mai văzuse așa, strălucea ca o figură sfântă, ochii aveau tot strălucirea de odinioară, și-n plus era ceva sclipitor, o fulgerare de energie care, răspândindu-se în Catedrală, ajunsese până la el. Ar fi vrut să-i strângă mâna. Dar ea mai mult ca sigur că s-ar fi retras, căci gestul său și strigătul de indignare al Starețului fuseseră
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
aluat subțiat cu lapte. Pereții se rotunjeau, lumea se reîntregea, Coltuc era fericit, încă nu se inventaseră cuvintele, dar putea să vibreze și undele vibrațiilor lui se întretăiau cu liniile pământului și ale cerului. Intră în sufletul pietrelor, al cristalelor sclipitoare. Totul era bun și folositor, chiar și moartea, învăluită într-o tunică albă ce nu cunoscuse împunsătură de ac. Moartea avea păr auriu și ochi viorii și răspândea un parfum atât de pătrunzător, încât în ungherele întunecate acesta de-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
te uiți într-o dungă ? întrebă Chisăliță. — Te uiți fix, ca lupii, cu ochii mici. Dacă stai așa, vezi dintr-odată multe lucruri care înainte nici nu ziceai... — Care-i prostul ? îi întrerupse Pârnaie, căutând totuși de-a lungul muchiilor sclipitoare. — ăla care râde de ce-și aduce aminte, răspunse la repezeală, sigur pe el, Iadeș. — Ba io zic că ăla care se uită ca prostu’... i-o reteză Pârnaie. Atunci te pomenești că io-s ăla... conchise Iadeș, fără să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
toată firea. «Ai fost ?», l-a întrebat. Cadetul a privit la toba cea mare pe care răspunsul lui ar fi putut-o face să tacă pentru totdeauna. A încuviințat. «Povestește !», i-a cerut tamburul-major. Atunci i-a descris trenul fermecat, sclipitor ca argintul. Compartimentele largi, canapelele plușate și pernele împodobite cu dantelă. Tăvile cu răcoritoare și dulciuri pe care, între două stații, controlorii le plimbau pentru femei și copii. Coridoarele cu ferestre mari, lucitoare ca oglinda. Și capetele bulucite la ferestre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tânjea. La spital i-au spus că are apă la plămân. Întâia imagine a lui Ioanide când văzuse fetele fusese a unui templu vechi simplu și sever ca acela sicilian de la Segesta, dominând pașnic platoul cu fâneață în perspectiva crestelor sclipitoare ale munților. Cu picioarele goale pe treptele lui, sprijinite cu mâinile de coloane, fetele ar fi fost statuare. Un sculptor cioplind simulacrul nud al uneia putea să-l așeze în altar Și, precum în pajiște, unde albinele-n vara senină
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să știi) alege ceea ce merită cu adevărat de reținut din noianul de referiri aflate în bibliotecile lumii selecție care, prin ea însăși, expri-mă o atitudine, un punct de vedere. În cazul de față, al unui moralist erudit, sedus de jocul sclipitor al ideilor, tentat să cearnă prin sită proprie atât de bogata recoltă a gândirii veacurilor, pe care o presară, ici-acolo, cu originale contribuții. De remarcat continua tentativă de a zgândări coaja pe care rutina, obișnuința, indiferența, altfel spus, vicisitudinile
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
poate să devină cordială, pentru că se bucură de imunitatea iubirii care o precedă. Cioran despre felul în care Noica nu și-a "valorificat" experiența de viață: "a trecut prin comunism ca un turist prin Infern". Noica despre aforismele lui Cioran: "sclipitoare ca un fulger după care nu mai vine tunetul". Pesimismul nu este o viziune asupra lumii, ci ocuparea unei poziții strategice în fața imprevizibilului. Pesimistul e de fapt un tip care se menajează: când pui răul în față, nu poți fi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o tufă de alun înflorită. Odată domnu' Schweindi și doamna Hasi sunt un roi de muște de bălegar, altă dată o tufă de mătrăgună la maturitate într-o pădure mixtă care respiră cu regularitate. Odată este domnu' Karli un ghețar sclipitor, altă dată așternut de frunze în aceeași pădure mixtă. Odată d-na cârciumărească este prundișul pietros al unui râu, altădată un ținut mlăștinos sufocant. Odata d-na Herta este tot pământul gras al întregului peisaj, altă dată este vântul prudent
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tomberonul tău trupesc, și ce dacă uniformele cele mai generale ale lumii fac paradă în fața ochilor tăi de mine făcuți? Va trebui și tu să-ți înmatriculezi intendența de carne dată la găurit militarilor, tu, visător la poze de pizde sclipitoare și betege. Chiar și viața-ți cea străină te va face odată șeful unei echipe care-i zice familie și la care ajungi numai prin propria cameră de gazare. Îți așteptăm cu toții moartea, ca pe un vehicul de moarte care
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și dorind fructul pe care șarpele îl oferă, pentru a sugera că Mai nu este doar Eva, ci mai rău decât ea, deoarece soției îi lipsește inocența inițială a Evei.”900 Donnele demonicate sunt portretizate ca având o inteligență nativă sclipitoare, ce le ajută în depășirea celor mai neplăcute situații, tot în aceeași zbatere disperată spre eliberare, iar această abilitate de a face față oricărei dificultăți vine din nou să le înfățișeze într o lumină pozitivă. În descrierea eroinelor, după trăsăturile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din prima nuvelă a zilei a șaptea, „o frumusețe de nevastă, isteață foc și înțeleaptă”902, reușește să justifice, în fața unui soț cam sărac cu duhul, ciocănitul ibovnicului la ușă, invocând credința populară în stafii, împotriva cărora, datorită unei inteligențe sclipitoare, compune, ad-hoc, un descântec în versuri. Simțul umorului, dezinvoltura și viclenia fac din această donna demonicata o figură plăcută. Peronella, din a doua nuvelă a aceleiași zile, se salvează dintr-o situație mai mult decât compromițătoare, aceea de a fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]