1,662 matches
-
faci de rușine în fața slăvitului voievod...Capul sus, conașule!” s-a auzit pe neașteptate glasul țigăncii, venit din înaltul bolților... Nu știu cum, dar aceste vorbe au turnat argint viu în venele mele. Drept urmare, mi-am scuturat capul și am început să scotocesc mai departe. În cele din urmă, am dat peste hrisovul prin care Iliaș Alexandru voievod întărește, la 20 august 1666 (7174), mănăstirii Trei Ierarhi stăpânirea asupra caselor unde sunt școala și baia „aproape de heleșteul Bahluiului”, dăruite acesteia de Vasile Lupu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vor vinde carne, toate trunchiurile... să plătească chirie locului acei 12 bani pe dzi...” „Uite cum, încet-încet, voievozii încearcă să schimbe fața târgului și chiar reușesc. Și asta este bine. În timp ce tu citeai, eu n-am avut astâmpăr și am scotocit mai departe printre terfeloage. Și de data asta am avut noroc. Și încă mare.” Despre ce-i vorba, sfinția ta? „Vodă s-a gândit că pe lângă apă și bună rânduială la tăierea vitelor și vânzarea cărnii ar mai fi nevoie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
pentru care a venit în Japonia. — L-am întrebat, dar se sfiește să-mi spună. Sunt sigur că are un scop precis. Are vreo misiune de îndeplinit, probabil. Dar nu cred că face contrabandă, nu?... Și nici spion trimis să scotocească prin secretele Ministerului Apărării Naționale. Nu cred așa ceva. Se scrie deseori despre fapte ale unor străini arestați pentru contrabandă. Atrași de mirajul orașului Tokyo, ei vin în Japonia prin Hong Kong sau Singapore. S-a vorbit despre astfel de oameni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pământ care dădeau târcoale regiunii Tōhoku, gata să cumpere și munți întregi dacă afacerea se dovedea rentabilă. Endō îl asemuia pe Kobayashi, în chimonoul său bej uzat, alergând pe la instituții guvernamentale, secții financiare și agenții imobiliare, cu un șobolan care scotocea după mâncare. Vecinii îl tratau cu milă și dispreț. „Rău a mai ajuns marele general-locotenent din armata terestră“, gândi Endō, urmărindu-l cu privirea. După două zile de urmărire, pas cu pas, până și lui Endō i se făcu milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu te-ai lăsat, ai injectat substanțe în țevile de canalizare, ai tu niște chei și tot deșurubezi și torni acolo toate căcaturile, care nu te-omoară pe loc, nu, nu... mai încolo, când nu se-așteaptă nimeni... că-i scotocești prin apartament în lipsa ei, a văzut după semne, căpețele de lână, fire de păr lipite cu gumă de mestecat, ea pune ibricul cu coada-ntoarsă spre perete și l-a găsit altfel, avea și-un praf alb pe fund... că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Lacrimi, hârcâieli, tuse. - Exactamente. Poate mă ajută ei să caut prin Crucea Roșie, Doamne, ce proast-am fost de nu m-am gândit la Crucea Roșie!, m-ajută ei, eu numai să le spun... - Să știi că-s în stare să scotocească lumea după copchilu’ tău! - Da, sunt niște drăguți. Mi-au propus și slujbă vreo doi, damă de companie, să mai anim lucrurile când le vin clienți... Aș putea începe imediat, aș face figură bună până la urmă, nu se vede prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
presupuneri, se caută urme. S-au auzit urlete în tot centrul orașului, au venit și cei de la secția de Poliție, s-au alarmat cetățenii... Vânătorii din zonă și-au luat puștile și s-au mobilizat și ei, au pornit să scotocească parcurile... - Și ce să caute? - Păi... câinii care au mâncat muflonul... - Eu... - Să vă spun sincer, îl aud din spate pe Mardare, la câtă zarvă a fost și la câte sirene s-au pornit, m-am gândit că e vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din cap. După care a fost trimis la ghilotină. Or, e păcat, nu-i așa, ca un om să fie trimis la ghilotină fără proces. De aceea mă și hotărâsem să-l judec eu. Fie și zadarnic. Am început să scotocesc prin rafturile anticarilor după cărți despre revoluția franceză. Dacă într-o zi găseam o informație nouă, un răspuns la întrebările mele, eram mulțumit. Seara îmi ajungea să beau un ceai cald și să mănânc două felii de pâine prăjită cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și o bucată de prăjitură. Își parcă camioneta sub ramurile umbroase ale unui baobab. Câțiva copii își făcuseră deja apariția și țopăiau în jurul lui în timp ce se îndrepta spre clădirea cu birouri. Ați fost cuminți, copii? îi întrebă domnul J.L.B. Matekoni scotocindu-se prin buzunare. — Am fost foarte cuminți, răspunse cel mai mare dintre copii. Toată săptămâna am făcut fapte bune. Suntem de-a dreptul obosiți de-atâtea fapte bune. Domnul J.L.B. Matekoni chicoti. — În cazul ăsta, meritați niște dulciuri. Îi înmână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
expert în vite și mult-iubitul ei tată. Îi era dor de tăticul ei și nu trecea o zi, nici măcar una, fără să se gândească la el. Adesea, când se trezea în toiul nopții și stătea întinsă, singură în întuneric, își scotocea memoria ca să-și aducă aminte de anumite lucruri care o impresionaseră la vremea lor: frânturi de conversație, gesturi, experiențe comune. Fiecare amintire era extrem de prețioasă pentru ea, stăruia asupra ei cu dragoste, îi dădea o semnificație sacră. Obed Ramotswe, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-i iau fără să discut cu tine mai întâi, dar nu m-a ascultat. A adus copiii și n-am mai avut cale de-ntors. Mi-a fost foarte greu. Se opri. Un bărbat trecu în drum spre cutia lui poștală, scotocindu-se în buzunar după cheie și bombănind ceva ca pentru sine. Mma Ramotswe îi aruncă o privire rapidă, apoi se uită în ochii domnului J.L.B. Matekoni. Deci, zise ea, ai fost de acord să-i iei pe copii. Iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
veselia le resuscitează invidia de oameni singuri. Casă de piatră, casă de frunză, casă de melc, pentru tristețile noastre comune! Neîncrederea putrezește tocul ferestrelor. Dansează, Genia mea, dansează! Noaptea de după nuntă sapă fântâni în icoană. Dansează! Flăcăii pulsează erecții perene scotocind ascunzișuri; fetele, umezite de rouă, după fereastră, așteaptă rândul; babele cercetează frânghia de rufe pe care soacra expune neprihănirea miresei. Dansează, Genia mea, dansează! O astfel de nuntă se va întâmplă deasupra norilor, fumul întrupă îngeri când arderile de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
întindea în jurul lui ca noaptea cea neagră îl făcu și mai decis să-l demaște pe Sampath ca escroc. 13 Într-o după-amiază, cam la o lună de la prima lor apariție în livadă, maimuțele găsiră cinci sticle de rom în timp ce scotoceau prin traista unui om care se oprise să-l vadă pe Sampath în drum spre o nuntă. Îl băură pe tot și, în după-amiaza aceea, când urcară din nou, în copacul lui Sampath, unde se obișnuiseră să i se alăture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu siguranță, forța destinului l-ar fi făcut inevitabil. Cine știa dacă reușise sau nu comunitatea științifică să determine proprietățile dătătoare de dependență ale alcoolului asupra ordinului primatelor? Adevărul era limpede. Îl iubeau într-un mod pasionat, nebunesc; începură să scotocească mânate de o neliniște nouă, care-i făcu pe oameni să se întrebe dacă nu cumva o luaseră razna puțin. Alunele și bananele nu mai însemnau nimic pentru ele acum. La câteva zile după prima lor întâlnire cu alcoolul, descoperiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fiecare dintre ei însoțit de mulțimi de cetățeni revoltați. Se iscase zarvă, vedeți voi, când planurile care tocmai fuseseră elaborate ajunseseră la urechile marii majorități a populației, grație șoferilor jeep-urilor guvernamental și militar și soției lui Verma, care-i scotocise printre hârtii într-un mod de care ar fi trebuit să-i fie rușine. Sampath își petrecuse dimineața uitându-se la o colecție de obiecte pe care o stârnise într-o cutie de tinichea, de când ajunsese în livadă. Încă simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
spus decât de făcut. Ochii lui Gosseyn se strânseră, hotărâți. Nu putea să se oprească. Simțea o mare încredere în aptitudinile sale cât timp nu-și făcea prea multe griji în fața obstacolului. Reveria lui se curmă când fascicolul unui proiector scotoci prin dom. În receptor se auzi un declic și o voce masculină zise: - Aterizați în zona luminată la o sută de metri de intrare, vă rugăm. Leej manevră nava fără să mai zică nimic. Când se imobilizară, vocea reluă: - Câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
asta. Ochii i se bulbucară. Falca i se desprinse nițel. Mâna sa grasă schiță un gest iute spre suflorul de la șold. Gosseyn lovi, o dată, în falcă, îl prinse pe om în brațe și-l purtă, leșinat, până la o canapea. Îl scotoci rapid, dar nu găsi decât suflorul în teacă. Se îndreptă și se uită în jur. Remarcase deja că, în afară de mobilele obișnuite, încăperea mai avea și câteva ascensoare cu distorsor. Le numără. Douăsprezece. Nu erau chiar ascensoare, de fapt. Le numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
sunt încă sigur, dar mă tem că așa este. Trecură prin întunericul distorsorului Când Armstrong deschise ușa cabinei, se găseau la capătul coridorului Porniră iute, Gosseyn în urma celuilalt, până într-un loc unde mai mulți oameni așezați la niște birouri scotoceau prin mormane de documente. Gosseyn nu fu prea surprins să descopere că Armstrong nu cunoștea pe niciunul dintre ei. Venusienii non-A erau niște indivizi pe de-a-ntregul responsabili și aveau acces oricând în uzinele unde se executau lucrările cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mod ocazional ea dispare. Peter de exemplu. El era în aparență un bărbat atât de cumsecade, încât nimeni dintre cei care îl cunoșteau nu-l credea în stare de crime atât de oribile ca acelea pe care le-a comis. Scotoci din nou în servietă și, după ce șterse masa, așeză o carte albastră, subțire, între paharele noastre. — Această carte e scrisă de Carl Berg, un medic legist care a avut prilejul de a-l studia pe Kürten timp îndelungat după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de jur împrejur. Nu păru să fie prea impresionată. — Drăguț loc, murmură ea încetișor. Am închis ușa și mi-am lăsat țigara în scrumiera de pe masa din hol. — Așteaptă aici, i-am spus. M-am dus în dormitor și am scotocit pe sub pat după valiza în care păstram cămăși vechi și prosoape rărite, ca să nu mai zic de toate cârpele de praf de rezervă. Când m-am ridicat și m-am scuturat, ea stătea rezemată în ușă, fumând din țigara mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-ul lui Weisthor, care funcționă mult mai bine decât gura de aer berlinez, și, cu draperiile trase, m-am simțit chiar suficient de relaxat încât să aprind lampa de birou și să arunc o privire cercetătoare prin cameră înainte de a scotoci sertarele și dulapurile. Și merita să arunci o privire. Gustul lui Weisthor în decorațiuni nu era mai puțin excentric decât al nebunului rege Ludwig. Existau calendare cu înfățișare stranie, blazoane heraldice, picturi ale unor pietre care stăteau în picioare, Merlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în picioare ca să cânt un solo în corul bisericii. Dar eram sigur de un lucru. Terminasem cu privitul în altă parte atunci când erau hoți în magazin. Am aruncat teancul de scrisori pe masa din fața mea: — Am găsit astea când am scotocit la tine în casă, am spus. Un Reinhard Lange foarte obosit și răvășit le privi fără prea mult interes. — Ai putea să-mi spui și mie cum au ajuns astea în posesia ta? — Sunt ale mele, ridică el din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fără ea. Ajungea mai devreme la gară, era îmbrăcată cu o rochie frumoasă, cumpăra o revistă, apoi se plimba liniștită pe peron. Trenul era acolo, o aștepta, un tren elegant, roșu și gri, spunea. Vroia să urce, dar pierdea timp scotocind în poșetă în căutarea biletului. Vroia să citească destinația, de aceea pierdea timp... Trenul o pornea încet și ea rămânea acolo și nu mai avea nici poșetă, nici pantofi. Gara, în spatele ei, era pustie și ea era goală, „ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu mine? De ce nu stă în casa de peste drum, cu bărbatul pe care uneori îl văd plimbându-se în chiloți, un bărbat robust cu un pic de burtă? De ce nu traversează strada, intră pe poartă și se duce acolo, să scotocească în beuty-case pe patul bărbatului? Da, ar fi mai bine dacă ar face-o acum, cu expresia asta puțin bovină. Poate eu o iau pe micuța roșcovană, care trăiește cu bărbatul robust cu burtă, poate e simpatică, poate vorbim un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
devenim îngrozitori cu acela care ne-a creat iluzii, Angela. În cafeneaua aceea o privisem ca pe o trecătoare, ca pe unul din trupurile inutile care aglomerează lumea, străzile, autobuzele. Trupuri pe care în fiecare zi le deschid și le scotocesc, fără bucurie, fără milă. Privirea mea chirurgicală coborâse de la ochii ei la mâna pe care își sprijinea bărbia, rușinând-o, descoperind mici urâțenii, câteva fire de păr pe barbă, degetul mic strâmb, două dungi pe gât. Se întorsese sub mizerabila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]