1,331 matches
-
an, Alexandru s-a alăturat baronilor englezi în lupta lor împotriva lui [[Ioan al Angliei]] și a condus o armată în Regatul Angliei pentru a suporta cauza lor. Această acțiune a dus la devastarea nordului de către forțele lui Ioan. Forțele scoțiene au ajuns pe coasta de sud a Angliei, la portul Dover unde în septembrie 1216, Alexandru a adus omagiu pretendentului prinț Ludovic al Franței pentru terenurile sale în Anglia, ales de către baroni pentru a-l înlocui pe regele Ioan. După
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
în Anglia, ales de către baroni pentru a-l înlocui pe regele Ioan. După moartea lui Ioan, Papa și aristocrația engleză și-a schimbat loialitatea către fiul său în vârstă de nouă ani, Henric, forțându-i pe francezi și pe armatele scoțiene să se întoarcă acasă. Pacea dintre [[Henric al III-lea al Angiei]], prințul francez și Alexandru a fost încheiată prin Tratatul de la Kingston, pe 12 septembrie 1217. Diplomația a consolidat și mai mult reconcilierea prin căsătoria lui Alexandru cu sora
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
12 septembrie 1217. Diplomația a consolidat și mai mult reconcilierea prin căsătoria lui Alexandru cu sora lui Henric, Ioana a Angliei, pe 18 sau 25 iunie 1221. Forțele roiale au zdrobit o revoltă în Galloway în 1235. Cele două regate scoțiene și engleze și-au stabilit disputele în 1237, prin Tratatul de la York, care a definit granița dintre cele două regate, în vest fiind Solway Firth iar în este fiind gura de vărsare a râului Tweed. Alexandru a încercat să-l
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
de Scoția. Cel dintâi a dominat primii ai ai domniei lui Alexandru. La căsătoria sa cu Margareta a Angliei în 1251, [[Henric al III-lea al Angliei]] a profitat de oportunitatea de a cere omagiu de la ginerele său pentru regatul scoțian, dar Alexandru nu a respectat tratatul. În 1255, o întâlnire între regii englezi și scoțieni de la Kelso l-a adus pe Dunward și pe susținătorii acestuia învingători în fața lui Menteith. La atingerea majoratului (la vârsta de 21 de ani), în
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
cu Margareta a Angliei în 1251, [[Henric al III-lea al Angliei]] a profitat de oportunitatea de a cere omagiu de la ginerele său pentru regatul scoțian, dar Alexandru nu a respectat tratatul. În 1255, o întâlnire între regii englezi și scoțieni de la Kelso l-a adus pe Dunward și pe susținătorii acestuia învingători în fața lui Menteith. La atingerea majoratului (la vârsta de 21 de ani), în 1262, Alexandru și-a declarat intenția de a relua proiectele de pe Insulele de Vest, fiind
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
încă nenăscut al reginei Yolande. Când sarcina Yolandei s-a încheiat cu un avort spontan, nepoata lui Alexandru, Margareta a devenit moștenitoarea tronului. Margareta a murit fără să fie încoronată, în drum spre Scoția, în 1290. [[Categorie:Scoția]] [[Categorie:Conducători scoțieni]] [[Categorie:Monarhi scoțieni]]
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
reginei Yolande. Când sarcina Yolandei s-a încheiat cu un avort spontan, nepoata lui Alexandru, Margareta a devenit moștenitoarea tronului. Margareta a murit fără să fie încoronată, în drum spre Scoția, în 1290. [[Categorie:Scoția]] [[Categorie:Conducători scoțieni]] [[Categorie:Monarhi scoțieni]]
Casa de Dunkeld () [Corola-website/Science/331098_a_332427]
-
fost de scurtă durată. După ce și-a asigurat poziția sa pe plan intern, Magnus a pornit o campanie în jurul Mării Irlandei (1098 - 1099). El a atacat Orkney, Insulele Hebride și Mann și a asigurat controlul norvegian printr-un tratat cu regele scoțian. Stabilindu-se în Mann în timpul său petrecut în vest, Magnus a avut o serie de forturi și case construite pe insulă, probabil pentru a obține suzeranitatea din Galloway. El a navigat în Țara Galilor mai târziu, câștigând controlul de la Anglesey după
Magnus al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331151_a_332480]
-
nobil, Gunderic, apoi au fost conduși la regele "Erichius" în orașul York. Acest rege avea ca soție pe o rudă de-a lui Cathróe. Având în vedere rădăcinile lui Cathróe, acest lucru înseamnă că ea era de origine britanică sau scoțiană. Acest lucru este contrazis într-o orarecare măsură de povestirile de mai târziu. Potrivit istorisirii din secolul al XIII-lea a lui Egils, consoarta din York a lui Eric a fost Gunnhildr, faimoasa "mamă a regilor". Cea mai veche povestire
Eric I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331145_a_332474]
-
fost de scurtă durată. După ce și-a asigurat poziția sa pe plan intern, Magnus a pornit o campanie în jurul Mării Irlandei (1098 - 1099). El a atacat Orkney, Insulele Hebride și Mann și a asigurat controlul norvegian printr-un tratat cu regele scoțian. Stabilindu-se în Mann în timpul său petrecut în vest, Magnus a avut o serie de forturi și case construite pe insulă, probabil pentru a obține suzeranitatea din Galloway. El a navigat în Țara Galilor mai târziu, câștigând controlul de la Anglesey după
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
circulației civililor din și înspre zonele aflate sub controlul lor. Unii dintre responsabilii naziști considerau că, pentru asigurarea hegemoniei germane în [[Europa Occidentală]], trebuie avută în vedere proclamarea independenței mai multor regiuni. Aceasta ar fi presupus formarea unui [[Scoția|stat scoțian]], a [[Irlanda Unită|Irlandei Unite]] și asigurarea autonomiei pentru [[Țara Galilor]]. OKW, RSHA, și Ministerul de Externe au completat o listă cu numele persoanelor de încredere care ar fi format un nou guvern, la fel ca în [[Operațiunea Weserübung|Norvegia ocupată
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
revolta a fost în cele din urmă anulată în 1227, după renunțarea ultimului lider la revoltă, fiul lui Haakon cel Nebun, Knut Haakonsson. Acest lucru l-a făcut pe Haakon să fie un monarh necontestat. În 1263, disputa cu regele scoțian peste Hebride l-a determinat pe Haakon să inteprindă o expediție în Insule. După ce a aflat că în 1262, nobilii scoțieni au percheziționat Habride și că Alexandru al III-lea planifica să cucerească insulele, Haakon a plecat într-o expediție
Haakon al IV-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331244_a_332573]
-
al lui Haakon. Alți candidați la scaunul de domnie au fost prezenți personal sau prin avocați, iar Haakon a fost în cele din urmă confirmat în unanimitate ca rege al Norvegiei de către instanța de judecată. În 1263, disputa cu regele scoțian peste Hebride l-a determinat pe Haakon să inteprindă o expediție în Insule. După ce a aflat că în 1262, nobilii scoțieni au percheziționat Habride și că Alexandru al III-lea planifica să cucerească insulele, Haakon a plecat într-o expediție
Casa de Sverre () [Corola-website/Science/331247_a_332576]
-
politici." Câțiva scriitori și oameni de știință politici au notat faptul că această carte are implicații clare pentru actualele conflicte politice globale. În ”Huffington Post”, David Miles a spus că opera lui Tuschman vorbește direct către forțele din jocul referendumului scoțian pentru independență. National Public Radio a citat faptul că ”Our Political Nature” provoacă mitul conform căruia averea este corelată într-o manieră puternică cu orientarea politică. Și cum "New York Natives" a găsit "Our Political Nature" interesantă în contextul închiderii federale
Avi Tuschman () [Corola-website/Science/334099_a_335428]
-
este o rasă de câini ciobănești de vânătoare. Este cel mai vechi dintre ei și singurul specific insular. A fost creat, din câte se pare, în sud-vestul Angliei. Se presupune că din această rasă se trag câinele ciobănesc scoțian Bearded Collie, ciobănescul rus Owtzar și ciobănescul maghiar Puli. descinde în linie directă din renumiții câini ciobănești ai antichității și este cunoscut de peste o mie de ani pentru calitățile sale deosebite manifestate în conducerea și supravegherea turmelor de oi (de unde
Bobtail () [Corola-website/Science/334204_a_335533]
-
prima mișcare, mișcare lentă, scherzo și final, onorând astfel cele patru secțiuni ale poemului. (Simfonia este interpretată uneori în limba engleză, nefolosind textul original al lui Poe, ci o traducere a adaptării lui Balmont realizată de către Fanny. S. Copeland.) Compozitorul scoțian Hugh S. Roberton (1874-1947) a compus „Hear the Tolling of the Bells” (1909), „The Sledge Bells” (1909) și „Hear the Sledges with the Bells” (1919), inspirate de poemul lui Poe. Josef Holbrooke a compus „The Bells, Prelude, Op. 50” pe
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
ajunge la conacul, cu jurnalistul expunerea inel prizat și poliție complicitate Starkweather, iar Schaffer este arestat pentru corupție și a adus în judecată în Liberty City pentru acțiunile sale. Cash, totuși, este de negăsit. DEVELOPMENT Rockstar North, studioul de dezvoltare scoțian a Rockstar Games, care a creat seria Grand Theft Auto, a început dezvoltarea de Manhunt în 2000, construirea jocul cu motorul RenderWare care a fost folosit pentru Grand Theft Auto titluri. [14] În septembrie 2003, GamesMaster publicat un preview al
Manhunt (joc video) () [Corola-website/Science/334248_a_335577]
-
Higher Relations to Humanity", publicată în 1846. Un student la medicină, George C. Eveleth, i-a scris lui Poe: „Am crezut cu tărie că era adevărată. Dar vă spun "dvs." că eu bănuiesc ferm că este o farsă”. Un cititor scoțian pe nume Archibald Ramsay i-a scris lui Poe „ca un credincios în mesmerism” întrebându-l cu privire la povestire: „Ea detaliază ... "circumstanțe extraordinare"”, scria el, preocupat de faptul că a fost etichetată drept farsă. „În numele ... Științei și adevărului”, el a solicitat
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
a devenit cunoscut ca fiind Regatul de Alba în galică, care mai târziu a devenit cunoscut sub numele de Scoția, atât în engleză cât și în scoțiană; termenii sunt păstrați în ambele limbi. La sfârșitul secolului al XI-lea, regii scoțieni au folosit termenul de rex Scottorum, sau regele Scoției, pentru a face referire în latină. Titlul de rege al Scoției nu a mai fost folosit din 1707, atunci când regatul Scoției s-a unit cu cel al Angliei, pentru a forma
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
Astfel, Anna a Marii Britanii a devenit ultimul monarh al vechilor regate a Scoției și Angliei și primul al Marii Britanii, desi regatele aveau un monarh comun încă din 1603. Unchiul ei, Carol al II-lea al Angliei, a fost ultimul monarh scoțian care a fost încoronat în Scoția, la Scone, în 1651. Domnia lui Kenneth MacAlpin începe în așa numita Casa de Alpin, un concept complet modern. Descendenții lui Kenneth MacAlpin au fost împărțiți în două ramuri; coroana era pasată între cele
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
ca regină a Scoției. Margareta a rămas în regatul tatălui ei din Norvegia până în toamna anului 1290, când a fost trimisă în Scoția. Cu toate acestea, Margareta a murit pe drum, în Orkney, neavând să pună niciodată piciorul pe pământul scoțian și fără să fie încoronată vreodată. Prin urmare, uneori nu este considerată regină de către naționaliști. Primul Interregnum a avut loc între 1290 și 1292 de către Gardienii Scoției, conducătorii de facto ai Scoției. Pe parcursul multor ani a minorității din istoria Scoției
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
descendentul lui William I a dispărut. S-au prezentat 13 candidați, printre cei mai proeminenți fiind John Balliol, strănepotul fratelui mai mic al lui William I, David de Huntingdon, și Robert de Brus, Lord de Annandale, nepotul lui David. Magnații scoțieni l-au invitat pe Eduard I al Angliei să arbitreze revendicările, acesta obligând scoțienii să jure credință ca stăpân suprem. În cele din urmă, s-a decis la John Balliol să devină rege, însă acesta s-a dovedit a fi
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
fiul său slab, Eduard al II-lea, a permis Scoției să se elibereze de sub domnia engleză. În bătălia de la Bannockburn în 1314, scoțienii i-au alungat pe englezi, iar în 1329 englezii au fost de acord cu tratatul de independență scoțian. Fiul lui Robert, David, a aderat la tron ca și copil. Englezii au reluat războiul cu Scoția, iar David a fost nevoit să părăsească regatul în favoarea lui Eduard Balliol, fiul lui Ioan, care a reușit să fie încoronat rege al
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
principal în Anglia. Carol I al Angliei, fiul lui Iabob, a avut de înfruntat un război civil; conflictul rezultat a durat opt ani și s-a încheiat cu executarea sa. Parlamentul englez a decretat apoi monarhia punându-i căpat. Parlamentul scoțian, după unele deliberări, a rupt legăturile cu Anglia și l-a declarat rege pe Carol al II-lea, fiul și moștenitorul lui Carol I. El a domnit până în 1651, când armatele lui Oliver Cromwell au ocupat Scoția, acesta fugind în
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
moștenitorul lui Carol I. El a domnit până în 1651, când armatele lui Oliver Cromwell au ocupat Scoția, acesta fugind în exil. O dată cu restaurarea, Stuartii au devenit, din nou, regi în Scoția. Însă drepturile din Scoția nu au fost respectate: Parlamentul scoțian a fost dizolvat, în timpul domniei lui Carol al II-lea, iar fratele său, Iacob, a fost numit guvernator al Scoției. Iacob însuși a devenit Iacob al VII-lea, în 1685. Catolicismul lui nu a fost tolerat, iar el a fost
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]